Întrebare

Ce faci când o dai în bară rău de tot?! Dar rău, nu oricum. Când reușești să strici, prin propria alegere, tot ce ți-ai fi dorit mai mult, tot ce ai visat de-atât amar de timp? Tu, aia mereu atentă la detalii. Tu, aia care despici mereu firul în patru și cauți să găsești și să preîntâmpini toate riscurile, toate verigile slabe, tot ce ar putea împiedica bunul mers al lucrurilor din mintea ta. Tu, aia care planifici totul până în cele mai mici detalii. Tu, aia calculată. Tu, aia care nu poate fi luată niciodată prin surprindere, Imbatabila Războinică a Dreptății și a Raționamentului Sănătos.  Ei, ce faci când ți-o faci rău de tot, cu mâna ta?! Ce faci când propriile arme se întorc împotriva ta? Ce faci când rațiunea aia afurisită și corectitudinea, alea două calități cu care te mândreai cel mai mult, fir-ar să fie, nu mai sunt de partea ta?! Corectitudinea! Demnitatea! Onoarea! Ce faci când realizezi, cu o secundă prea târziu, că singura care contează e fidelitatea inimii, atât? Ce faci, fir-ar să fie?! Ce mai e de făcut?!

Reclame

32 de comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Poate…tot ce ramane de facut e sa mai incerci o data…cu inima de data aceasta si sa lasi lucrurile sa fie. Si poate, doar poate…succesul va rasari ca soarele dimineata si va fi mai dulce decat mierea.
    Dar si daca esecul va fi…va fi putin mai dulce decat precedentul pentru ca va veni cu o pace interioara, cu o impacare…ca ai incercat si doar nu a mers.
    Sau cel putin…asa sper.

    1. Irina spune:

      Mulțumesc 🙂 .

      1. Nu stiu pentru ce imi multumesti.
        Doar tu stii cu adevarat daca eate cazul sa te opresti sau sa mai incerci o data. Doar tu poti fi sincera cu tine la finalul zilei.
        Ai spus ca ti-ai dorit mult acel ceva pe care acum il vezi ca stricat, daca dorinta inca mai exista…este ea mai puternica decat frica? Doar tu iti cunosti raspunsurile cu adevarat.

        1. Irina spune:

          Frica de eșec și de refuz e mai puternică decât dorința. Încă. 😦 Așa a fost dintotdeauna.

          1. Doar tu stii daca poti considera frica aceasta ca un semn care vrea sa iti arate ceva si vrea sa te opresti sau il vezi ca pe un obstacol pe care e nevoie sa-l depasesti pentru a ajunge la mai mult aur.

  2. andreeica spune:

    Şi eu sunt cam la fel, analizez toate aspectele situaţiei şi cantăresc mult timp. Nu pot să iau decizii impulsive, lăsand argumentele logice la o parte 😦 Am lasat în urmă tot ce ţinea de fostul pentru că merg pe principiul „nu mă întorc unde am scuipat”. Sunt situaţii şi situaţii în viaţă, uneori nu poţi să ierţi, din păcate. Bineînţeles că depinde şi de motivul separării, tu ştii mai bine.

    1. Irina spune:

      Offf, nu am fost suficient de clară 🙂 . Nu e vorba nici de scuipat, nici de iertat. Am refuzat ceva ce mi-as fi dorit pentru că mi s-a părut incorect într-un context anume, dar ulterior s-a dovedit că respectivul context nu era ce credeam. Fericirea îți bate la ușă uneori, dar ești prea ocupat cu alte nimicuri ca să o auzi 😦 . Sau norocul, cum vrei să-i spui. Când realizezi, e prea târziu. Pe mine contratimpul acesta m-a urmărit toată viața.

  3. fosile spune:

    Porneşti, din nou, de la zero.
    Ai o experienţă în plus.Nedorită, dar o ai şi ştii mai mult.

    1. Irina spune:

      Crede-mă că am ajuns la concluzia că toată experiența adunată din eșecuri și toată știința nu îmi sunt de niciun folos. Nu fac decât să mă împiedice să mă bucur de viață și de experiențe noi 🙂 .

      1. fosile spune:

        Inseamnă că ai răspunsul la întreabarea ta.
        Mergi mai departe şi bucură-te de tot.Fără alte întrebări şi fără aşteptări.
        S-ar putea să ai surprize plăcute.

    2. andreeica spune:

      Vrei să spui că ai refuzat un lucru pentru că ai principii şi demnitatea ta, pentru ca esti corectă şi transparentă 🙂

      1. Irina spune:

        Am refuzat o propunere care mi-ar fi făcut plăcere și care ar fi fost o binecuvântare în alt context, doar din obligație morală, ca să spun așa. O falsă obligație morală, cum am realizat mai târziu. Da, din exces de corectitudine și de transparență, mi-am sacrificat impulsul de moment, care ar fi fost să accept.Îngerașul bun a câștigat 😆 . Și ideea e că alegerea făcută nu mi-a adus deloc împăcare cu mine însămi, dimpotrivă, doar zbucium și regrete 🙂 .

