Jurnalul de sâmbătă (7)

12.11.2016

         Am revenit acasă. După o perioadă în care am scris sub anonimat. De ce sub anonimat? Pentru că textele mele deranjau. Ba erau prea acide, ba prea directe, incomode, ba îngrijorător de triste. Așa că m-am ascuns, o vreme.  Nu mi-a plăcut. Nu m-am regăsit. Minciuna nu mi-a plăcut niciodată. Măștile nu mi s-au potrivit. Mai mult, lumea virtuală devenise supărător de similară celei reale. Doar cititorii  sunt și ei oameni, nu-i așa? Și ce poate fi mai plăcut decât să dai sfaturi și să te amesteci în viața altcuiva? La sfătologie toți suntem  experți. Mai puțin eu, nu mi-a plăcut s-o fac pe consilierul niciodată. Așa că am revenit. Toate la fel cum le-am lăsat. Am șters puțin praful și m-am reconectat.

        Nu am scris niciodată pentru a solicita sfatul cuiva. Sau pentru a demonstra ceva. Cei care mă cunosc știu foarte bine că întotdeauna am făcut numai ce mi-am dorit, indiferent de sfaturile pe care le-am primit. Mi-a plăcut mereu să mă descurc singură. Poate am avut prea multă încredere în mine, doar în mine și în munca mea. Poate dimpotrivă, nu. Chiar dacă a fost bine sau rău, mi-am asumat consecințele și probabil așa voi face mereu.  Scriu pentru că nu îmi place să țin un jurnal pe hârtie. Ar avea prea multe rânduri tăiate și pagini rupte. Scriu când preaplinul trăirilor strigă să fie revărsat. Și asta se întâmplă mai des sau mai rar. Niciodată la comandă sau la zile mari în  calendar. Scriu uneori pentru a testa reacțiile publicului cititor. În general, scriu când mi-e dor. De anii trecuți, de copilărie, de-o primăvară mincinoasă, de-o toamnă de hârtie. Așa că nu vă așteptați să găsiți texte prea zglobii pe aici. Nici filme de acțiune, nici comedii. Ușa e deschisă oricui, la fel cum nimeni nu e obligat să revină. Așa că amatorii de sfaturi de schimbare sunt invitați să se abțină.

         Schimbarea asta de sine nu e o treabă pe care -o faci așa, cât ai zice pește. Ai dat cu puțin fond de ten, ai acoperit petele, firele albe și ești ca nou. Nu bați din palme, spui ”abracadabra ” și te-ai schimbat. Nu-ți schimbi convingerile și stilul de viață ca pe șosete. De cele mai multe ori schimbarea invocată e doar o minciună gogonată. După principul ”lupul își schimbă părul, dar năravul ba.” Pentru că așa e acum moda. Omul modern trebuie să fie ușor adaptabil și dispus la schimbare. Ei, dacă asta e moda, atunci eu sunt mai conservatoare. A fost o vreme când am încercat să mă schimb. Ca să mă pot ”integra”. Așa că ani la rând (vreo cinci-șase să fie) m-am tot mascat. Și-am suportat. Grătare, ieșiri în grup, muzică de petrecere, bancuri proaste, hăhăieli, discuții banale. E o treabă obositoare și incomodă schimbarea asta, frate. Abia aștepți să vii acasă, să-ți scoți masca și să se facă noapte. Nu poți să te metamorfozezi așa, peste noapte, să renunți la tot ce-ai clădit într-o viață și să-ți și mai placă. Mai mult, sunt mulțumită de convingerile mele și de stilul meu de viață, așa că nu văd de ce m-aș schimba. Cui nu-i place, să nu se uite în direcția mea. Știu, îmi asum probabil singurătatea pe viață. Prefer să plătesc acest preț, decât să ajung să-mi fie de mine însămi greață.

