Din vârful croșetei

Fotografii, Migăleli

           După lupte încrâncenate care au durat nu mai puțin de o săptămână, am reușit să îmbrac boleroul mult visat.

Bolerou

Bolerou 2

        Dacă vă întrebați de ce culoarea diferă ușor de la o fotografie la cealalată, vă asigur că este același bolerou, doar că fotografiat într-o altă lumină 😉 .

        Întregul meșteșug al făuririi, pas cu pas, mai jos:

        Eu am modificat măsurile pentru că am folosit bumbac în loc de lână și o croșetă pe măsură. În loc de 62 de ochiuri, am început cu 75, apoi am continuat calculând pentru fiecare rând prin regula de trei simplă 😆 . Nu vă mai spun că am mai deșirat pe alocuri pentru că mă tot încurcam în calcule și ce era pe hârtie nu se potrivea cu ce ieșea din vârful croșetei. Dar era și de așteptat, matematica nu mi-a plăcut niciodată. 😉 Nici simetria 😆 . În mare, mă declar mulțumită, mai ales că e și prima încercare mai amplă în domeniu. Raportul eficiență-preț e foarte avantajos (lăsând la o parte mâna de lucru, pe care pot să o consider la capitolul relaxare de vacanță, întregul cost se ridică la 15 lei) . Așa că nu mă opresc aici. Pun la cale o bluziță de vară în dungi. Va urma. 🙂

30 de gânduri despre &8222;Din vârful croșetei&8221;

  2. Foarte frumos! Felicitări că ai avut răbdare să-l duci până la capăt! 🙂 Da tanti asta vorbește în spaniolă. 😦 Nu le am deloc cu limba asta. Măi, și eu care vroiam să mă apuc urgent să fac și eu…ufff, soarta mi-e potrivnică. 😀 Ce bine se potrivește cu rochița ta!

    1. Nu te speria, Gina! 🙂 Are subtitrare în engleză, cred că trebuie să bifezi undeva acolo, în bara videoclipului, ca să o vezi. Bine, nu e tradus integral, dar e suficient: numărul de rânduri, numărul de ochiuri pentru fiecare rând. Nici eu nu știu spaniolă, dar am notat măsurile de acolo și am urmărit cu atenție ce face. Am reluat de n ori, până am înțeles. Eu am și modificat măsurile, am făcut n calcule, dar nu le-am dat aici detaliat pentru că iese ceva foarte mic, doar la o persoană de mărimea mea s-ar potrivi sau la un copil 😆 . Să știi că mai toate tutorialele de croșetat sunt în spaniolă sau o engleză aproape ininteligibilă, cu pronunțat accent rusesc. 🙂 Și n-au nici subtitrare 😦 .

      1. Aaaa, am înțeles. Uite, acum văd și eu că scrie de english subtitles dar, când am auzit-o pe aia cu telenovelele ei, am intrat în panică. 😀 O să cercetez și eu problema atunci. Dacă mă învrednicesc să mă apuc de el, îți cer meditații, să știi!

    1. Mulțumesc 🙂 . Și eu am încercat de mai multe ori și m-am lăsat păgubașă. De exemplu, n-aș mai putea acum să mai fac încă un bolerou ca acesta. Vreau mereu ceva nou, altfel mă plictisesc. N-aș putea lucra la comandă, de exemplu. O seară frumoasă și ție! 🙂

    1. Mulțumesc 🙂 .N-ai de ce să o invidiezi că ea nu prea există 😆 Acesta s-a lucrat destul de ușor, că e doar din piciorușe. Dacă nu aș fi încurcat numărătoarea de mai multe ori, l-aș fi terminat în 3 zile.

