După melci

Fotografii, Mărturisiri

        Acum douăzeci de ani, mi s-a cerut la un seminar de psihologie să desenez animalul care cred că m-ar reprezenta. Am desenat o pasăre. Atunci, ca și acum, nu-mi doream nimic mai mult decât libertatea mea. Credeam că pasărea o întruchipa. Poate ar fi trebuit să desenez un melc. Nu știu atunci, dar astăzi un melc aș desena. N-am idee ce reprezintă pasărea sau melcul în limbaj freudian, jungian sau adlerian și nici nu vreau să știu. Nu mi-a plăcut psihologia niciodată. E o știință neobrăzată. Prea intră cu bocancii în sufletul omului, nu credeți!? Unele suflete pur și simplu nu vor să fie măsurate, desenate, etichetate, corectate…

      Astăzi cred că aș desena un melc. Melcii sunt ființe complicate, dar subapreciate. E tare drăguț să fii fluturaș, albinuță sau floricică, nu și râmă sau melc, nu-i așa?! Melcilor le place ploaia, adoră umbra. Le plac copacii bătrâni, cu scoarța lor brăzdată de povești. Melcii nu pot trăi fără casa lor. Uneori se închid în ei cu lunile, la căldurică. Dormitează. Melcii sunt tăcuți. Și perseverenți. Le place viața tihnită. Melcii nu aleargă niciodată.

7 gânduri despre &8222;După melci&8221;

    1. Pe mine m-au fascinat melcii încă din copilărie. N-aș putea spune de ce, poate pentru că mă atrăgeau toate ființele mărunte, de la furnici la râme sau broaște. În sat însă nu se găseau melci, îmi aducea bunica foarte rar câte unul găsit pe câmp, probabil pe lângă canalele de irigații. Îi făceam căsuță într-o cutie, îi puneam fel de fel de plante acolo, dar a doua zi nu îl mai găseam. Reușea să evadeze :). Acum îmi place să îi fotografiez. Bine ai venit printre melci! 🙂

    1. Mă bucur, Ana! Nu am văzut filmulețele, o să le caut. Nu îți creează probleme în grădină? Mama se cam plânge din cauza lor, ei nu îi plac. 😉

      1. Ba da, ca sunt obraznicuti cu frunzele, dar si ei trebuie si melcii sa traiasca! Chiar si gandacii si alte vietati…☺️
        Chiar iti recomand Minuscule…te va deconecta de la realitate…eu nu ma mai satur sa le revad si sa le tot revad ☺️

  1. Ce frumos ai spus despre melci, dragă Irina! Și chiar că nu-i prea băgăm în seamă.Mi-au plăcut melcii încă din copilărie. Când găseam unul, îl aduceam în casă și uitam de el. Îl găsea mama după câteva zile, pe… perdele! Câtă tenacitate ca să ajungă tocmai acolo!
    La Târgoviște am descoperit o adevărată „împărăție a melcilor”! La Baza de agrement, pe unde mă plimb zilnic cu bicicleta, sunt mii de melcișori prin iarbă. Nu am văzut niciodată așa de mulți!
    Mi-a plăcut cum ai asociat persoana ta cu un melc. Poate că fiecare avem și asemenea „retrageri în cochilie”, precum melcii. Mai mult sau mai puțin, dar avem…
    Toate cele bune, cu drag! 🙂

    1. În copilăria mea, melcii erau rari, la fel aricii și broaștele țestoase. Tare mi-aș fi dorit să văd aceste făpturi de poveste în realitate. Mă fascinau. Așa cum mă fascinează acum bufnițele. 🙂 Zile frumoase, Alex!

Cuvântează, dacă ți-este voia!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s