Prăjitură cu aromă de copilărie

Azi m-am jucat în bucătărie. Nu mi se întâmplă prea des. Dar azi îmi era dor de atunci. Așa că m-am jucat cu vișine și vanilie. A ieșit o prajitură cu aromă de mamă. O prăjitură cu aromă de copilărie. Mama mea nu ne făcea nici celebra Albă ca Zăpada, nici celebrele piersici, nuci sau…

Despre frumusețea uitată a verii

        Nu îmi place vara, o urăsc chiar. Mă dezgustă și aș scoate-o din calendar, dacă aș putea. Nu a fost întotdeauna așa. Vara copilăriei mele era zâna aceea cu spice în păr și cireșe la urechi pe care o așteptam tot anul. Doar vara scăpam de stresul școlii, al temelor și al lucrărilor de…

Florar

          De mult nu mi-a mai fost dat să văd un sfârșit de mai atât de animat. După doi ani de arșiță, natura își strigă setea de viață. Câmpurile au înflorit curcubeie. Sălbăticia-și despletește cosițele în vânt. Tușe de verde, roșu, galben, violet, stropite cu alb. Macii și nemțișorul își dispută întâietatea cu mușețelul și…

Bilanț

A mai trecut un an. 2020. Anul fricii, i-aș spune. Așa a fost cel puțin pentru mine. Teama că nu voi putea duce la capăt ce începusem. Teama că totul ar fi putut fi în zadar. Teama de a nu mă întoarce de unde plecasem. Apoi teama de boala cea nouă, necunoscută. Frica de a…

Amintiri în chinuri, despre niște vaccinuri

Stau de dimineață și urmăresc cum decurge vaccinarea. Cadre medicale emoționate, fiole în prim-plan, cadru strâns pe mâini înmănușate extrăgând serul. Jurnaliști curioși. – A durut? – Nu, n-a durut. Acesta oare să ne fie primul gând la apariția unui vaccin? După un an de teamă, incertitudine, izolare? După un an în care viețile noastre…

Jurnal duminical (15)

Jurnalul de astăzi este despre frig. Sau despre fericire, nu aceea cu majusculă, cealaltă fericire. Fericirea mea de azi este despre acasă, despre un acasă cald, despre un acasă al liniștii și al micilor bucurii. Aș putea spune că frigul a fost inamicul copilăriei mele, zmeul care mi-a amenințat fiecare iarnă. Sunt născută iarna, dar…

Fericirea de azi

Sunt zile în care nu ți se întâmplă nimic deosebit. Zile anoste, prăfuite, purtând uniforma roasă pe la coate a cotidianului. Zile în care îți lipsesc marile bucurii, fluturii din stomac, freamătul, fericirea cea mare. Pâinea ta cea de toate zilele. Drogul de care ești privat. În astfel de zile cauți înlocuitori. Îți măsori bucuriile…

Despre râs și simțire

      Nu, oamenii nu sunt egali. Poate doar în fața legii. Egalitatea e doar o amăgire. Oamenii se măsoară în trepte de înțelegere și simțire.       O mamă se regăsește, după ani și ani,  lângă cei doi fii. Fiul ascultător, la casa lui, potențial scenarist de succes, și fiul rătăcitor, licheaua simpatică. Întoarsă dintr-o călătorie…

Cursa

       Oamenii se grăbesc. Sunt într-o goană continuă. Nici măcar nu ar putea să îți indice destinația. Dar se grăbesc. Spre acolo sau spre niciunde. De fapt, nici nu contează. Tot ce contează este doar cursa. Graba. Dintr-un soi de teamă nemărturisită de a rămâne cu sine. De a-și vedea în oglinda din baie neîmplinirile,…

Operațiunea Teatrul: Biletul 000

      Revin cu un nou episod din saga ,,Operațiunea Teatrul: Bilet 000.” Am ajuns să mă simt ca într-un roman kafkian. Luni, 5 februarie. Pun mâna pe telefon cu schema sălii în față și sun pentru a rezerva două bilete la spectacolul de pe 18 februarie. Ora 11.00, ora când se deschide agenția. După vreo…

Dorință

        Cum ar fi să-ți poți alege „vecinii” când cumperi bilete la teatru? Să îl ocolești pe puștiul care mănâncă portocale și verifică ceasul pe telefon de trei ori pe minut, bâțâindu-se pe scaun de zici că e cutremur, în acompaniament de râsete înfundate și glume de cocoș puber aruncate fătucilor care îl flanchează. Și…

Cu și despre … flori

       E toamnă. Și dacă e toamnă e Festivalul Florilor la Brăila. Vremea ține cu brăilenii. După o noapte rece, soarele a pus stăpânire cu generozitate peste oraș. Noroc cu obligațiile de serviciu, că altfel nu ajungeam de una singură la fața locului, deși sunt mare iubitoare de flori. Impresia e de așa și așa….