Capriciu

on

        După principiul ,,chelului tichie de mărgăritar îi trebuie”, nu m-am lăsat și mi-am pus etajere pentru flori într-un balcon … nerenovat. Cum visam la ele și tot făceam schițe în minte încă de pe acum doi ani, iată marele meu vis împlinit! Și sunt încântată, deși parcă aș mai vrea ceva! Flori! Și un balcon mai mare! Și, una peste alta, am mai făcut loc pentru încă vreo 10-15 ghivece în bucătărie, că în dormitor mi-e interzis. Probabil va urma un  mic solariu, aproape de geam, vorba fratelui meu, căruia invazia de ,,plante- mutant chinuite prin încarcerare” nu-i e tocmai pe plac.

Anunțuri

26 de comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. sweet & salty spune:

    Foarte frumos! Îmi place așa de mult balconul tău floral că mi-ai dat avânt și mie. 🙂

    1. Irina spune:

      Mulțumesc 🙂 . E micuț de tot, dar acum doi ani nici pe acesta nu-l aveam. Spor și la cât mai multe idei!

      1. sweet & salty spune:

        E foarte cald și cu gust amenajat. Degajă dragostea ta pentru flori și e molipsitoare. Nu prea am idei, din păcate, când e vorba de grădinărit. Îmi place rezultatul final, dar nu mă pricep deloc. Confund florile cu buruienile, iubesc orice răsare, dau cu stâncu-n dreptul și sunt ca un elev mereu corigent, pentru că vecinii mei sunt maeștri în grădinărit. Mă străduiesc cât pot și țin totul la nivel acceptabil, însă ei sunt atât de devotați și pasionați… practic își petrec viața în grădină.

        1. Irina spune:

          Nici eu nu știu cum m-aș descurca într-o grădină. La un moment dat, declarasem pe o rețea de socializare că am ca pasiune grădinăritul. Până când cineva m-a întrebat ce înțeleg prin asta. Atunci am realizat că eu nu am dat cu o greblă în viața mea. 😆 Poate doar în copilărie. Și că nu știu mai nimic despre răsaduri, sere sau îngrijirea pomilor. Am plantat doar plante de apartament, în ghivece 😀 . Da, mi-ar plăcea la nebunie să locuiesc la casă și să am o grădină și un iaz și mulți arbuști decorativi și plante agățătoare, dar…să am și un grădinar profesionist, iar eu doar să le admir, eventual să mai culeg câte un trandafir înmiresmat și să-l pun suav în coșuleț, ca în filme 😉 .

          1. sweet & salty spune:

            Exact așa sunt și eu. Iubesc florile, însă cumva e peste ce pot eu să fac. Am pus iarbă în grădina din spate (în față era) și am lăsat o fâșie pentru legume, pentru că m-a convins vecina. O durea sufletul de pământul bun care era acolo. Nu zic, excelentă idee. Și vorba lui tata, roșii mai fotografiate ca ale mele nu există. 😀 În plus, din nouă fire avem roșii toată vara și e super sentimentul să le iei proaspete din grădină. Am pus tot felul de flori, am pereniene și îmi place să le asortez cu anuale, pe culori. Am rondouri și în fața casei și în spate. Și acum deja știu la ce flori le merge bine și unde.Însă sunt și activități absolut cretine. De exemplu să scot firele de iarbă/buruieni dintre dalele de ciment (e un fel de terasă.)
            În plus eu sunt o fricoasă. Mi-e frică de orice mișcă prin grădină și m-am întâlnit acolo și cu raton și cu sconcs. (ratonii vin la struguri). Veverițele și iepurii nu contează, sunt mai fricoși decât mine, însă rod rădăcinile florilor. Avem pădure-parc destul de aproape. Vecinii care locuiesc chiar lângă parc au „musafiri” chiar și căprioare. :))
            Mi-ar place și mie un grădinar. Soțul meu tunde iarba, dar în rest e treaba mea cum mă desfășor cu plantele. Lui nu-i place deloc (chiar nu voia casă din cauza asta). Am plantat și patru pomi: un măr, un cireș, un prun și un gutui. Am și liliac, sper ca anul acesta să înflorească, era prea micuț anul trecut. Mă străduiesc, însă prin comparație cu vecinii sunt jos de tot pe listă. 😀

            1. Irina spune:

              Eu cred că te descurci chiar foarte bine, din câte spui. Ești doar modestă și ceri mult de la tine. Știu cum e. 😉 Nici eu nu înțeleg asta cu scosul firelor de iarbă dintre dale, mie chiar îmi plac așa.
              Cred că e foarte interesant să te întâlnești în propria grădină cu un raton sau un sconcs. Eu sper de când mă știu măcar cu un arici să mă întâlnesc, dar n-am avut norocul. Iar ratonul de la Zoo nu vrea să iasă niciodată din adăpost 😦 .
              Nu te mai compara și tu cu vecinii. Ți-o spune un lup moralist 😆 .