          Anul 2016  fost pentru mine un an al schimbărilor capitale, dintre care cel puțin una a fost complet neinspirată. Am riscat, n-aveam de unde să știu că va fi așa. Mi-am dovedit încă o dată că sunt conservatoare. Singurul lucru de care sunt sigură este că nu vreau să renunț la facultate. Deși treburile se complică pe zi ce trece, din cauza lipsei de timp.  Dacă va fi nevoie să renunț la ceva, acel ceva nu va fi facultatea. Săptămâna trecută am făcut primul meu preparat la microscop. Am fost super încântată. Așteptam acest moment din copilărie, când mama îmi aducea acasă microscopul de la școală. A fost un preparat reușit, o secțiune printr-o tulpină de mușcată. Din păcate, nu beneficiem de un microscop conectat la o cameră, așa că imaginea surprinsă cu aparatul foto prin ocular e mult sub calitatea a ceea ce s-a văzut în realitate. Tot spațiul central era plin de celule bine delimitate, străvezii, iar culorile variau de la nuanțe de galben la verde, maro și roșcat.

sam_7344

         Acasă petrec foarte puțin timp. Sunt mai mereu plecată. Nu mai am timp de citit, de gătit, de jocuri nici atât, mai bine zis în timpul rămas prefer să croșetez. E mai puțin solicitant intelectual, ba chiar e relaxant. Ultima încercare, o rochie-curcubeu, colorată-rău, pe care sper să o duc la bun sfârșit până la primăvară.

sam_7346

        Seara urmăresc Lost. Pentru că nu l-am văzut la timpul potrivit. Un fel de poveste de noapte bună, așa. Am trecut de primele două sezoane. Insula aceea misterioasă este o imagine redusă a lumii reale. Niciodată nu știi la ce să te aștepți, cu cine poți să vorbești, cine îți e prieten , cine te minte cu zâmbetul pe față, dacă ai libertatea deciziilor tale sau ești doar o marionetă mânuită cu-o ață.

Anunțuri

32 de comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. HopeLess spune:

    Eu iti apreciez blogul asa cum este el. Jurnal sau nu, ma bucur ca esti tu insati si ca scrii cand vrei si poti! Keep up the good work! ☺

    1. Irina spune:

      Mulțumesc 🙂 . O să fie o cenzură, că de, sunt în spațiul public și nici incognito nu mai sunt. Dar și să scriu așa, fără nume, nu avea niciun sens.

      1. HopeLess spune:

        Cred ca este bine oricum! Te citesc cu placere, asa ca… succes!

  2. adndefemeie spune:

    Welcome back!
    Nu pot zice ca mi-ai lipsit, căci pana acum nu te-ar citit. Dar după rândurile scrise în acest articol, ti-as sugera sa nu mai pleci. Ai ceva de zis, aici ești și mai libera sa o faci. Este coltul tău. Ca nu-i convine cuiva, e liber sa plece. Va face loc altcuiva 😉

    1. Irina spune:

      Bine ai venit în căsuța mea! Mă bucur că îți place 🙂 . Acesta este primul meu blog, cel de suflet. Am scris câteva luni pe un altul, dar nu era același lucru, dovadă că l-am șters și am revenit.

  3. Drugwash spune:

    Bine ai revenit! Mi-a fost dor de tine. ^^’
    În ciuda aversiunii mele cunoscute pentru verde, rochia arată bine. În fond, tu o vei purta, nu eu 😀 şi cred că-ţi va sta bine. 😉
    N-am mai văzut un preparat la microscop din îndepărtata copilărie. Cred că n-am avut afinităţi către disecţie (inclusiv aceea a firului în patru). 🙂

    Baftă la facultate şi la restul activităţilor!

    1. Irina spune:

      Mulțumesc, Dragoș, să fie!
      Bine te-am regăsit! Mi-ai lipsit, să știi! Eu am fost mereu aici, v-am citit pe toți, unii m-au vizitat și în noul apartament, dar se pare că ție nu ți-a priit verdele pereților 😉 . Păcat! Aș cam fi avut nevoie de un avocat al apărării sau măcar de o persoană imparțială 🙂 .
      Hai că rochia are doar puțin verde, așa. Are și roz-mov, deci …
      Eu am fost atât de încântată de preparatul meu încât m-am purtat ca un copil, îi chemam pe toți să se uite, nu mă înduram să arunc preparatul la sfârșit, să fac ordine. Nu aș mai fi plecat din laborator 😆 .
      La despicat firul în patru sunt neîntrecută 😉 .

