Despre frumusețea uitată a verii

Cotidiene, Mărturisiri

        Nu îmi place vara, o urăsc chiar. Mă dezgustă și aș scoate-o din calendar, dacă aș putea. Nu a fost întotdeauna așa. Vara copilăriei mele era zâna aceea cu spice în păr și cireșe la urechi pe care o așteptam tot anul. Doar vara scăpam de stresul școlii, al temelor și al lucrărilor de control (școala a fost cel mai mare factor de stres din viața mea). Vara mă jucam până seara târziu cu prietenele de la oraș. Vara făceam torturi din lut și le ornam cu petale colorate pe post de marțipan. Vara culegeam scaieți. Vara jucam ,,Flori, fete, filme sau băieți”. Vara citeam tot ce prindeam și dormeam cât de mult voiam. În anii de studenție, zânuța s-a cam demascat. Vara erau cele trei luni în care mă plictiseam de moarte la țară. Vara a început să însemne lipsa dușului, a televiziunii prin cablu, a evenimenteleor de orice fel. Singurătate, muște, țânțari, praf, zăpușeală. În ultimii zece ani vara a devenit un calvar. Câteva luni de nopți nedormite și zile chinuite, într-un apartament la ultimul etaj, cu toate proprietățile și calitățile unui cuptor, pe care nici măcar aerul condiționat nu îl poate face mai primitor.  Nici orașul nu e mai ispititor. Aceleași hoarde înțepătoare sau urlătoare, caldură sufocantă de cum răsare soarele, miros de baltă sau de gunoaie intrate în putrefacție, motoare ambalate în noapte, urlete.

       De o săptămână fac un exercițiu complicat, caut frumusețea verii. Așa mi-a spus cineva: ,,Fiecare anotimp are frumusețea sa.” Așa că o caut cu înverșunare. Se vede treaba că nu-i chiar o temă pentru orișicare. Până acum am găsit așa: aer irespirabil, duhnind a baltă și a vegetație în putrefacție, lumină orbitoare, căldură ce te lovește drept în creștet de cum ai pășit la soare, trotuare pline de dude strivite, muște, țânțari, țânțari, țânțari, țânțari (numărați câteva catralioane), furtuni, nopți de nesomn, transpirație, slăbiciune continuă, oboseală. Enterocolite estivale. Huruială de aer condiționat ziua și gât uscat, huruială de motoare noaptea și aer sufocant. Nu le-aș trece chiar la capitolul frumusețe, asta dacă nu cumva îmi propun să dezvolt vreo estetică baudelairiană.

        Pentru cineva care nu iubește soarele și marea, vara poate fi o mică teroristă cu bocanci și mitralieră. Și cu arme biologice prinse bine, la bandulieră. Dacă ai și rău de mașină, nu poți închide ochii în deplasare, nici măcar cu adormitoare, iar stomacul tău e certat cu 80 % dintre alimente, ți-ai luat la revedere și de la vreo evadare într-o zonă mai răcoroasă. Situația devine dezastruoasă. Nici măcar de plăcerea matinală a zilelor de concediu nu te mai poți bucura după o vârstă, când te trezești invariabil și ireparabil la cinci și jumătate, indiferent că e luni, joi, duminică, ploaie sau soare. Nu-ți rămâne decât să te înarmezi cu sticle de apă (fără lămâie), dopuri pentru urechi și multă răbdare.

Publicitate

Despre toate și despre nimic

Mărturisiri

Sunt în totală pană de inspirație. Am epuizat rezerva de fotografii și mi-e o lene teribilă să ies la aer să fac altele. Asta dacă au mai rămas ceva flori sau buruieni neimortalizate încă pe străzile orașului.

Aș pleca și n-aș pleca departe. Mă ispitesc muntele, susurul de izvor, umbra după care tânjesc de vreo două luni încoace, dar imediat îmi amintesc de neplăcerile inerente oricărei călătorii, în cazul meu: rău de mișcare, migrene îngrozitoare, indigestii deshidratante, nopți nedormite până la epuizare. Așa că îmi trece imediat dorul de ducă.

De gătit nu mai am chef, mai ales de când bucătăria a devenit o adevărată saună. Nu de alta, dar nu am de gând să fierb în suc propriu și să mai pierd din și așa puținele kilograme, coborând sub pragul deja înspăimântător de 40.

Aș putea să scriu. Despre prietenie, despre modă (aș putea?), despre religie (mai bine nu), despre ultimele tendințe în educație, dar aș umple pagini întregi, fie ele și virtuale, de venin. Ar trebui să îmi caut cuvintele, să le șlefuiesc, ar fi un stres suplimentar (iar eu sunt în vacanță și nu mai vreau bătăi de cap) și nici nu cred că ar fi vreo lectură prea plăcută în plin sezon estival.

De poezie nici nu mai poate fi vorba, asta presupune o stare de grație (de n-ar mai fi) care sper să nu mă mai viziteze prea curând .

M-am gândit să îi spun adio blogului, dar mă tem că ar fi o decizie pripită, pe care aș regreta-o mai târziu, așa că o mai amân, pentru moment.

Deocamdată, îmi doresc ca vacanța să nu se mai termine niciodată. Avantajul profesiei mele (aș spune major, pentru mine, cu riscul de a primi câteva pietre de la colegi ) este tocmai faptul că mă pot bucura în continuare de vacanțele lungi ale copilăriei. Fără să mă plictisesc deloc. Să stau așa, în completă libertate (hai, nu chiar completă, dar 80% tot e, că mai sunt facturi de plătit și alte obligații ale traiului în societate), fără grija de a mă trezi la oră fixă, fără program zilnic decât cel decis de la minut la minut, de mine și doar de mine.

Între timp, am mai croșetat. Nu, încă nu m-am plictisit, dimpotrivă, doar că îmi este foarte greu să termin un lucru început, caut mereu altceva și altceva, aș face multe, și o bluziță, și un bolero, și o eșarfă, dar nu cred să reușesc nici pe jumătate în timpul care mi-a mai rămas până la 1 septembrie, când timpul meu liber mă va părăsi cu nesimțire. Am reușit să îmi accesorizez o rochiță înflorată (prea înflorată, chiar) cu o dantelă, iar acum lucrez la alta, într-o culoare care m-a cucerit de-a dreptul. Următorul pe listă e un bolerou în aceeași nuanță (asta dacă nu mă trezesc mâine cu altă idee).

SAM_4392 SAM_4388

Florile mele cam suferă din cauza gradelor din termometru, deși n-aș putea spune că vara nu a ținut cu mine până acum. Doar înfocatul Anthurium se pare că e în largul lui, de vreme ce s-a îmbogățit cu o mulțime de frunze și cu încă trei flori.

SAM_4394

Fuchsia a murit de mult, am găsit-o complet ofilită într-o dimineață, de parcă i-aș fi turnat acid. Toate încercările mele de a o resuscita au dat greș.

La final, o fotografie cu Tanu, într-o stare de lene, toropeală și ,,nu știu ce vreau” în care mă regăsesc perfect.

SAM_4378

Salutare, blogolume! Pe curând! Sper 🙂 . Fug să mai împușc câțiva extratereștri cu războinica mea de neînvins 😆 .