La dentist

       Prima mea vizită la dentist s-a întâmplat destul de târziu. Să fi avut vreo 12-13 ani. Eram în clasa a șaptea, asta îmi aduc bine aminte. Pe atunci estetica dentară nu era în vogă, iar aparate dentare nu puteai vedea așa, pe toate drumurile. Poate doar dacă erai fan Betty cea urâtă. Așa că…

Jurnal duminical

      Închei o săptămână grea și mă pregătesc pentru una care promite să fie cel puțin la fel. Marți am primul examen ca agronomistă. Baze energetice în agricultură. Parțial. Curată fizică, de fapt. Ca de obicei, am lăsat totul pe ultima sută de metri, fiind convinsă că voi învăța cele 20-30 de pagini de scris…

Despre munca în echipă

         M-am lovit de această invenție extraordinară a zilelor noastre cam pe vremea când studiam pedagogie, mai mult de nevoie decât de plăcere, cum se fac toate lucrurile cu adevărat importante. Vezi bine, datoria înainte de toate. Până atunci lucrasem eu singurică, eu cu mine, și-mi fusese tare bine. Ei, acum nu se mai putea….

Ca fetele

         Nu știu altele cum sunt, dar eu niciodată n-am înțeles cum vine treaba asta, să ieși cu fetele. Sau ca fetele, mă rog. Dacă stau să mă gândesc bine, n-am mai ieșit ca fetele de când aduceam vacile de la păscut. De pe islazul de la marginea satului. Ne dădeam noi întâlnire la oră…

Jurnalul de sâmbătă (7)

12.11.2016          Am revenit acasă. După o perioadă în care am scris sub anonimat. De ce sub anonimat? Pentru că textele mele deranjau. Ba erau prea acide, ba prea directe, incomode, ba îngrijorător de triste. Așa că m-am ascuns, o vreme.  Nu mi-a plăcut. Nu m-am regăsit. Minciuna nu mi-a plăcut niciodată. Măștile nu mi…

Burlacul comun

         Burlacul comun. Mamifer de talie medie spre mare, cu veleități de pasăre migratoare. Trecut binișor de prima tinerețe, mai are-o veșnicie-n față pân’ la bătrânețe.           Trăiește bine și cu folos, grație unui stil de viață sănătos. Burlacul comun are o voință de invidiat, căci se supune unui ascetism alimentar de speriat. Sarea și…

Portret

        Astăzi am primit poate cel mai reușit portret al meu. Reușit cu atât mai mult cu cât am un nas admirabil, sublim aș putea spune, tocmai pentru că lipsește cu desăvârșire (prietenii știu de ce 😉 )Cosițe numai inele, bujori în obrăjori, gene lungi, gură zâmbitoare, ce să mai? Anti Irina perfectă 😆 ….

Primăvara din balcon

Cum primăvara se cam lasă așteptată, după ce februarie ne-a păcălit cu zilele lui mult prea calde, și cum nu prea-mi place să mă plimb în zilele reci și mohorâte, cu toți mugurii ce stau să pocnească, zilele acestea o să mă bucur de primăvara mea captivă în balcon, la căldurică 🙂 .