Jurnal duminical (13)

       Jurnal sub semnul gripei. Și încă ce gripă! Tribut plătit anual, într-o formă sau alta, de vreo 12 ani încoace, pentru privilegiul de a lucra în învățământ. E clar că sistemul meu imunitar nu se va căli niciodată, cu toată tinctura de propolis și lâmâia înghițită, așa că de la anul mă vaccinez. Am spus!

        Are însă și boala părțile ei bune, pe lângă frisoane, greață, amețeli și dureri de toate cele. Pentru un introvertit ca mine e chiar o binecuvântare: cel mai bun pretext să nu ieși din casă cu zilele, să stai în păturică, să faci maraton de filme, să croșetezi, să citești. Asta dacă nu te ustură ochii să nu-i poți deschide și dacă nu te zdruncină tusea de te ia cu amețeli. Prilej și mai bun să sari peste curățenia sezonieră, doar sănătatea e mai importantă, nu-i așa?! Prilej și mai bun să nu te mai obosești cu pască și cozonaci. Se știe că în perioada de convalescență nu trebuie să faci efort. Așa că mă așteaptă o săptămână în care o să fac numai ce-mi place 😀 . O să merg  la cursuri, o să mă joc pe calculator (numai să-mi treacă durerea de spate), o să citesc, o să mă uit la filme în draci (cred că dau gata cele trei sezoane din The Borgias), o să-mi replantez în ghivece mai mari câteva flori, o să merg la supermarket și o să-mi cumpăr tot ce îmi poftește inima. Și mai văd eu ce, oricum numai din categoria ,,fac ce vreau, nu dau socoteală nimănui”. Sunt destule avantaje și în a fi celibatar. 😉 De exemplu, pot să fiu când vreau Firekiss. Mage. Fire mage. Cu sabie și armură,  incinerez inamici. Și o fac cu grație. 🙂Firekiss

        Ei, și zăcând eu frumușel în pijamale, halat și vreo două rânduri de pături pe mine, cu ceaiul aburind la nas, amintirile mă chinuiesc! Cum spuneam, e bună și boala la ceva, îți mai împrospătează memoria. Îmi aduc aminte de o carte-simbol a copilăriei mele, Povestea toporașului. Bine, eu am avut o groază de cărți-simbol, doar asta primeam mereu, cărți, altceva nici nu mă interesa (poate doar șoricelul negricios cu cheiță pe care mi l-am ales singură dintre atâtea alte jucării frumoase, complet nepotrivit pentru o fetiță, dar asta e altă poveste, i-o veni și ei vremea cândva). Să revenim însă la toporaș. Toporașul nostru, în povestea noastră, cade cumva în dizgrație pentru că nu are miros. E un fel de rățușca cea urâtă a poieniței. Dar până le urmă le arată el de ce e în stare, chiar dacă mulți nu îl vor privi cu ochi buni nici parfumat. Ei, și așa m-am emoționat! Și mi-am adus aminte și de alte povești de neuitat: de norișor și de casa cu pisici, de Marea Morevna și de Preaînțeleapta Vasilisa, de băiatul chinez care nu avea grijă de lucrurile din penar (pe cartea asta bilingvă am învățat să citesc), de Moș Bărbuță și de Apolodor. Ehei! Cât aș vrea să fiu din nou copil fără griji, să fac prăjituri de lut și să le decorez cu flori, să clădesc căsuțe pentru melci, râme și broscuțe, să urmăresc cu lupa furnicile în al lor du-te-vino spre mușuroi… Măcar am avut o copilărie de vis, nimic de zis.

       Cum timpul nu-l pot da înapoi, mă ”copilăresc” de câte ori pot. E singura parte care îmi place la jobul meu (și este esențială, deși alții nu ar spune așa): să dau în mintea copiilor, să vorbim despre gâze și flori, unicorni, ponei, eroi în pijamale și Iepurași care aduc cadouri, să râdem pentru orice ,,prostie”  (chiar dacă asta înseamnă să mi-i ,,urc în cap”). Și îmi mai place mult să meșteresc. Cam asta am făcut cu ,,albinuțele” hărnicuțe săptămâna aceasta pentru Iepuraș, iar urecheatul nu s-a lăsat prea mult așteptat.

Iepurasi

Reclame

11 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. ciprian94 spune:

    Eşti un copil mare Irina, bucură-te pentru asta… 🙂

    1. Irina spune:

      Cred că așa voi fi mereu, că vreau sau nu 🙂 .

  2. Poteci de dor spune:

    În primul rând, sănătate multă, să scapi repede de toate simptomele astea, chiar dacă după aia poţi face ca şi acum: să stai în pat şi să faci numai ce-ţi place ţie!
    Îmi plac mult oamenii care ştiu să dea şi-n mintea copiilor. 😉
    Frumos aţi mai meşterit voi! Şi a venit urecheatul, zici?

    1. Irina spune:

      Mulțumesc, Potecuțo. A venit, a venit (” Doamna, chiar a venit!”) 😆

  3. În afară de gripă eşti o fericită, Firekiss. 🙂

    1. Irina spune:

      Ei, nici chiar așa! Dar se poate și mai rău 🙂 .

      1. Pff, mie-mi spui!? Da’ văd că totuşi eşti o optimistă.
        Aşa, ca -n bancul ăla:
        Pesimistul: Mai rău de atît nu se poate.
        Optimistul: Ba se poate!
        😆

        Hai, sănătate şi o primăvară minunată! 😉

  4. Nautilus spune:

    Sănătate din plin! vă urează un ”Tauren Chieftain” pensionat la cerere 🙂

    1. Irina spune:

      Mulțumesc. Mă bucur că sunteți un cunoscător 🙂 .

  5. Alex spune:

    Credeam că numai eu am fost „norocos” cu încă o repriză de răceală! Dar văd că e… „la modă”! Îți doresc multă, multă sănătate, dragă Irina. O fi având și convalescența avantajele ei, dar parcă e mult mai bine fără nas înfundat, tuse, gât roșu și alte alea.
    Sunt minunați iepurașii pe care i-ai făcut cu piticii, la grădi. Și sunt total de acord cu tine că e minunat să retrăiești copilăria, cu lucrurile ei frumoase, de care ne amintim mereu cu drag. M-ai stârnit să-mi amintesc de cărțile mele preferate pe care le citeam mai ales vara, în grădină, sub vișinul cu coroana bogată..
    Numai bine îți doresc și o săptămână frumoasă și liniștită! 🙂

    1. Irina spune:

      Mulțumesc, Alex! La mine e a treia oară când răcesc iarna aceasta. 😦 Dacă primele le-am dus pe picioare, aceasta a fost chiar gripă.
      Toate cele bune și ție!

Cuvântează, dacă ți-este voia!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s