Despre libertate

          Am crezut o vreme că sunt liberă. Liberă să aleg. M-am înșelat. Libertatea noastră de primate gânditoare se reduce la alegerea meniului de prânz, uneori nici măcar la atât. Restul e doar o înlănțuire alambicată de circumstanțe mai mult sau mai puțin favorabile, mai mult sau mai puțin întâmplătoare. Suntem prizonierii zestrei genetice pe de o parte și ai propriilor fapte pe de altă parte, și acestea sub semnul altor zeci de condiționări.

         Nu poți alege unde te naști, nici când să te naști, nici dacă să te naști, nici măcar nu-ți poți alege familia. Nu-ți poți alege sistemul cultural sau religios în care vei fi educat, nici sistemul de valori, nici contextul social. În prima parte a vieții ești doar un obiect, atât, un obiect  pentru care decid alții, după bunul lor plac, mai mult sau mai puțin forțați de împrejurări și ei, la rândul lor. În prima parte a vieții, cea mai importantă, decisivă pentru viața ta.

       Apoi crești și devii independent. Liber să alegi. Așa crezi, cel puțin.  Pot să aleg ce voi face în viață, îmi pot alege profesia. Poți și nu prea. Nu poți ajunge solist pe marile scene dacă te naști fără voce sau auz muzical. Nu poți ajunge campion la atletism cu o constituție firavă sau cu o malformație congenitală. Nu poți ajunge student la Oxford dacă te-ai născut într-un bordei și nu ai alte circumstanțe favorabile de partea ta. Lasă poveștile din filme sau de la TV. Alea-s așa, cazuri excepționale și complet izolate, nu ele fac regula. Poți doar să faci ce poți. Să te convingi să vrei să faci doar ce poți. Iar asta nu prea e libertate, nu-i așa?!

        Pot să aleg unde voi lucra. Iertat să-mi fie, dar asta nu e numai alegerea ta. Pentru că ești inclus într-un sistem și condiționat de alte n alegeri. Ale lor. Ale altora. Ba nu ai una, ba nu ai cealaltă. Nu cunoști pe cine trebuie, nu ai carisma necesară. Nu ai ATITUDINEA.

        Pot să aleg pe cine să iubesc. Mda. Alegerea asta ar trebui să fie cea mai firească din viața ta.  Dar nu e, nici măcar asta. Pentru că nu poți să iubești pe cine vrei, oricât te-ai strădui, pentru că așa se cade, pentru că atât îți permiți, pentru că e de teapa ta. Și nici nu poți să alegi să fii iubit de cine ți-ar plăcea. Pentru că aici intervin condiționările biologice, afective, fiziologice și tot așa. Atracția e treabă grea. Compromisul, pentru unii, și mai grea.

         Nu ai nici măcar libertate de exprimare, oricât de trâmbițată ar fi ea. Da, da! Poți să alegi să spui tot ce gândești, dar alegerea ta va supăra. Vei fi întrebat de unul sau de altul de ce ai scris așa. Sau ce ai vrut să spui sau de ce trebuie să fii așa. Ți se va atrage subtil atenția că ești prea nu știu cum, că ai putea deranja. Apoi, încet-încet, limitările generate de libertatea ta asumată vor apărea. Orice alegere pe care crezi că o faci e doar o za în plus la înlănțuirea ta.

        Nu poți alege nici măcar cât să trăiești. Iar asta mi se pare limitarea cea mai grea. Faci tot ce se poate să te menții sănătos, ții cont de toate indicațiile de prevenție, ești invidiat chiar pentru măsura ta în toate. Aia nu, aia nu, până când te lovește, din senin și fără niciun motiv întemeiat, Ea. Îți dai seama atunci că măsura și testele periodice, despre care te asigurau ei, experții în prevenție mondiali, că văd totul la timp și taie răul înainte să se fi născut, nu ți-au folosit la nimic. Boala s-a strecurat parșivă, le-a păcălit și i-a păcălit. Și nici asta nu a fost alegerea ta. Așa te-au condiționat constituția și imunitatea ta. Nașterea ta. Viața ta. Ba chiar ar trebui să fii mulțumit că ai descoperit-o, pur întâmplător, când încă se mai poate face ceva. Pentru că, vezi tu?! Asta-i viața. Nu e vina nimănui. Și tocmai de-asta e frumoasă așa, imperfectă și surprinzătoare cum e ea. Trebuie doar să o accepți așa, prețioasă cum e ea. Asta e toată libertatea ta.

 

Anunțuri

15 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Poteci de dor spune:

    Sănătate multă, multă!

    1. Irina spune:

      Mulțumesc 🙂 .

  2. Ana spune:

    Suntem niste puscariasi, pana la urma 😁😁😁
    Sa sti ca si eu m-am gandit cam in aceiasi termeni legat de libertate…prostia a fost ca am gandit cu voce si s-au si gasit v’o doi, trei care sa ma contrazica vehement si sa ma afuriseasca ( bine, mi s-a rupt de treaba asta), dar ce vreau sa zic, citand vorba americana, as zice: daaaamn, you’re right, girl! 😉😉😉

    1. Irina spune:

      Nu ai cum să gândești altfel sau să nu vezi asta. Doar dacă ești adeptul dictonului „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat!” . Adică dacă arunci răspunderea pe umerii unei forțe care știe mai bine ce e mai bine pentru tine. 🙂 Suntem prizonierii propriului corp, al propriului psihic și ai sistemului social. Alegerile noastre sunt limitate la ce mănânc azi(asta dacă nu ai cine știe ce intoleranțe alimentare), ce film văd (asta dacă nu ești orb), ce muzica ascult (dacă nu ești surd) și cu ce haine te îmbraci (limitata și asta, după buget). Aspectele majore, cu adevărat importante din viața, nu țin de alegerea individuală. 😦

      1. Ana spune:

        Pai de aia ” cei saraci cu duhul” au Imparatia Cerului si-s fericiti, ca nu-mi obosesc creierele cu astfel de probleme existentiale… 😁😁😁

  3. sweet & salty spune:

    Nu suntem liberi. Doar inconștienți o perioadă. Apoi ne maturizăm și vedem gratiile.

  4. Crudă şi amară e trezirea la realitate. Iar întoarcerea la inocenţă e imposibilă.
    Unii acceptă, capul plecat sabia nu-l taie – dar nici Soarele nu-l vede.
    Alţii îşi pierd minţile. Sau şi le împrăştie pe pereţi.
    C’est la fuckin’ vie…

    1. Irina spune:

      Unii sunt „inocenți” toată viața 😉 .

      1. A thorn in your side spune:

        Crezi? Poate doar autiştii de gradul întîi, ei ar fi adevăraţii „săraci cu duhul” de care pomeneşte Ana mai sus. Restul cred că se prefac, de ruşine, de frică sau de pro… fesionişti ce sînt. 😉

  5. o femeie spune:

    Dificila problema.

    Libertatea e aparenta si partiala…

    1. Irina spune:

      Unii nu știu cum să o folosească, atunci când o au. Îi sperie chiar 🙂 .

  6. anastasia spune:

    Ideea de libertate… se spune ca avem capitalism / democratie, presupunand ca asta e capitalism, e de fapt tot exploatarea omului de catre om, tot un sclavagism mascat avem acum.. traim cu iluzia libertatii, dar de fapt nu suntem alceva decat o masa vie impartita in exploatati si exploatatori… asa cum a fost mereu si cum va fi mereu !! Cred ca vorbesc din Karl Marx fara sa imi dau seama 😀

Cuvântează, dacă ți-este voia!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s