Despre frumusețea uitată a verii

Cotidiene, Mărturisiri

        Nu îmi place vara, o urăsc chiar. Mă dezgustă și aș scoate-o din calendar, dacă aș putea. Nu a fost întotdeauna așa. Vara copilăriei mele era zâna aceea cu spice în păr și cireșe la urechi pe care o așteptam tot anul. Doar vara scăpam de stresul școlii, al temelor și al lucrărilor de control (școala a fost cel mai mare factor de stres din viața mea). Vara mă jucam până seara târziu cu prietenele de la oraș. Vara făceam torturi din lut și le ornam cu petale colorate pe post de marțipan. Vara culegeam scaieți. Vara jucam ,,Flori, fete, filme sau băieți”. Vara citeam tot ce prindeam și dormeam cât de mult voiam. În anii de studenție, zânuța s-a cam demascat. Vara erau cele trei luni în care mă plictiseam de moarte la țară. Vara a început să însemne lipsa dușului, a televiziunii prin cablu, a evenimenteleor de orice fel. Singurătate, muște, țânțari, praf, zăpușeală. În ultimii zece ani vara a devenit un calvar. Câteva luni de nopți nedormite și zile chinuite, într-un apartament la ultimul etaj, cu toate proprietățile și calitățile unui cuptor, pe care nici măcar aerul condiționat nu îl poate face mai primitor.  Nici orașul nu e mai ispititor. Aceleași hoarde înțepătoare sau urlătoare, caldură sufocantă de cum răsare soarele, miros de baltă sau de gunoaie intrate în putrefacție, motoare ambalate în noapte, urlete.

       De o săptămână fac un exercițiu complicat, caut frumusețea verii. Așa mi-a spus cineva: ,,Fiecare anotimp are frumusețea sa.” Așa că o caut cu înverșunare. Se vede treaba că nu-i chiar o temă pentru orișicare. Până acum am găsit așa: aer irespirabil, duhnind a baltă și a vegetație în putrefacție, lumină orbitoare, căldură ce te lovește drept în creștet de cum ai pășit la soare, trotuare pline de dude strivite, muște, țânțari, țânțari, țânțari, țânțari (numărați câteva catralioane), furtuni, nopți de nesomn, transpirație, slăbiciune continuă, oboseală. Enterocolite estivale. Huruială de aer condiționat ziua și gât uscat, huruială de motoare noaptea și aer sufocant. Nu le-aș trece chiar la capitolul frumusețe, asta dacă nu cumva îmi propun să dezvolt vreo estetică baudelairiană.

        Pentru cineva care nu iubește soarele și marea, vara poate fi o mică teroristă cu bocanci și mitralieră. Și cu arme biologice prinse bine, la bandulieră. Dacă ai și rău de mașină, nu poți închide ochii în deplasare, nici măcar cu adormitoare, iar stomacul tău e certat cu 80 % dintre alimente, ți-ai luat la revedere și de la vreo evadare într-o zonă mai răcoroasă. Situația devine dezastruoasă. Nici măcar de plăcerea matinală a zilelor de concediu nu te mai poți bucura după o vârstă, când te trezești invariabil și ireparabil la cinci și jumătate, indiferent că e luni, joi, duminică, ploaie sau soare. Nu-ți rămâne decât să te înarmezi cu sticle de apă (fără lămâie), dopuri pentru urechi și multă răbdare.

7 gânduri despre &8222;Despre frumusețea uitată a verii&8221;

  1. Irina, imbatranesti! 😁 (glumesc)
    Adevarul este ca aproximativ aceeasi imagine a verii o aveam si eu, cand locuiam in oras.
    Imaginea s-a schimbat de cand locuiesc la 15 km de oras…e o schimbare, in bine. Plus ca plictiseala s-a transformat in munca in gradina…de prin Aprilie si pana prin sfarsit de Septembrie.
    Iar cu mersul cu masina…uf, te inteleg! Si eu am rau de masina, daca nu sofez.
    Dar anul asta vom lua trenul, catre mare…e mai comod! ☺️

    1. Da, chiar îmbătrânesc și resimt foarte urât asta. 😦
      Cât despre viața la țară, nu aș mai putea rezista. Am încă părinții acolo, îmi vine foarte greu să mai merg la ei din cauza lipsei minimului confort de acolo, nu am mai rămas peste noapte la țară de foarte mulți ani. Mie nu îmi place munca fizică. Sau poate mi-ar plăcea dacă aș avea putere pentru asta. Dar mie mi se face rău și dacă adun jumătate de oră căpșuni, la soare, la zece dimineața. Sunt foarte sensibilă și bolnăvicioasă, încă din copilărie. Am trăit 14 ani acolo și tot nu m-am călit, nici munca în grădină nu m-a atras.
      De șofat, nu șofez, îmi este foarte frică. Nu am curaj nici măcar să încerc să fac școala. Pentru că efectiv nu mă văd șofând, e deja fobie. Știu, e foarte greu de înțeles, dar asta sunt.
      Cu trenul am fost și eu de câteva ori la munte, dar e tot incomod. Depinzi de o anumită oră, tragi bagaje după tine, trebuie să îți restrângi bagajele cât poți, apoi acolo, la destinație, dacă nu te țin picioarele, trebuie să apelezi tot la mijloace de transport în comun. Nu pot dormi sub nicio formă în loc străin. Am un regim alimentar destul de strict, alimente pe care nu prea le poți comanda la un restaurant. E…complicat. După ultimele plecări m-am întors cu câteva kilograme mai slabă. Anul acesta nu risc, am doar 38. Kilograme. Asta e!
      Concediu plăcut! Să aveți zile frumoase!

  2. Este de inteles. Chiar ai anumite necesitati si nevoi de care nu te poti dispensa .
    Am o colega care tine un regim alimentar mai special din cauza tiroidei…mananca anumite alimente si ce gateste este complicat, din punctul meu de vedere.
    Ce putine kilograme cantaresti…esti un fulg! Ai grija de tine!
    Zile bune si tie…!

  3. Te înțeleg, dragă Irina. Fiecare om este cu problemele și cu sensibilitățile lui. Dar unii uită asta și se grăbesc să… judece.
    Greu cu căldura înăbușitoare, transpirație, aer greu, muște, țânțari nesuferiți, gălăgia orașului….
    Dar are și vara un „dar” deosebit: e anotimpul vacanțelor, concediilor. Gândul că am mai multe zile în care nu mai depind de un program, că pot să mă trezesc și mai târziu și să stau noaptea cât vreau, să citesc în liniște și să fac niște plimbări… toate acestea îmi dau o mare bucurie.
    Azi, pe la noi, plouă! Un miracol! E răcoare și e plăcut afară. Ieri am crezut că ne topim la propriu, așa caniculă a fost. Mai sunt doar câteva zile de vară. Pe urmă vine toamna, cu iureșul ei…
    Sănătoși să fim! 🙂

    1. Da, adevărul este că am inceput sa urăsc vara de când locuiesc la ultimul etaj. Nici de concediu nu prea mă mai pot bucura de la o vreme, intervine plictiseala. Știu că e greu de crezut, dar abia aștept luna septembrie, cu iureșul ei. 🙂 Să avem o toamnă frumoasă, fără probleme!

Cuvântează, dacă ți-este voia!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s