Din vârful croșetei

Fotografii, Migăleli

           După lupte încrâncenate care au durat nu mai puțin de o săptămână, am reușit să îmbrac boleroul mult visat.

Bolerou

Bolerou 2

        Dacă vă întrebați de ce culoarea diferă ușor de la o fotografie la cealalată, vă asigur că este același bolerou, doar că fotografiat într-o altă lumină 😉 .

        Întregul meșteșug al făuririi, pas cu pas, mai jos:

        Eu am modificat măsurile pentru că am folosit bumbac în loc de lână și o croșetă pe măsură. În loc de 62 de ochiuri, am început cu 75, apoi am continuat calculând pentru fiecare rând prin regula de trei simplă 😆 . Nu vă mai spun că am mai deșirat pe alocuri pentru că mă tot încurcam în calcule și ce era pe hârtie nu se potrivea cu ce ieșea din vârful croșetei. Dar era și de așteptat, matematica nu mi-a plăcut niciodată. 😉 Nici simetria 😆 . În mare, mă declar mulțumită, mai ales că e și prima încercare mai amplă în domeniu. Raportul eficiență-preț e foarte avantajos (lăsând la o parte mâna de lucru, pe care pot să o consider la capitolul relaxare de vacanță, întregul cost se ridică la 15 lei) . Așa că nu mă opresc aici. Pun la cale o bluziță de vară în dungi. Va urma. 🙂

Margarete

Migăleli

        Ca tot omul prevăzător, care vara își face sanie și iarna car, m-am apucat și eu în toiul verii de croșetat, hotărâtă să îmi meșteresc o bluză toată numai margarete. Cum planul de acasă nu se potrivește cu cel din târg, după ce am cumpărat materialele, am constatat că nici până la vara viitoare, probabil, nu aș fi terminat bluza de margarete, tot stând și numărând la fiecare petală, așa că m-am reorientat spre ceva mai simplu și mai rapid, după o idee luată de aici:

Margarete

         Știu, știu, modelul meu nu prea seamănă cu ce vedeți pe manechin  (o să vedeți că nici ce lucrează ea nu prea seamănă cu varianta finală expusă), am mai și greșit pe la margini, dar nu mai deșir cu niciun chip, așa că nu aruncați cu pietre în mine 😆 . Deocamdată toate sau aproape toate bune și frumoase, dar nu știu ce-o să fac când voi ajunge la mâneci și la gât și nu voi mai putea merge în linie dreaptă (asta dacă nu mă plictisesc până atunci). Deocamdată visez la frumusețe de pulovăr verde (mă unge pe suflet nuanța găsită, cred că lucrez numai de dragul culorii).

        Cât despre margarete, nu am renunțat complet la idee. Voi croșeta câteva de diferite dimensiuni și îmi voi decora cu ele o bluză simplă de primăvară. Sau așa sper. Dacă nu mă voi plictisi până atunci 🙂 .