      1. Drugwash spune:

        Ai dreptate, era prea mult Verde pe acolo prin casa temporară, eram gata să mă îmbolnăvesc de… clorofilie. 😛 XD
        De fapt am eu o chestiuţă la căpuţ şi nu-mi place ping-pong-ul pe adrese, mă deconcertează şi îmi taie inspiraţia. Or fi ceva note autiste de vină – nu ştiu. 🙂
        Am înţeles, dar mult prea tîrziu, că a fost oarece „agitaţie” pe acolo. Şi nu numai acolo, după recentul „deces” virtual. 😉 Dar uneori n-ai cu cine sta de vorbă.

        Nu ştiu dacă ai trecut pe la psi recent (sau vreodată) dar a publicat cîteva poze cu tricoturi de-ale ei printre care şi un şal care seamănă destul de bine cu rochia ta ca idee/model şi pe care îl numisem „faţă de masă” după cum era prezentat. XD A fost o oarecare surpriză să-ţi văd rochia asemănătoare, parcă s-au vorbit să pună de-o coincidenţă. 🙂 Şi cum să nu mă înmoi eu cînd văd mov, roz, frez, fuchsia şi toate celelalte din gamă. Damn, I sound so gay! XD XD XD

        Mi-am dat seama ce încîntată ai fost de preparat după cum ai povestit aici. 😉 Într-adevăr, păcat că nu e un microscop electronic cu facilităţi foto/print, ar fi fost fascinante imaginile surprinse. Poate reuşeşti şi prin tehnica standard, dacă poţi seta aparatul pe macro şi faci ceva teste la unghiuri diferite de înclinare pentru a elimina eventualele reflexii şi cu iluminarea din poziţii diferite. Nu ştiu exact cum e aranjamentul acolo aşa că dau cu presupusul, poate pică vreo idee bună. 🙂

        Ah şi acum că ai microscop pe mînă cred că o să poţi pătrunde şi mai adînc în misterele firelor despicabile. 😉 Aşa cred că vor fi şi vecinii tăi ceva mai liniştiţi decît în vremurile… Call of Duty, parcă? 😛 XD

        1. Irina spune:

          Dar ce agitație! L-am creat ca să scriu fără cenzură, dar când am văzut ce reacții stârnesc trăirile mele necenzurate, destul de inofensive de altfel, m-am lecuit. Toată lumea încerca să mă convingă de necesitatea unei schimbări de atitudine și de comportament, doar nu mai văzuseră specimen ca mine în toată blogosfera. Vezi bine, parcă eram în pericol de moarte, iar ei – o echipă de terapeuți constituită ad-hoc 😆 . Ehei, astăzi, dacă nu ești fericit permanent, măcar de ochii lumii, așa, nu dai bine…pe ecran. Păi eu, dacă eram permanent fericită, nici nu mai scriam.

          Am mai trecut din când în când pe la psi, știu că avea un club al condeielor parfumate parcă. Dar eu nu am putut scrie niciodată pe o temă dată 😦 . Acum m-ai făcut curioasă. Probabil a folosit un fir similar, care conține toate aceste culori. Sunt și alte combinații, alte game coloristice. Eu regret acum că am ales combinația aceasta destul de îndrăzneață pentru mine, dar în ghem arăta altfel, mult mai autumnal. Modelul iese de la sine. Mie nu-mi plac dungile, mi-am imaginat că se vor combina altfel culorile, cam cum a ieșit în partea de sus 😦 .

          Exact asta mi-a spus și profesoara, că trebuie să ai multă îndemânare, pozele astea s-a chinuit ea să mi le facă, pentru că eu insistam să imortalizez preparatul, eu nici atât nu reușeam. Din păcate, nu prea este timp să mă joc eu cu aparatul. Sunt câteva microscoape destul de vechi pe la care trebuie să trecem toți. Ăsta e învățământul de stat în România 😦 .