        1. andreeica spune:

          Tuturor ni se intamplă să nu putem intui cursul lucrurilor. Pe de altă parte, nu ştiu nici dacă tu ai fi fost impăcată cu tine insăţi. Nu are rost să te învinovăţeşti, chiar dacă e alegerea ta şi poate ai considerat că faci un bine 🙂 A caştigat „îngeraşul bun” pentru că este greu să ne schimbăm personalitatea. Asta nu se poate realiza şi nici nu ar ajuta.

  4. Hopa sus! Ia-o de la capat

    1. Irina spune:

      De la capăt, dar pe același drum 🙂 .

  5. A thorn in your side spune:

    Mai are cineva curaj să-ţi dea sfaturi? 🙄 😀
    Pentru liniştea ta interioară ai putea considera că acel context ţi-a fost în mod intenţionat prezentat/manipulat astfel încît să îl consideri greşit şi să refuzi din proprie iniţiativă, fără să fi fost discret îndrumată s-o faci. Şi poate chiar aşa a fost, dar dacă nu vii cu ceva concret în loc de vagi aluzii, o dăm cu toţii la plesneală. 😉 Sigur, poate că tot ce ai scris e retoric – deşi public – în care caz poate ar fi fost mai bine să mă tac. Da’ cînd vreodată am fost io aşa de calculat… 🙄

    1. Irina spune:

      🙂 A fost doar o coincidență nefericită. O propunere dorită, dar care a venit într-un moment nepotrivit, prea târziu. Contextul nu a fost manipulat, cele două realități n-au avut nicio legătură. Am avut de ales între datorie (bun-simț) și plăcere, între precauție și nebunie în sensul bun al cuvântului și am ales precauția. Și am pierdut. 🙂

      1. A thorn in your side spune:

        Eh, doar ştii cum zice neamţu’: shit happens. 😛 😆
        Dac-a trecut trenu’, geaba-i plîngi pe urmă, că nu se mai întoarce. Neeeeeeeeeeeext! 🙂

        Şi hai să-ţi spun un secret; cînd ai de luat o hotărîre grea, ia ceva tărie la bord, las-o să-şi facă efectul şi dacă nici atunci nu se dezleagă mintea de inimă zi cu voce tare cea mai scurtă şi eficientă rugăciune din lume (după spusele lui Sir Anthony Hopkins în „360”): „Fuck it!” şi purcede către necunoscut. 😉

        Sau nu, c-apoi o să sughiţ zi de vară pînă-n seară dacă te iei după mine şi nu ţi-a ieşit pasienţa. 😛 😆

        1. Irina spune:

          😆 Dacă aveam mai mult timp de gândire la dispoziție sigur făceam ce îmi spunea inima. La mine funcționează taman invers: primul impuls e cel cerebral. Dar a trebuit să dau răspunsul pe loc 😦 .

          1. A thorn in your side spune:

            Dap, înţeleg perfect, că şi io fac la fel. Dacă mă împingi şi mă presezi devin rezervat şi procesez totul logic, analitic. Am nevoie de timp de gîndire ca să… procesez şi mai logic şi să iau apoi cea mai proastă decizie posibilă. 😀

  6. Ana spune:

    Irina draga, esti om! 😚

    1. Irina spune:

      As vrea să fiu mai mult inimă și mai puțin creier, Ana 😉 .

      1. Ana spune:

        Fiecare este in felul sau…tu esti asa…accepta-te astfel incat sa poti trai tu cu tine…si tine cont ca esti om, nu robot si ca la tine ratiunea depaseste sentimentalismsmul! 🤗🤗

        1. Irina spune:

          Offf, mama ei de rațiune 😆 !

  7. Poteci de dor spune:

    Tare-aş vrea să am un răspuns. M-ar ajuta să nu mai regret atât momentul în care am „acţionat” ca tine.

    1. Irina spune:

      Of, Potecuțo! Și tu? 😦

      1. Poteci de dor spune:

        Eh, nu ştiu la tine dar la mine a fost o alegere cândva şi încă mă gândesc că poate nu am făcut bine…

  8. em spune:

    Te uiți înspre mâine încercând să te vindeci de părerile de rău. Se întâmplă.

    1. Irina spune:

      Mă uit spre mâine încercând să recuperez ce se mai poate recupera 🙂 . Viața mea nu se împarte în capitole, unele încheiate, altele în curs de a fi scrise. Viața mea e un tot, nefragmentat 🙂 .

      1. sweet & salty spune:

        Sunt etape din trecut la care nu putem reveni, oricât am încerca. Sunt porți pe care nu le-am deschis la timp, sau am deschis altele din apropiere lor, greșind și nu mai avem cum să ne întoarcem. Cel puțin eu am pățit asta. Vorbesc din propria mea experiență. Ducem cu noi totul, suntem suma experiențelor noastre, nu putem face abstracție și nu ne putem fragmenta.

Cuvântează, dacă ți-este voia!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s