Scrisoare

on

Te-am visat, Necunoscutule.

Mâinile noastre fără chip dansau un dans mut.

Era liniște în sângele nostru nevăzut.

Mâinile, singure, n-o auzeau. Se-mpleteau.

Degetele desenau arabescuri pe pielea-nsetată.

Liniile creșteau, se topeau, se-nălțau, într-o geometrie ondulată.

Cercuri, spirale, căușuri, niciun unghi ascuțit.

Apoi mâinile mele sau ale tale s-au poticnit.

Am deschis ochii. Lumina scârțâia, își scrijelea zorii cu sânge.

Mă durea.

Degetele-mi încremeniseră, aripă-nălțată spre tine.

Am strâns palma, să-nchid urma nemaitrăitului în mine.

5 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Iosif spune:

    Geniala aceasta metaforica „Scrisoare”, pierduta-n timp, si care doar în vise mai apare. Felicitari sincere !
    O saptamâna sublima, învesmântata în pace bucurie si Lumina !

    1. Irina spune:

      Nu e amintirea a ceva ce a fost, sunt doar…visuri, dorințe, așteptări. Mulțumesc. Toate cele bune!

  2. Iosif spune:

    Stiu, draga Irina ! Cu drag ! Încrede-te doar în Dumnezeu si El sa ti le îndeplineasca pe toate nazuintele…visurile, dorintele si asteptarile !

  3. Alex spune:

    Minunate versuri! Mulțumesc, dragă Irina, pentru momentul de sensibilitate! 🙂

    1. Irina spune:

      Mulțumesc și eu, Alex!

Cuvântează, dacă ți-este voia!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s