Despre scrieri, traduceri și lecturi

Mărturisiri

       Am fost, de când mă știu, un șoarece de bibliotecă. Mă rog, o șoricuță. Mereu curioasă și nerăbdătoare, la un moment dat m-am cam săturat să mă tot rog de cei mari și mereu ocupați să îmi citească, așa că am învățat să citesc singură pe la cinci ani. Nu o să uit niciodată cartea chinezească despre băiețelul care se purta urât cu obiectele din penar, așa că acestea l-au părăsit într-o bună zi. Aceasta a fost primul meu abecedar. Au urmat cărțile rusești, lucioase și impresionant ilustrate, despre Vasilisa cea Înțeleaptă și Marea Morevna, apoi le-am cam pierdut numărul. Dacă alți copii așteptau să primească în dar jucării sau dulciuri, eu așteptam cărți. Iar ai mei nu uitau niciodată să îmi aducă, la întoarcerea din oraș, câteva. Cum intra tata pe ușă, îl și căutam în servieta de piele maro cu două catarame mari, scoteam triumfătoare cărțile și mă retrăgeam să le descopăr în tihnă printre pernele mari din odaia bunicii.

       Anii au trecut, dar eu am tot citit de plăcere până pe la douăzeci și ceva de ani. Momentul când a trebuit să mă pun în slujba societății și să devin om serios. Nu mi-a luat mult să aflu că profesia de dascăl îți cam ocupă tot timpul și că până și noaptea sau în weekend tot dascăl ești. Așa că lectura de plăcere a devenit un lux dedicat vacanțelor mari. Duceam dorul călătoriilor mele imaginare și tot speram că la un moment dat voi avea din nou timp pentru a evada. Însă lucrurile nu păreau deloc să meargă în direcția aceasta. Ultimii ani la catedră m-au convins că setea mea pentru lectură nu va putea fi  ostoită până la pensie decât pe chat-ul de WhatsApp. Așa că m-am reprofilat. Acum am un loc de muncă mai prietenos, care nu amenință să mi se instaleze și acasă. Timpul de după program și toate weekendurile sunt doar ale mele. Mi-a luat ceva să mă obișnuiesc cu așa răsfăț, dar mă descurc, n-am de ce să mă plâng, nu mă plictisesc. Așa că am reînceput să cumpăr și să citesc cărți. Multe. Poate prea multe. Mai multe decât reușesc să parcurg, din dorința de a recupera cumva tot ce am pierdut mai bine de zece ani. Beletristică, antropologie, istorie, istoria culturii și civilizației. Pandemia, cu toate relele ei, m-a ajutat puțin. Profitând de oferta atractivă a unei edituri, am comandat anul trecut un pachet de 24 de cărți la un preț mai mult decât convenabil. Beletristică. Autori mai puțin cunoscuți, cel puțin pentru mine, dar care m-au surprins în mod plăcut. Am reușit să lecturez abia jumătate dintre titluri, dar mă declar mulțumită. Printre acestea, am mai strecurat și lucrări de istorie, antropologie sau istoria culturii și civilizației, o altă pasiune mai veche.

      Ei, dar, cum spuneam, setea mea de lectură a fost neostoită atât de mult timp, încât nu mă pot opri să nu îmi fac provizii. Așa că mai descarc și cărți scanate de mare succes actual (bestseller-uri) dintr-un grup de profil (știu, să-mi fie rușine, vă rog să nu mă spuneți!). Ken Follett, Diana Gabaldon (seria Outlander), Gregory David Roberts (Shantaram) ș.a. Acum nu știu dacă eu am o problemă sau cărțile de mare succes, dar pe mine majoritatea nu au reușit să mă impresioneze, așa că le-am abandonat după primele 50-100 de pagini. Să fie de vină scriitura originală? Să fie de vină traducătorul? Am în mod repetat, încă de la primele pagini, aceeași senzație de artificial, de traducere mot-à-mot cu Google translate. Texte de o stângăcie deranjantă, necizelate, incoerente sub aspectul registrului utilizat. Pasaje care ar vrea să redea frământările sau gândurile personajului în stil indirect liber în cu totul alt registru decât limbajul personajului respectiv. Nu poți să fii un zidar din Evul Mediu, dar să dialoghezi și să gândești cu vocabularul unui arhitect contemporan. Explicații în text ale unor cuvinte, de parcă am avea de-a face cu un dicționar (personajul sculptează lemnul cu ,,o sulă, acel mic obiect ascuțit de metal ”.) Descrieri de natură sau de atmosferă în stil școlăresc. Figuri de stil explicate în text. Pronume personale  repetate la fiecare început de frază. (El a zis, dar el știa. Noi am plecat acolo. Apoi noi ne-am întors.) Uitând că limba română are subiectul inclus sau subînțeles. Și multe alte stângăcii deranjante de-a dreptul. Asta dacă mă refer doar la scriitură (traducere), lăsând la o parte subiectele previzibile (li se văd ațele, cum spun eu), finalurile forțate sau cu iz moralizator, tezismul, simplismul, senzaționalul ieftin.

       Nu am tradus niciodată nimic serios, deși studiile m-ar putea îndreptăți să fac asta. Am considerat că nu stăpânesc atât de bine toate nuanțele și registrele unei limbi străine încât să pot face traduceri literare de calitate, dar uneori sunt tentată să cred că mă subestimez. Citesc și reformulez frazele, încerc să le dau curgerea firească (repet, nu știu dacă stângăcia e a scriitorului sau a traducătorului), înlocuiesc termenii savanți sau prea moderni, rupți din context, cu sinonime care să corespundă culorii locale. La fel și când urmăresc un film cu subtitrarea în română. Mă gândesc totuși că, traducând, aș fi fost tentată să modific prea mult scriitura, să o rescriu atunci când ceva nu mi-ar fi plăcut. Și nu știu cât bine aș fi făcut.

