Jurnal de călătorie – Castelul Cantacuzino

       Pentru că atunci când îmi propun ceva, nimic nu îmi stă în cale (sunt o forță a naturii, ce să mai! 😆 ), am ajuns și la castel. La Cantacuzino. Cu trenul. După principiul ,,de ce ți-e frică nu scapi”. După vreo două săptămâni de informare și telefoane pentru cazare, am găsit în sfârșit o pensiune pe gustul meu în Bușteni (Clasic), la doi pași de castel și fără prea multe culori pe pereți și briz-brizuri pe la ferestre. În ziua cu pricina, după o noapte în care am ațipit, cu chiu, cu vai,  preț de vreo două ore (așa-s eu, prea simțitoare), am luat trenul spre Bușteni. Aglomerație mare, început de weekend, bagaje cât vezi cu ochii, îmbulzeală. Până pe la ieșirea din județul Buzău, viteza melcului, oprire inexplicabil de lungă la Breaza (sau Câmpina?). Tot e bine că aerul condiționat funcționează. În fața mea, două doamne respectabile vorbesc despre morți, sensul vieții pe pământ și copii trecuți de 30 de ani care nu-și mai găsesc soarta.

         Ajungem la Bușteni, douăzeci de minute întârziere. Cobor și panorama ireală mă lasă fără aer. Munții par pictați efectiv pe cer. Rupți parcă dintr-o altă dimensiune. Cred că nu mi-au mai clănțănit așa dinții în gură de emoție de când aveam cinci ani și mă anunțau ai mei că mergem la oraș, la Zoo. Rucsacul din spate mă aduce însă repede cu picioarele pe pământ, aruncăm o privire pe Maps și pornim spre cartierul Zamora. Castelul, primul punct pe itinerariul nostru,  e vizibil chiar de la gară, ițindu-și arcadele brâncovenești printre brazii semeți.

SAM_8015_Edited

          Pornim la pas, cu aparatul de fotografiat în mână. E soare, dar e plăcut, aerul e respirabil și nu obosești, ca în iadul pe care-l părăsisem la primele ore ale dimineții. După câteva curbe, castelul se apropie tot mai mult. Surpiză! Pensiunea noastră e chiar la doi pași de castel, mult mai aproape decât părea pe hartă. Mergem să ne cazăm. Liniște. Și miros de curățenie. Bun! Am început bine. Camera noastră e la etaj, iar balconul oferă o panoramă de vis asupra Masivului Caraiman. Și mai bine! IMG_20180803_125627

       Mâncăm repede ceva și plecăm spre castel. Nu e foarte aglomerat, luăm bilete repede, prețuri accesibile, tur complet. O bilă albă pentru că avem voie să fotografiem. Grupul nostru e format mai mult din vârstnici și turiști străini. Și mai bine! O să putem asculta în liniște indicațiile ghidului. Turul ghidat al castelului durează în jur de jumătate de oră cred, poate și mai bine, oricum, nu e pe fugă. Prezentarea este complexă, densă în informație. Încerc să rețin toate detaliile, dar sunt prea multe, îmi e peste poate.

      Castelul a fost construit în perioada 1901-1911 pe un vast domeniu de vânătoare al prințului Gheorghe Grigore Cantacuzino, om politic ilustru al vremii și al doilea ca avere în stat după rege, fiind supranumit și Nababul. Construcția are loc sub îndrumarea arhitectului român Grigore Cerchez. La inaugurare, castelul este foarte modern pentru acele vremuri, beneficiind de electricitate, sistem de canalizare și apă potabilă. Până în 1947, castelul a fost reședința de vară a familiei Cantacuzino. Odată cu instaurarea regimului comunist, a fost naționalizat și transformat în sanatoriu pentru angajații Ministerului de Interne. În această perioadă mobila a fost furată, iar multe dintre decorațiunile castelului (frescele, de pildă) au fost distruse.

     Interiorul uimește prin finețea detaliilor, multitudinea simbolurilor ezoterice (predomină motivul diamantului) și calitatea materialelor folosite (ceramică glazurată, foiță de aur, marmură de Carrara, plafoane și uși din lemn de stejar, vitralii din sticlă de Murano, feronerie de bronz minuțios sculptată). Principala atracție este galeria de picturi murale realizate pe piele de Cordoba, reprezentând 12 portrete ale celor mai importanți membri ai familiei. Cerdacul oferă, după cum se spune, cea mai frumoasă panoramă asupra Munților Bucegi. În sala de bal se află singurul candelabru original din castel.

        Castelul găzduiește și o expoziție de sculptură, prezentată într-o manieră accesibilă și plăcută de alt ghid, deschis la întrebări și gata să ofere informații suplimentare. Lucrările sunt grupate în camere după tematică și tehnica de lucru.

Tot în incinta castelului puteți lua masa la restaurantul cu specific franțuzesc Canta Cuisine.

         Grădinile castelului au câteva fântîni, o grotă artificială. Și aici sunt expuse o serie de sculpturi moderne. Și din exterior, panorama asupra munților este extraordinară. Las imaginile (mult șterse în comparație cu realitatea) să vorbească.

 

Reclame

7 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. sweet & salty spune:

    Ce mult mi-a plăcut! Clar mi-e pe listă la viitoarea mea venire în România. Am stat patru luni ultima oară și am prins o primăvară destul de generoasă, am vizitat castelul Huniazilor. Am fost impresionată de împrejurimi, dar interiorul lasă de dorit tare mult. Pot să te rog să îmi dai și numele pensiunii (pe e-mail dacă nu e ok să pui la vedere) și eu sunt la fel de „simțitoare”. 🙂

    1. Irina spune:

      Mă bucur 🙂 . La Castelul Huniazilor nu am fost, sper sa ajung și eu la un moment dat. Mai vizitasem doar Peleșul și Branul. Pensiunea Clasic, chiar așa se numește. Nu oferă și servicii de restaurant, în schimb au bucătărie complet utilată/grătar și sală de mese pentru cei care vor să își pregătească ceva acolo. Noi am mâncat în oraș, acolo doar gustări reci, ceai, cafea.

      1. sweet & salty spune:

        Super. Mulțumesc, o să țin minte pensiunea.

  2. Poteci de dor spune:

    Frumoasă vacanţă ai avut! Nu am fost acolo dar acum mi-ai făcut poftă. E de acum pe listă. Mulţumesc!

    1. Irina spune:

      Cu drag 🙂 . Într-adevăr, a fost frumoasă, deși cam scurtă .

  3. Alex spune:

    Un obiectiv turistic renumit, despre care am citit mai multe pe net, dar…nu am apucat să-l văd până acum. L-am trecut pe lista viitoarelor vizite.
    Un articol frumos și curpinzător. Chiar ne îndemni să mergem să vizităm acest castel.
    Toate cele bune, dragă Irina! 🙂

    1. Irina spune:

      Mulțumesc, Alex! Mie mi-a plăcut chiar mai mult decât la Peleș. Ma refer la panoramă și grădini mai ales. Toate cele bune!

Cuvântează, dacă ți-este voia!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s