Prăjitură cu aromă de copilărie

Cotidiene, Culinare

        Azi m-am jucat în bucătărie. Nu mi se întâmplă prea des. Dar azi îmi era dor de atunci. Așa că m-am jucat cu vișine și vanilie. A ieșit o prajitură cu aromă de mamă. O prăjitură cu aromă de copilărie.

        Mama mea nu ne făcea nici celebra Albă ca Zăpada, nici celebrele piersici, nuci sau cornete. Nici faguri. Clătitele nu i-au plăcut niciodată. Cocă necoaptă. Mama mea a fost și este o fire practică. Iarna, mama ne făcea mere și gutui coapte, cu scorțișoară. Și plăcintă cu mere. Orez cu lapte și dulceață de vișine, budincă de griș cu zahăr ars. Chec cu nuci și cacao. Cozonac. Biscuiți de casă – flori și inimioare. Și pișcoturi fragede, omiduțele mele dragi. Și cornulețe cu gem și nucă. Și turte pe plită. Și de Crăciun, un tort cu flori galbene, desenate delicat. Iar de Anul Nou, tradiționala plăcintă cu răvașe.

        Vara, mama făcea gogoși dolofane și minciunele subțirele. N-am mai mâncat minciunele din copilărie. Minciunele din aluat. Fundițele acelea care mi se topeau în gură și eu odată cu ele, de plăcere. Și mai făcea prăjitura cu vișine. Aroma copilăriei mele.

Prajitura

Publicitate

8 gânduri despre &8222;Prăjitură cu aromă de copilărie&8221;

  1. I-am simţit aroma. Şi celorlalte, pe rând.
    Am făcut minciunele anul trecut, în izolare. Bunica le făcea, noi le spuneam „izmene-ntoarse”. Nu au ieşit chiar ca ale ei, e drept, dar m-au dus acolo, în curte, la umbră, pentru câteva clipe.

    1. Eu nu am mai mâncat minciunele din copilărie. Fiind prăjite, nu îmi mai priesc. Doar biscuiți mai fac și aluaturi de tip pandișpan sau chec. Pentru celelalte, am rămas doar cu amintirile. 🙂

  2. Mmmmmmm… Eu am căutat multă vreme o reţetą de placintă fragedă cu măr cum făcea bunica şi am găsit până la urmă, am mai îmbunătăţit-o puţin, dar tot nu e chiar ca a ei!

  3. Ce frumos ai povestit despre bunătățile copilăriei, făcute de mama ta, dragă Irina! Am tresărit când am văzut poza cu „tarta cu vișine” (eu așa o știu), pe care și mama mea o făcea toată vara, cât mai erau fructe prin pomii din grădină. Și mai făcea și cu caise. Veneam nădușiți de la joacă, atrași de aroma minunată a acestor prăjituri și, după ce înfulecam câteva, plecam iar la joacă.
    Da…. prăjitură cu aromă de copilărie!
    Numai bine, cu drag! 🙂

Cuvântează, dacă ți-este voia!

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s