          World of Warcraft 🙂 . Shootere nu prea am jucat, nu am reflexele așa bine antrenate.

          1. Drugwash spune:

            Cînd am trecut eu pe Verde – o dată sau de două ori, pe la începuturi – era linişte şi pace, dacă-mi amintesc bine. După aceea all hell broke loose, zici. Se pare că am pierdut un show pe cinste, cu prinţipurile mele aiurite. Ei lasă, noi să fim sănătoşi… că boala vine ea! XD
            Acum, ca să fiu corect, poate unii chiar erau sincer doritori să ajute, dar n-au înţeles cînd/cum/dacă s-o facă. În fond, un sfat e o idee care poate fi bună – aplicarea ei (sau nu) însă îţi aparţine. Iar uneori insistenţa produce exact efectul contrar (ştiu asta din experienţă proprie, sînt un catîr! XD ) Dar te pui cu „psihologul de serviciu”… 🙄

            La psi a fost Clubul psi, cu Duzina de cuvinte şi… am uitat, mai era ceva. Mvaaai, ce dus sînt cu bibilica! ^^’ Cuvintele parfumate erau cumva în competiţie cu Clubul, găzduite la altcineva, dar unii participau dual şi colo şi dincolo. Acum Clubul s-a mutat la Edi (cartim) de ceva vreme, nu se mai ocupă psi. Însă ceva ai reţinut bine: psi are pasiunea parfumurilor şi din cînd în cînd povesteşte cîte ceva din lumea asta, ba mai ţine şi concursuri cu premii… parfumate. 🙂 Din păcate e mai puţină poezie pe acolo de cînd s-a mutat Clubul. Deh, unele lucruri se mai schimbă cu timpul.

            Păcat că nu aveţi instrumente moderne, poate undeva unde se pregătesc viitorii aducători-de-bani-pentru-străini e şi aparatură mai sofisticată. Cine sîntem noi să îndrăznim a învăţa pînă la excelenţă şi a crea de capul nostru, pentru noi… Grea temă de discuţie.

            Aşa, tu erai cu WoW, mereu uit (de-ar fi numai asta!) Eu am uitat muuult timp de jocuri, rareori am mai dat peste un tic-tac-toe sau five-in-line. Mai recent (pe la sfîrşitul anului trecut, cred) m-am apucat de Solitaire, pe care nu mai pusesem mîna de pe vremea cînd apăruse Win95 sau 98 la noi. Dar m-am lăsat repede şi de ăsta. Abia luna trecută, ca parte din eforturile de a-mi devia atenţia de la pierderea Copilului, am luat două aventuri point’n’click vechi gratis odată cu Scummvm şi m-am cufundat în atmosferă. Dar cu walkthrough-urile la îndemînă le-am terminat şi pe acelea destul de repede. Acum iau o pauză, am altele de pus la punct. Ca şi tine, se pare. 🙂

            1. Irina spune:

              Sunt convinsă că n-au avut intenții rele, dar eu nu sfaturi căutam. De cele mai multe ori eu simt nevoia doar să ”spun”, să mă eliberez de gânduri, de trăiri, asta îmi face mult mai bine decât eventualele sfaturi pe care le primesc. Catâr sunt și eu. Dacă vrei să mă convingi să fac ceva, trebuie să nu-mi arăți sub nicio formă că ai vrea acel lucru, pentru că atunci mă încăpățânez să fac exact contrariul. 😆
              De-ai ști câți ”psihologi” de serviciu am în jur! Oamenii ăștia și-au greșit vocația, zău așa! Bine că nu sunt și mamă, am înțeles că în postura asta ți se dau cele mai multe sfaturi.
              Da, ai dreptate cu parfumurile. Îmi pare rău de confuzie, dar eu, în afară de Miercurea fără cuvinte, nu prea am participat la astfel de cluburi.
              Nu am vrut să aduc vorba de Copilu`, dar văd că ai făcut-o tu. 😦
              Simt lipsa jocurilor, să știi. Uneori, mă întreb ce mi-o fi trebuit mie a doua facultate. Nu mai am timp de nimic. Nu e chiar cum mă așteptam, am scris despre dezamăgirile mele pe celălalt blog. Nu am timp să o fac așa, pe bune, să merg la toate cursurile și laboratoarele, să studiez pe îndelete. Deja nu pot intra la două examene pentru că nu am numărul minim necesar de prezențe la seminar/laborator (70%). Mă revoltă nedreptatea pe care o văd și acolo, situațiile absurde, prostia, obrăznicia. Alteori mă încurajez spunându-mi că e singura mea șansă să scap de sistem. De un subsistem, practic. Vom vedea ce va mai fi. Sper să o duc la capăt, așa, târăș-grăpiș.