  6. Din cîte văd ai folosit aţă mai subţire decît în film. Dezavantajul la aţa subţire e că se răsucesc marginile obiectului lucrat şi nici nu stă „ţeapăn” pe trup. Sper că ai luat în considerare şi cît se strînge la spălat. 😉
    În rest, arată destul de bine. 🙂 Felicitări şi spor la treabă în continuare! 🙂

    1. Tu ți-ai propus să îmi strici bucuria acum sau ce? 😆
      Normal că am folosit ață mai subțire, bumbac în loc de lână, doar e destinat să fie purtat vara, iar eu cu lâna pe umeri vara nu mă văd prea bine. Și așa e destul de grosuț. Nu știu dacă tu ai urmărit tot filmul, pentru că imaginea de început e doar cu titlu de prezentare. Ea lucrează practic din lână. Lână la 35-40 de grade? Nici gând. Așa, din ce am mai aflat și eu de la cunoscătoare, obiectele croșetate pentru vară se fac din bumbac (de diferite grosimi) sau din alte fire subțiri. În plus, am lucrat și din lână sau melană, am și un pulovăr (cel verde) început (îl voi continua când se va răcori vremea, acum nu suport nici să îl țin în mână), dar mult mai curat se lucrează pe bumbac, în sensul că se vede lucrătura, nu se agață firele. Cel puțin, mie așa mi se pare. Iar dantela de pe margini e destul de țeapănă, ceea ce împiedică marginile să se răsucească. Cel puțin până acum n-am observat tendința asta.
      Țeapăn pe trup nici nu are cum să stea la mine, că nu are pe ce să stea, nu știu cum să-ți spun, dar prinzi tu ideea 😆 . Nici n-aș vrea să stea ceva țeapăn, că risc să provoc coșmaruri celor din jur, care și așa nu mai prididesc să se tot mire cât de slabă sunt 😆 .
      La cât se strânge la spălat nu m-am gândit, nici nu știu cum aș fi putut să calculez. Că dacă îl făceam cu două numere mai mare ar fi stat ca pe gard. Și așa am deșirat de câteva ori până am găsit cât de cât mărimea potrivită. La prețul asta, pot să îl consider de unică folosință. Oricum, la cât de bine o duc în ultima vreme, e posibil să mă ”strâng” și eu odată cu el, deci nu va fi nicio problemă 😉 .
      Mulțumesc pentru încurajări . O seară plăcută!

      1. Simple observaţii la o privire fugară, atît. N-am urmărit filmul, sînt cu banda de net pe sponci; am comparat doar cu imaginea statică. Se pare că ochiul de artist uneori îmi aduce dezavantaje.
        Să-l porţi cu plăcere! Seara bună!

        1. Știu cum e cu ochiul de artist, dovadă că nimic nu mi se pare perfect în lumea asta și că mai mereu sunt nemulțumită 😉 Diferența între mine și tine la capitolul asta e că eu nu spun celuilalt când nu îmi place ceva, mai ales când văd că persoanei respective îi place mult lucrul respectiv (sau persoana respectivă, de ce nu?). Adică nu sunt genul acela de prietenă care să îi spună alteia că rochia pe care și-a cumpărat-o și de care e super încântată nu îi vine bine sau că bărbatul de care e îndrăgostită până peste urechi e cam urât și nici nu o iubește sau că tortului pe care l-a făcut i-ar fi stat bine cu altă glazură, mai moțată. Mie mi s-au întâmplat lucrurile astea și nu m-am simțit bine deloc, ba am și prins ură pe persoanele respective. Dacă îi place lui/ei, e tot ce contează. Gusturile sunt subiective. Sinceritatea nu ajută în astfel de momente, dimpotrivă. Să îi spun eu că are nu știu ce defecte pe care ea oricum nu le observă sau dacă le observă le acceptă, nu ar face decât să îi strice bucuria, ba mai mult, mă va și privi ca pe un sol rău.
          Știu că boleroul nu e perfect, în primul rând, nu e simetric. Partea stângă e ușor mai largă decât partea dreaptă, pentru că am încurcat de n ori numărătoarea și mi-a fost lene să îl deșir la final și să o iau de la zero. Sunt ferm convinsă că tot așa m-aș fi încurcat. 😆 Am mai sporit și pe unde nu trebuia, am mai sărit peste câte un ochi, dar în mare sunt mulțumită. Și am sentimentul acela că e un lucru creat de mine, deci îl voi purta cu mult mai multă plăcere decât aș fi purtat un altul, perfect, dar făcut de altcineva.

