Jurnalul de sâmbătă (11)

         Sâmbătă, 10 februarie 2018        Zi de primăvară grăbită, înșelătoare. Același aer călduț, bolnăvicios de călduț, ca atunci. Aceleași amintiri și întrebări rătăcind nebune în căutarea unor răspunsuri plecate pe drumuri neștiute. De ce? Oare de ce?! De ce atunci? De ce acum? Poate că atunci pentru că acum. Sau poate că acum pentru…

De Dragobete

          Primăvară. Grăbită și înșelătoare. Soare pe cer. Soare în inimi. Săruturi adolescentine la semafoare. O organizație de tineret împarte baloane. Roșii. Ca inimile noastre iubitoare. Să le amintești părinților tăi să se iubească mereu…eu…eu. Dragobetele e pe buzele tuturor. Pe stradă, pe Facebook, la teve(u).        Mi-am cumpărat singură flori. Eu. Am obosit…

Atât

          E primăvară. Azi i-am simțit mirosul în aer. Prima de care mă tem. Prima care nu îmi aduce bucurie în gând și pe chip. Numai amintiri și dor și întrebări fără răspuns, atât. Un început care își ratează primii pași de teama sfârșitului pe care îl hrănește din sine. Oboseală. Blazare. Resemnare. Maturitate prematură….