              1. Drugwash spune:

                Ei, las’ că sfaturile sînt gratis, başca la super-ofertă! Cum poţi refuza aşa ceva?! 😛 Gata, tac pînă nu mi-o iau! XD

                Nu-ţi face probleme de confuzii şi alte cele, e o confuzie întreagă în jurul nostru, e normal. Cît despre Copilu’, n-am ce face, trebuie să accept, să trăiesc cu asta. Trecutul nu poate fi schimbat ci doar cel mult percepţia asupra lui, cu timpul.
                Ce mai face Tanu? De multe ori mi-e şi teamă să întreb anumite lucruri, mă tem de veşti proaste şi de ruşinea de-a mai fi întrebat de cîteva ori înainte, uitînd de fiecare dată răspunsul.

                Jocurile sînt o necesitate în condiţiile în care alte modalităţi de relaxare lipsesc (temporar sau permanent). Dacă balanţa muncă-distracţie înclină prea mult într-o singură parte, nu e bine. De ce ai vrut a doua facultate? Asta numai tu ştii. 🙂 Poate era nevoia acută de schimbare, poate o rază de speranţă născută dintr-o idee – cine ştie. Cel puţin ai voinţa de a merge înainte, de a nu abandona lupta – extrem de nedreaptă, în opinia mea – cu o societate tot mai strîmbă şi rea. Şi indiferent care va fi rezultatul final cel puţin pe parcurs vei avea – şi iată ai, dovadă chestia cu preparatele – cîteva motive de bucurie şi de zîmbet. Vor fi de ajuns, vor apărea mai multe? Vei vedea pe parcurs. 😉 Eu îţi ţin pumnii.

                1. Irina spune:

                  Tanu a murit și el, în toamna aceasta. Cred că suferea de ceva incurabil, slăbise foarte mult. E pustie curtea fără el, nu mă mai întâmpină la poartă, dar ai mei nu mai vor altă pisică. L-a îngropat tata sub gutuiul din fața ferestrei 😦 .
                  Am vrut a doua facultate ca să plec din învățământ, nu e un secret. Și ca să îmi distrag atenția de la singurătate, dar în direcția asta n-a funcționat. Nimic nu funcționează, se pare. Să nu mă audă sfătuitorii, că imediat sar 😆 . Lasă că trece, timpul le vindecă pe toate, nu se știe de unde sare iepurele, când te aștepți mai puțin etc. În concluzie, o să fie bine, o să vezi! 😆
                  Cursurile în sine sunt plăcute, e mai interesant decât la Litere, dar faptul că am și serviciu complică mult lucrurile. Regret că nu am ales asta de prima dată 😦 .

                  1. Drugwash spune:

                    Mă îndurerează teribil vestea „plecării” lui Tanu. Parcă simţeam ceva. 😦
                    Şi Copilu’ slăbise rău în ultima vreme, am dat vina pe rana nevindecată dar cine ştie. Îmi pare rău de Tanu, era ca un simbol al familiei tale. Înţeleg de ce ai tăi nu mai vor un altul – la fel simt şi eu. Sper să îşi găsească alinare cu timpul, părinţii, iar Tanu poate că acum se joacă cu Copilu’ pe Veşnicele Plaiuri ale Vînătoarei. Ştiu, astea-s doar bazaconii ca să ne facă să ne simţim mai bine, dar uneori funcţionează.

