Jurnalul de sâmbătă(12)

Sâmbătă, 24 februarie 2018       Una dintre puținele zile în care mi-am permis să fac doar ce îmi place. M-am trezit târziu. Am privit pe fereastră ninsoarea de basm și m-am bucurat în sinea mea că iarna aceasta a fost blajină, măcar până acum. Am savurat un ceai cald cu lămâie. Apoi, preț de câteva…

Despre compasiune

       Dacă vrei să faci un test simplu al reacțiilor celor din jur la suferința ta, spune-le că suferi de ceva grav, eventual fatal.  Prietenii adevărați se vor comporta ca și până atunci, normal. Dintr-odată te vei trezi însă că se interesează de tine persoane care până atunci ignorau complet existența ta. Îi apucă așa…

Jurnalul de sâmbătă (11)

         Sâmbătă, 10 februarie 2018        Zi de primăvară grăbită, înșelătoare. Același aer călduț, bolnăvicios de călduț, ca atunci. Aceleași amintiri și întrebări rătăcind nebune în căutarea unor răspunsuri plecate pe drumuri neștiute. De ce? Oare de ce?! De ce atunci? De ce acum? Poate că atunci pentru că acum. Sau poate că acum pentru…

Jurnalul de sâmbătă (10)

Sâmbătă, 3 februarie 2018         Dezamăgiri și speranțe, umbre și lumini       Înscriu în prima categorie experiența recentă cu teatrul brăilean. După o lună de încercări nereușite, deși insistente, de a cumpăra bilet la trei spectacole diferite, am decis să nu mai trec pragul agenției până nu mă asigur telefonic că am vreo șansă. Același…

Jurnalul de sâmbătă (8)

         Sâmbătă, 27 ianuarie 2018        Încep ziua cu o constatare publicată de un amic: ”Se întâmplă să apară ceva din senin să-ţi… strice toată ziua, tot din senin.” Amicul a fost mai slobod la gură, dar eu sunt fată, cadru didactic pe deasupra, așa că o să fiu mai delicată. Îi dau replica ,,Se…

Despre libertate

          Am crezut o vreme că sunt liberă. Liberă să aleg. M-am înșelat. Libertatea noastră de primate gânditoare se reduce la alegerea meniului de prânz, uneori nici măcar la atât. Restul e doar o înlănțuire alambicată de circumstanțe mai mult sau mai puțin favorabile, mai mult sau mai puțin întâmplătoare. Suntem prizonierii zestrei genetice pe…

Cineva

         Momentul acela când tot ce mai simți în tine e un gol imens. Un gol pe care nu îl mai poate umple nimic. Nici măcar succesele profesionale. Zero barat și atât. Nici măcar succesele școlare. Nici măcar discuțiile amicale la ceas de seară. Veșnicele și interminabilele discuții amicale. Pe care cu toate perseverența de…

Despre performanță în România

          M-am născut în România. Țara în care statul te vrea prost. Țara asistaților social și a celor care știu să dea din coate. Întâmplarea sau poate o moștenire genetică mai puțin norocoasă fac să fiu performantă. Asta dacă acceptăm definiția de dicționar. Mai pe scurt și clar, se pare că sunt cea mai bună…

Zile

         Sunt zile când ai vrea să te dematerializezi și să te strecori, celulă cu celulă, acolo unde îți este dorul. Pe neauzite și pe nevăzute, să auzi și să vezi. Și să simți. Să simți totul ca atunci. Atât. Când tot ce ți-a mai rămas sunt niște obiecte fără viață și un nume într-o…

Dileme existențiale

       Prima zi după aproape un an când ajung acasă pe la prânz, nu am nimic de învățat și nu mai trebuie să ies din casă. Nu îmi vine să cred. Ce naiba o fi fost în capul meu când am intrat în ce am intrat?! Oare o să rezist încă trei ani?! Vreau doar…

Activități de weekend

         Ultimul weekend înainte de marea nebunie a sesiunii. Vineri am uitat pentru mai bine de o oră și jumătate de griji, grație recitalului de muzică franceză și românească interbelică susținut de doi tineri artiști originari din Brăila, Diana Tudor și Alexandru Burcă. Emoție, nostalgie oarecum inexplicabilă, având în vedere că m-am numărat printre puținele…

Apus

  … și gânduri răsfirate. Zi grea și rea. Oboseală acumulată, gălăgie, piedici, nervi întinși la maximum. Teatru jucat prost. Principii călcate în picioare. Lehamite. Senzație acută de ,,nu mai poooot” și ,,nu vă mai supoooort”.  Și ,,ce aveți cu mine? Lăsați-mă în pace, n-am nevoie de faimă sau mărire!”  Aș vrea să fiu din…