Liniște

       Parcul era singur și tăcut. Au nevoie și parcurile de un pic de tihnă uneori. I-am răvășit frunzele, i-am speriat păsările și i-am furat un strop de galben. În tăcere. Și am plecat cu liniștea lui toată.

Zâtul – Tatiana Tolstaia

De mult nu am mai citit o carte atât de bună. ,,Zâtul” este o distopie, dar nu una sumbră, ci una amintind de basmele rusești, cu făpturi fabuloase și peisaje bucolice. În orașul Fiodor-Kuzminsk, o societate postapocaliptică construită pe locul fostei Moscove (Prăpădul – aluzie la catastrofa de la Cernobîl), oamenii se împart în ”guguștiuci”…

Aldous Huxley – Minunata lume nouă

       După Noi (E. Zamiatin), 1984 (G. Orwell) și Fahrenheit 451 (R. Bradbury), am continuat seria lecturilor distopice, într-o ordine pur întâmplătoare, cu Minunata lume nouă a lui A. Huxley. Scrisă în 1932, distopia lui Huxley este situată  într-o Londră a viitorului, una dintre metropolele Statelor Unite ale Lumii, în anul  632 al Erei Ford….

Scrisoare

Te-am visat, Necunoscutule. Mâinile noastre fără chip dansau un dans mut. Era liniște în sângele nostru nevăzut. Mâinile, singure, n-o auzeau. Se-mpleteau. Degetele desenau arabescuri pe pielea-nsetată. Liniile creșteau, se topeau, se-nălțau, într-o geometrie ondulată. Cercuri, spirale, căușuri, niciun unghi ascuțit. Apoi mâinile mele sau ale tale s-au poticnit. Am deschis ochii. Lumina scârțâia, își…

După melci

        Acum douăzeci de ani, mi s-a cerut la un seminar de psihologie să desenez animalul care cred că m-ar reprezenta. Am desenat o pasăre. Atunci, ca și acum, nu-mi doream nimic mai mult decât libertatea mea. Credeam că pasărea o întruchipa. Poate ar fi trebuit să desenez un melc. Nu știu atunci, dar astăzi…

Rabih Alameddine – Femeia de hârtie

         Femeia de hârtie nu este o carte pentru optimiști. Le va amenința dispoziția de la primele pagini și, speriați, o vor abandona. Nici pentru romanticii incurabili. Nici pentru tradiționaliști. Este o carte despre singurătate, despre puterea de a fi altfel și despre a-ți asuma asta, despre a trăi dincolo de convenții sociale, chiar dincolo…

Prăjitură cu aromă de copilărie

        Azi m-am jucat în bucătărie. Nu mi se întâmplă prea des. Dar azi îmi era dor de atunci. Așa că m-am jucat cu vișine și vanilie. A ieșit o prajitură cu aromă de mamă. O prăjitură cu aromă de copilărie.         Mama mea nu ne făcea nici celebra Albă ca Zăpada, nici celebrele piersici,…

Despre frumusețea uitată a verii

        Nu îmi place vara, o urăsc chiar. Mă dezgustă și aș scoate-o din calendar, dacă aș putea. Nu a fost întotdeauna așa. Vara copilăriei mele era zâna aceea cu spice în păr și cireșe la urechi pe care o așteptam tot anul. Doar vara scăpam de stresul școlii, al temelor și al lucrărilor de…

Gabriel Garcia Marquez – Despre dragoste și alți demoni

          Am citit prima dată ,,Despre dragoste și alți demoni” acum optsprezece ani, pentru un curs de literatură sud-americană. Citind recent ”Dragostea în vremea holerei”, mi-am amintit de cealaltă mică bijuterie a lui Marquez, pe aceeași temă, aș spune. Așa că am repetat lectura, dar nu înainte de a-mi arunca ochii pe însemnările minuțios făcute…