        Revenind la oile noastre, cum spune francezul, să vă destăinui și motivul acestei poate mult prea lungi confesiuni. Aș dori câteva recomandări de lectură (autori contemporani) care să atragă nu doar prin subiect, ci și prin scriitură (traducere). Să fie un tot bine închegat. Cu un subiect și personaje verosimile în universul creat. Să nu fie ceva artificial, cu ațele la vedere, forțat. A nu se înțelege că vreau texte siropoase sau bogate în înflorituri. Nici cărți motivaționale. Prefer o scriitură sobră, tăioasă, fermă, austeră, dar adecvată întregului. 

        Las mai jos pachetul cumpărat de mine acum un an. M-au impresionat în mod deosebit, inclusiv sub aspectul scriiturii, romanele lui Yan Lianke (de un lirism cutremurător), apoi Ciocârlia și Djamilia, dar și celelalte pe care am reușit să le parcurg sunt plăcute (Departe de Kensington, Cum se educă fetele în Boemia, Portretul unui bărbat imatur, Jim Crace- Recolta și mai puțin Casa molimei). Tiago Rebelo și al său Timp al iubirilor imperfecte nu e altceva decât un scenariu de telenovelă în decor african. Despre celelalte nu mă pot încă pronunța, dar până acum, sub aspect literar, sunt mult peste bestseller-urile încercate și abandonate, asta e clar. 🙂

 

12 gânduri despre &8222;Despre scrieri, traduceri și lecturi&8221;

      1. Sper să vă placă. A fost, așa, o opinie spontană din partea mea.

        În ceea ce privește traducerea și tentația ”rescrierii”, aveți dreptate. Probabil că atunci când omul (crede că) a prins sensul unei scrieri, se gândește -măcar uneori- că ar putea să îl exprime chiar mai bine decât autorul original. Și poate că vrea să îl corecteze un pic pe autor, să-i perfecționeze opera (de aia se ceartă prin cenacluri iluștri care se citesc între ei).

  1. De nevoie, am început să citesc în engleză, una din cărți e luată la un preț foarte mic acum mulți ani de la Cărturești („Sons and Lovers” de D.H.Lawrence) pe care o țineam în bibliotecă și este mai ușor decât mă așteptam. Acum aș citi doar în engleză, așa că recomand experiența!

    1. Așa procedez eu cu majoritatea filmelor, prefer tot subtitrarea în engleză. Deși engleza mea e rodul studiului individual, al jocurilor pe PC și al navigării pe Internet. 🙂

  2. Şi eu m-am mai întrebat dacă vina e a autorului sau a traducătorului. Cred că o traducere poate salva sau poate compromite o operă. Acum nu ştiu, citeam zilele trecute o postare a cuiva care a scos recent o carte şi spunea că a refuzat orice sugestie din partea editurii de a schimba orice cuvânt, ţinea morţiş ca totul să rămână aşa. Poate sunt şi astfel de cazuri la traduceri când se doreşte păstrarea exactă a sensului. Numai că din păcate, o traducere cuvânt cu cuvânt strică tot.

    1. Cred că un bun traducător trebuie să fie și un bun scriitor. Să intuiască simțirile autorului, să reușească să le transpună în limba cealaltă în același registru, să redea stilul original în altă limbă, să păstreze autenticitatea, atmosfera, culoarea locală. Cred că unele cărți sunt traduse în ultimii ani de amatori. Așa cum traduceam eu pe la 13 ani o carte de povești superb ilustrată, scrisă în limba germană, folosindu-mă de un dicționar de buzunar, fără să am habar de limba germană. Sau poate chiar originalul e așa, plin de stângăcii. Un bestseller nu are întotdeauna și o valoare literară considerabilă. Majoritatea captivează prin senzațional, acțiune, erotism. Literatură de masă. 🙂

  3. Mi-aduc aminte de cartea aceea cu copilaşul şi penarul!
    Meseria de dascăl este pentru o viață şi nu poți fi dascăl doar cât eşti la şcoală. Se crede (încă!) că după orele de la şcoală eşti liber. Uneori, munceşti mai multe ore acasă pentru şcoală, decât orele efective!
    Traducerea cărților este foarte pretențioasă. Implică cunoaşterea perfectă a celor două limbi, cu toate subtilitățile lor. Cineva m-a rugat să-i traduc o poezie scrisă de mine. I-am spus ideea principală şi cam atât. I-am explicat că nu cunosc atât de bine engleza, încât să pot traduce toate sentimentele ce în română sună într-un fel anume!

    1. Da, meseria de dascăl este pentru o viață. Am încercat să schimb asta ca să constat că nu mai regăsesc în alt domeniu satisfacțiile pe care le aveam ca dascăl, cu toate relele aferente. 🙂
      Cât despre traduceri, am absolvit Română-Franceză, dar nu m-aș încumeta să fac traduceri de carte din română în franceză. Nu cunosc atât de bine franceza, în toate registrele ei. Nu pot gândi sau simți în franceză. 🙂

  4. Poate ar fi bine să încerci această muncă de traducere, pe care eu o văd ca și munca unui bijutier. Fiecare cuvânt trebuie bine ales și șlefuit, ca să iasă ce trebuie. Știi cum se zice: încercarea moarte n-are. Măcar să vezi cum e. Pentru tine.
    Numai bine, dragă Irina! 🙂

Cuvântează, dacă ți-este voia!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s