Aldous Huxley – Minunata lume nouă

       După Noi (E. Zamiatin), 1984 (G. Orwell) și Fahrenheit 451 (R. Bradbury), am continuat seria lecturilor distopice, într-o ordine pur întâmplătoare, cu Minunata lume nouă a lui A. Huxley. Scrisă în 1932, distopia lui Huxley este situată  într-o Londră a viitorului, una dintre metropolele Statelor Unite ale Lumii, în anul  632 al Erei Ford….

Scrisoare

Te-am visat, Necunoscutule. Mâinile noastre fără chip dansau un dans mut. Era liniște în sângele nostru nevăzut. Mâinile, singure, n-o auzeau. Se-mpleteau. Degetele desenau arabescuri pe pielea-nsetată. Liniile creșteau, se topeau, se-nălțau, într-o geometrie ondulată. Cercuri, spirale, căușuri, niciun unghi ascuțit. Apoi mâinile mele sau ale tale s-au poticnit. Am deschis ochii. Lumina scârțâia, își…

După melci

        Acum douăzeci de ani, mi s-a cerut la un seminar de psihologie să desenez animalul care cred că m-ar reprezenta. Am desenat o pasăre. Atunci, ca și acum, nu-mi doream nimic mai mult decât libertatea mea. Credeam că pasărea o întruchipa. Poate ar fi trebuit să desenez un melc. Nu știu atunci, dar astăzi…

Rabih Alameddine – Femeia de hârtie

         Femeia de hârtie nu este o carte pentru optimiști. Le va amenința dispoziția de la primele pagini și, speriați, o vor abandona. Nici pentru romanticii incurabili. Nici pentru tradiționaliști. Este o carte despre singurătate, despre puterea de a fi altfel și despre a-ți asuma asta, despre a trăi dincolo de convenții sociale, chiar dincolo…

Prăjitură cu aromă de copilărie

Azi m-am jucat în bucătărie. Nu mi se întâmplă prea des. Dar azi îmi era dor de atunci. Așa că m-am jucat cu vișine și vanilie. A ieșit o prajitură cu aromă de mamă. O prăjitură cu aromă de copilărie. Mama mea nu ne făcea nici celebra Albă ca Zăpada, nici celebrele piersici, nuci sau…

Despre frumusețea uitată a verii

        Nu îmi place vara, o urăsc chiar. Mă dezgustă și aș scoate-o din calendar, dacă aș putea. Nu a fost întotdeauna așa. Vara copilăriei mele era zâna aceea cu spice în păr și cireșe la urechi pe care o așteptam tot anul. Doar vara scăpam de stresul școlii, al temelor și al lucrărilor de…

Gabriel Garcia Marquez – Despre dragoste și alți demoni

          Am citit prima dată ,,Despre dragoste și alți demoni” acum optsprezece ani, pentru un curs de literatură sud-americană. Citind recent ”Dragostea în vremea holerei”, mi-am amintit de cealaltă mică bijuterie a lui Marquez, pe aceeași temă, aș spune. Așa că am repetat lectura, dar nu înainte de a-mi arunca ochii pe însemnările minuțios făcute…

Ray Bradbury – Fahrenheit 451

         Am ajuns la Fahrenheit 451 după ce citisem Noi și 1984, cu intenția unei lecturi comparative. Cartea însă, literar vorbind, nu m-a convins. O societate distopică, cu oameni înstrăinați, goliți de viață interioară, dependenți de droguri și de ecrane colorate. Eroii acestei lumi sunt pompierii, cei însărcinați cu arderea cărților, vestigii ale unei vechi…

Gabriel Garcia Marquez – Dragostea în vremea holerei

         Am început lectura sub impresia ecranizării, care m-a impresionat. Cartea însă mi-a plăcut mai mult pentru stil și atmosferă decât pentru povestea în sine, oarecum atipică.         Florentino Ariza,  un tânăr funcționar de 18 ani, se îndrăgostește la prima vedere de Fermina Daza, fiica adolescentă a unui negustor din oraș.  După un îndelungat schimb…