                    O schimbare cît de mică aduce cu sine alte schimbări în progresie aritmetică (sau naiba ştie de care, bat şi eu cîmpii! 🙂 ), ceea ce înseamnă că orice e posibil. Speranţa moare ultima, cică. 😉

  4. Ana spune:

    Ei , uite ca si schimbarea asta temporara a avut rostul ei….
    E faina rochita curcubeu….astept cu nerabdare finalul.
    Eu m-am apucat sa fac mandrei mele o caciula cu urechi de pisica. Ce o iesi,,o iesi.

    1. Irina spune:

      🙂 Așa este, Ana.
      Mie parcă mi se pare prea colorată acum, dar încerc să o termin.
      Am văzut și eu o astfel de căciulă, cap de vulpe, așa, m-a tentat, dar îți imaginezi cum mi-ar sta mie, femeie…matură, cu așa ceva 😆 . Spor la lucru!

      1. Ana spune:

        De ce? Eu am vazut tipe cu caciuli asa…

        1. Irina spune:

          Ei, eu sunt o tipă mai sobră, Ana, chiar prea sobră, de cele mai multe ori. Mai ales în vestimentație. 🙂

  5. Poteci de dor spune:

    Bun revenit acasă! 😉

    1. Irina spune:

      Mulțumesc, Potecuțo :).

  6. racoltapetru6 spune:

    Și eu mă bucur că ți-ai scos masca și te-am regăsit așa cum ești. Chiar mă întrebam pe ce poteci rătăcești. 🙂

    1. Irina spune:

      Am rătăcit pe unele pline de verdeață, Petru. Eram chiar mai mult eu acolo, dar un eu anonim, deci nu prea mai conta 🙂 .

  7. Poteci de dor spune:

    Simt nevoia să revin. Nu cer nicio explicaţie, nu e oala mea şi nu-mi permit asta. Am citit acum şi comentariile şi cumva mă simt obligată să cer scuze. Am fost şi eu dincolo. Şi deşi m-am abţinut de fiecare dată pentru că ştiam că nu e cazul să dau sfaturi sau să-mi dau cu părerea, e posibil să fi făcut şi asta. Şi chiar dacă e târziu acum, îmi cer totuşi scuze dacă am contribuit la supărarea ta.

    1. Irina spune:

      Nu e cazul tău, Potecuțo, nici al altor prieteni de aici. Cred că știi la cine mă refer. Cititori care m-au vizitat doar acolo. De aceea am și revenit aici. 😉 Îmi place dialogul, schimbul de păreri, dar acolo se transformase într-o demonstrație asupra necesității schimbării mele. Nu văd de ce, mai ales că nu am regăsit acea atmosferă pe niciun alt blog cu texte similare.

      1. Poteci de dor spune:

        Nu vreau să-mi dau cu părerea, Irina. Pot doar bănui. Dacă nu e cazul meu, mă bucur, sunt liniştită.
        Important e să te simţi bine, să fii în largul tău când scrii şi unde scrii. Mă bucur că nu ai „dispărut” de tot. Mi-ar fi părut rău să ieşi de tot din lumea asta virtuală. 😉

  8. Oana spune:

    Câtă dreptate ai…. și ce frumos model croșetat 🙂
    Gând bun ție! Cu drag.

    1. Irina spune:

      Mulțumesc, Oana. Mă bucur că m-ai vizitat și aici 🙂 .
      Toate cele bune și ție!

      1. Oana spune:

        Mă bucur că te-am găsit!

  9. Alex spune:

    Bine ai revenit, dragă Irina! Ce idee bună am avut ca să te caut pe aici, după ce am găsit închisă cealaltă pagină. Mă bucur că ești bine și îți doresc să fii mereu bine și să treci peste toate cu bine și încredere. Chiar și atunci când ni se pare că s-au înecat toate corăbiile, există o rază de speranță.
    Te salut cu mult drag! 🙂

    1. Irina spune:

      Și eu mă bucur că m-ai regăsit și aici, Alex. Îmi lipsea locul meu de suflet 🙂 .
      O zi frumoasă!

Cuvântează, dacă ți-este voia!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s