          1. N-am zis că nu-mi place ci doar că am observat oarece diferenţe faţă de imaginea din film, atît. Nici măcar n-am băgat de seamă asimetria de care spui. Obiectul e chiar drăguţ ca model şi culoare. Şi eu cred cu tărie în satisfacţia lucrului creat cu propriile mîini.
            Poate că ţi-ar fi stat bine cu o altă glazură dar îţi stă bine şi cu asta. Era scris printre rînduri, c-aşa le mai ascund eu cîteodată.

  7. Haaaaaa….super,super,super misto boleroul….imi place maxim! Felicitari si spor la bluzita! 😀
    Eu nu am inteles , inca , chestia cu regula de trei simple , in croseteala , da’ las’ ca mai citesc si ma dumiresc cum sta treaba! 😀

    1. Mulțumesc, Ana 🙂 . Păi regula asta am aplicat-o eu, de nevoie, că la 62 de ochiuri cum spuneau ei acolo (din lână), mie din bumbac îmi ieșea ceva pentru o păpușă de talie medie 😆 . Așa că am făcut întâi din lână cele 62 de ochiuri, apoi am lucrat din bumbac până am ajuns la dimensiunea respectivă, ceea ce a însemnat 75-80 de ochiuri din bumbac. Apoi, pentru următoarele rânduri, am calculat cât trebuie să sporesc prin regula de trei simplă. Dacă la 62 sporesc atâtea ochiuri la rând, la 75 câte voi spori? Și tot așa. Nu a ieșit perfect, am mai aproximat ca să îmi dea număr rotund. Ideea e că la final mi-a venit. Acum rămâne de văzut ce se va întâmpla după ce îl spăl, vorba lui Dragoș.

      1. Eu nu inteleg unde anume trebuie facuta inmultirea aia , ca pe scheme iti arata aiurea…In fine , m-oi dumiri eu cumva….mai lucrez la asta! 😀
        Cred ca daca o speli la mana ,in apa calduta ,eventual cu o lingurita de detergent , nu se intampla nimic.

    1. Mulțumesc, Petru 🙂 . În general, încerc să-mi dovedesc mie însămi că pot să fac multe lucruri. Partea rea e că, odată lucrul dovedit, mă cam părăsește pasiunea, nu sunt perseverentă 😦 .

  10. 🙂 Imi place mult culoarea si daca exista vreo usoara asimetrie, fii sigura ca nici nu se observa de catre cei ce te privesc. Tu o stii si de aceea ti se pare vizibila. Corsetam si eu mult cu ceva ani in urma, tricotam, cuseam…de toate. Cred ca m-am plictisit. Te felicit, Irina, si iti doresc sa porti boleroul cu cea mai mare placere.

    1. Mulțumesc, Elly 🙂 . Și bine ai revenit! Culoarea mi-a plăcut și mie. Inițial, am făcut o danteluță pe poale la o rochie, apoi, din ața rămasă, m-am gândit să fac și un bolerou.

  11. @”am reușit să îmbrac boleroul mult visat.” – bravo si felicitari sincere, Irina! admiratie si respect pentru talent si îndemânare, caci eu nu ma pricep la „asa-ceva”, ca si cum as avea 2 mâini stânge, desi-s dreptace… 🙂 à propos de „bolerou”, sigur îl cunosti pe cel al lu’ Ravel: 🙂

    1. Mulțumesc, Mélanie! 🙂 Pentru aprecieri și pentru propunerea muzicală. Cred că dacă ți-ar plăcea și ai încerca, ai căpăta îndemânare, în timp. O seară plăcută și ție!

  12. felicitari si la mai mare! Eu ador lucrurile facute de mana, si incurajez pe orisicine!
    Daca e sa aleg, croseta mi se pare versatila, dar tricotatul il fac mai des ca pot sa tricotez cand ma uit la un film 🙂

Lasă un răspuns către Poteci de dor Anulează răspunsul