Metamorfoză

Mărturisiri

Orice început este frumos,

Merge sigur pe sine, pășește curajos,

Obraz rumen, auz ascuțit, zâmbet senin,

Voce limpede, gust rafinat, miros fin,

Spatele drept, privirea-nainte.

 

Într-o zi se-mpiedică, își rupe un dinte.

De la visările dulci îi mai cad vreo doi.

Pe ceilalți și-i pierde, rând pe rând, prin noroi.

Începe să vadă pete de cerneală.

Obrazul i se-ncrețește de la exces de umezeală.

Îi cresc ghiocei la tâmple, noduri pe la-ncheieturi,

Îi e tot mai des greață, poftește acrituri.

Își pune-ochelari să nu se piardă pe sine,

Își unge de trei ori pe zi  zâmbetul cu miere de albine

Și e tot amar. De la antiinflamatoare.

I se umflă și pleoapele de la excesul de sare.

I se-nmoaie mai mereu genunchii,  cade ușor, se ridică.

Asta până-ntr-o noapte, când începe să-i fie frică.

Se târăște-n cămașă, aprinde-o lumânare,

Se-așază pe prag , sună la Salvare.

Telefonul e mort, lipsă de semnal.

Undeva, în noapte, se naște un final.

sursa imaginii

Publicitate

Dimineață

Mărturisiri

Am avut un vis nevisat: Dimineață

Se făcea că tu m-ai chemat.

Ți-am auzit strigătul,

Zbor sonor.

L-au adus zorii,

Risipit într-un nor.

Am deschis ochii,

L-am adunat,

Palmele mi-am închis,

Timpul l-am descântat.

Razele au surâs,

Norul s-a-mprăștiat.

Privesc în lumină.

Invoc, timp neîmplinit,

Un sfârșit de vară

Fără sfârșit.

Sursa foto