Dileme existențiale

       Prima zi după aproape un an când ajung acasă pe la prânz, nu am nimic de învățat și nu mai trebuie să ies din casă. Nu îmi vine să cred. Ce naiba o fi fost în capul meu când am intrat în ce am intrat?! Oare o să rezist încă trei ani?! Vreau doar să dorm. Am simțit crunt în ultima vreme lipsa somnului de după-amiază. Apoi să citesc, orice, numai cursuri nu, să mă joc pe calculator și să văd un film. Nu neapărat în ordinea aceasta, dar neapărat toate. Dacă nu ar fi așa cald, poate aș și croșeta, dar termometrul din cameră nu ține cu mine.

       Dorm. Mă trezesc. Claxoanele. Zăpușeala. Gândurile. Dilemele.

       Ce alegi când cei din anturajul apropiat te mint, nevinovat de altfel,  în mod repetat?! De parcă ai avea scris ,,fraier” pe frunte, de parcă te-ai fi născut cu acest stigmat. Le treci cu vederea minciunile nevinovate și îi bați, prietenește, pe spate? Doar e ceva normal, nu-i așa?! Nu există om care să nu fi mințit la viața sa.  Sau îi îndepărtezi, unul câte unul, ca pe niște dinți stricați, fără să mai dai pe ei nici doi bani, riscând să rămâi complet singur, într-o lume de … mitomani?

      Ce alegi când conjunctura te forțează să minți, să trișezi, să batjocorești un om pe care îl respecți, să dai bacșiș, să măsluiești un examen, să copiezi? Pentru că toată lumea face așa, nu se admite altceva. Cine nu e cu noi e împotriva noastră. Măi, frate, eu ca asta n-am mai văzut așa proastă! Ce alegi? Îți arunci la gunoi demnitatea, principiile ca să te integrezi sau îi ignori complet, accepți batjocura continuă, faci notă discordantă și te însingurezi?!

      Ce alegi când viața îți scoate în cale, de un deceniu,  fie Dorei agramați, fie Mr. Bean împiedicați? Când singurele exemplare masculine la care ai lipici fie se tem de praf, de microbi, de ,,chimicale”, fie se gândesc doar la bere și mici?! Ce alegi? Tu, cea care nu te mulțumești cu puțin și care nu ești făcută să aștepți. Ce alegi, deci? Să cauți în continuare acel  ideal bine conturat? Să te hrănești cât mai poți din amintirile fericite ale unui trecut îndepărtat? Alegi compromisul împovărător al unei relații onorabile, dar defecte sau frustrările zilnice ale singurătății perfecte?!

       Ce alegi când nu ai de ales deci? Ca om posesor de liber arbitru, ce alegi?

 

Anunțuri

5 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Poteci de dor spune:

    Cred că am fi ajuns departe dacă-ar fi existat răspunsuri clare la toate astea…
    Vacanţă plăcută! Cu relaxare şi timp pentru tine!

    1. Irina spune:

      🙂 Da, toți am fi avut vieți perfecte.
      Mulțumesc, Potecuță! Sper să îmi ajungă pentru tot ce vreau să recuperez 😆 .
      Toate cele bune și ție!

  2. sweet & salty spune:

    Întrebări fără răspuns. De fapt ar trebui o a treia variantă. Iar ea nu există.
    Ce faci când te dezamăgește un prieten căruia i-ai pus sufletul pe tavă. Te deschizi greu. Mai greu decât greu. Și într-o zi fără nici o explicație îți închide ușa? Pur și simplu.

    1. Irina spune:

      Așa este, ar trebui o a treia variantă, una acceptabilă, dar ea nu există, tocmai asta e problema. Sunt situații, multe, în care orice ai alege nu e bine. Sau situații în care nici măcar nu ai de ales 😦 .

      1. sweet & salty spune:

        Așa este. Anumite situații sunt fără ieșire și te marchează. Înveți lecții amare și acumulezi un balast greu. Și-ți spui doar atât: asta e viața. 🙂

Cuvântează, dacă ți-este voia!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s