              1. sweet & salty spune:

                😀 Știu ce zici. 🙂 Dar tu știi cum e. Oricât de binevoitor ar fi sfatul, nu ai cum să te schimbi. Tot acționezi în concordanță cu tine. Că deh!

                E interesant în desene animate cu animăluțele. În realitate nu prea. Ratonii sunt inofensivi, dacă nu îi ataci. Însă sconcșii aruncă pe tine mizeria aceea care pute kilometri și poate fi scoasă doar cu bulion. Eu sunt alergică la mirosuri. Cred că aș muri. Și nu folosesc o figură de stil.
                Imaginează-ți o dimineață frumoasă de vară, eu trezită foarte de dimineață să ud grădina. Încă adormită, cu căștile în urechi, pe model la-la-la și furtunul în mână. Când, cumva îmi întorc privirea și văd la un metru-doi de mine un sconcs cu coada ridicată. Gata de atac. M-am trezit instant și am avut o viteză de dispariție… Cred că de fapt m-am teleportat nu am fugit. Cu un țipăt de am trezit la viață tot cartierul… De fapt cred că îmi cunosc țignalul toți vecinii, pentru că m-am speriat de multe ori în grădină.

                Culmea e că sunt foarte frumoși. Și sconcșii și ratonii. Însă…nah, nu te chiar poți împrieteni cu ei. Ratonii vin la struguri în grup. Îi zăpăcește mirosul de struguri copți. Într-o seară unul a încercat să intre în grădină cu noi acolo. Și unii și alții ne vizitează doar noaptea. Cred totuși că în zona noastră sunt destul de obișnuiți cu oamenii pentru că nu am auzit să aibă nimeni vreo problemă. Iar de țipat doar pe mine m-am auzit. 😀

                1. Irina spune:

                  Reacția asta care trezește vecinii o am eu când văd un gândac de apartament. Eventual mă urc și pe WC 😆 .

                  1. sweet & salty spune:

                    Cât de bine te înțeleg. Eu nu mă așez în iarbă de teama că s-ar putea ceva urca pe mine. 😀

  2. Suflet spune:

    Sunt superbe 🙂 Ți-a creat colțișorul tău de rai.

    1. Irina spune:

      Da, exact așa mă simt acum, cel puțin până o să-mi intre în obișnuință 🙂 .

  3. A thorn in your side spune:

    1. Irina spune:

      Nu m-am lăsat! 😉

      1. A thorn in your side spune:

        Nici nu aveai de ce. O ambiţie pozitivă cu rezultat minunat. 🙂

        Facem schimb de crăciuniţe? 😉

        1. Irina spune:

          Aaa, da, bună idee! Roz (mă rog, nu e chiar roz) ca a ta nu am. Mai am una, cactus de Paște chipurile, dar nu mi-a înflorit niciodată, doar când am cumpărat-o. Am citit că ar trebui să o scot câteva săptămâni într-un mediu mai rece. La anul o să o scot pe casa scării, deși risc să mi-o fure. Ne-au dispărut câteva flori de pe scară 😦 .

          1. A thorn in your side spune:

            A ta e roz pal, a mea e frez/fuchsia (deşi ‘fuchsia’ se zice că nu e o culoare propriu-zisă). Am cîteva altoaie micuţe într-o cutiuţă de conserve, cu apă, de luni de zile şi unul chiar a avut boboc dar nu l-a putut duce.

            Nu ştiu care e acel ‘cactus de Paşte’ – are o denumire oficială? Poate cere şi altceva în afară de răcoare; mă gîndesc la un îngrăşămînt special, bogat în anumite substanţe specifice.

            Şi a mea cere răcoare dar îi place şi lumina, pare-se, că în loc să înflorească de Crăciun a înflorit tocmai acum, de vreo săptămînă-două, cînd a dat soarele pe colţul ei de hol.

            Mai am una primită, e în dormitor şi acolo e relativ cald dar cu puţină lumină; a avut vreo doi boboci şi i-a pierdut, nici n-am apucat să văd ce culoare e.

            Am văzut flori pe diverse scări de bloc, şi maică-mea are o grămadă (şi-a mutat atenţia – şi portofelul – de la Reader’s Digest la Bakker). Nu ştiu cine ar putea fura flori şi de ce; poate ca să le vîndă pentr-o bere sau altceva, că altfel ar putea cere o frunză sau un altoi dacă vrea să aibă în casă. Pff, ce (ne)oameni!

            1. Irina spune:

              Rhipsalidopsis se numește, se pare. Are nevoie de două-trei săptămâni de temperaturi mai scăzute să apară bobocii. Așa am citit, nu am probat.
              A mea tot înflorește de la Crăciun, dar a pierdut foarte mulți boboci, nu toți s-au dezvoltat.
              Florile de la Bakker sunt foarte scumpe. Am cumpărat o hortensie de grădină de la un supermarket cu 13 lei, iar la ei aceeași hortensie costa 59 de lei. Aceleași diferențe și la trandafiri. Mama tot primește broșuri de la ei, dar ne clătim ochii și cam atât 🙂 .
              Da, nu locatarii le fură. Ultima dată ni s-a furat un fel de cactus plin de flori. Spinii lui Cristos, popular. La mine fiind umbră, nu înflorea mai deloc, așa că l-am scos pe scară. Se făcuse o frumusețe, era roșu de flori. Într-o zi a dispărut, m-au întrebat​ vecinii, dezamăgiți, dacă l-am luat înapoi. Și am mai auzit că se practică și prin alte blocuri. Deși avem interfon, de multe ori nu închid ușa, oricine poate intra în scară. Mentalitate tipic românească 😦 .

              1. A thorn in your side spune:

                O să caut mîine detalii despre Supercalifragilistica respectivă, acum sînt cam obosit. 🙂

                Crăciuniţele sînt sensibile la schimbări de mediu, ştii: „nu-mă-deranja”. Poate ai făcut ceva prin casă şi s-a simţit ameninţată, sau poate n-a avut suficientă hrană ca să-i ţină pe toţi. Greu de spus.

                Crezi că eu nu-mi dau seama cum e cu firmele astea şmechere care prind în plasă pensionari creduli cu promisiuni false la limita legalităţii? I-am spus de zeci de ori să se oprească, dar n-am cu cine mă înţelege. Pînă la urmă, altceva mai bun n-are de făcut, în afară de privit la tembelizor, aşa că…

                Vremurile s-au schimbat, am ajuns să ne încuiem, să ne baricadăm şi tot degeaba. O să ajungem oare să agăţăm de rădăcinile florilor cipuri urmăribile prin GPS aşa cum se pun pe automobile? Vai de capu’ nostru de societate „umană”!

  4. ane spune:

    Un mic „colt de rai” colorat. 🙂

    1. Irina spune:

      O să fie revigorantul meu zilnic 🙂 .

  5. Poteci de dor spune:

    Foarte frumos stau florile pe rafturile alea, e un colţişor în care aş „evada” cu mare drag în fiecare zi. Dar, cum am mai spus, la mine nu rezistă florile. Mă rog, nu toate. Am şi eu câteva dar nu atât de multe ca să-mi fac colţişorul atât de verde şi colorat.

    1. Irina spune:

      Da, Potecuțo, mi-ai spus. Nu știu care ar putea fi motivul 😦 . Trebuie doar să experimentezi, să vezi care se simt bine la tine și să le înmulțești pe acelea 🙂 . Nici la mine nu rezistă foarte multe, din cauza arșiței verii. Nici plantele iubitoare de lumină puternică nu rezistă, sau, dacă supraviețuiesc, nu înfloresc.

  6. Ana spune:

    Uaaaaa…ce frumos ai amenajat! Bravo ambitioaso! 🤗

    1. Irina spune:

      Mulțumeeeesc, Ana! 🙂

  7. Alex spune:

    M-ai dat gata cu balconul tău, plin de frumuseți, dragă Irina! La mine sunt îngrămădite atâtea „ciorcioboate” (vorba bunicii), care nu-și mai au locul prin casă. Și, pentru că sunt toată ziua spre soare, vara este foarte cald și nu rezistă orice floare. Doar câteva, mai puțin pretențioase. Violetele m-au fascinat multă vreme, dar la mine se uscau de fiecare dată. Am renunțat. Și orhidee am avut mai multe, dar mi-a rămas doar una, care nu mai vrea să înflorească. Poate are vreun secrt și eu nu-l știu.
    E minunat când te retragi acolo, în acest colț de frumusețe al casei tale.
    Numai bine și zile minunate. Și…. te așteptăm cu drag să revii pe aici! 🙂

    1. Irina spune:

      Mă bucur că îți place, Alex! 🙂 Și mulțumesc pentru urări. Să știi că și eu am o mare problemă cu depozitarea în apartament. Balconul e prea mic ca să pot ține ceva în afară de flori, cămara e deja plină cu tot felul de ,,ciorcioboate”, bucătăria e mică și ea. Și nici măcar nu am toate lucrurile necesare unei familii, doar nimicuri, așa. Eu am ferestrele și balconul orientate spre nord, dar vara tot este foarte cald, fiind și ultimul etaj. Nu știu care este secretul orhideelor, la mine înfloresc doar iarna, prin ianuarie.
      Din păcate, de la renovare, adică de doi ani, toate plantele mele au fost infestate cu tripsi, niste insecte foarte nesuferite și rezistente, de care nu cred să mai scap vreodată. Atacă bobocii și îi usucă înainte să înflorească. Am încercat n soluții. Dispar o perioadă, apoi reapar cu și mai mare înverșunare. Cred că soluția ar fi să le arunc pe toate și să o iau de la zero, dar nu mă îndur 😦 .
      Cât despre scris, nu prea mai am dispoziția necesară. Cred că am căzut într-un fel de resemnare. Citesc aici numai texte tonice, plăcute. La mine situația e aceeași. Singurătate, singurătate, singurătate… Am obosit să mai strig și să mai plictisesc cu problema mea, deocamdată fără rezolvare 🙂 .
      Toate cele bune!

Cuvântează, dacă ți-este voia!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s