Gânduri de vacanță

         Vacanțăăăă! Trei săptămâni, așteptate de tot atâtea luni. În sfârșit, am scăpat de tirania prafului și am revenit la vechile obiceiuri, reformate pe ici, pe colo, dar aceleași în punctele esențiale. E prima vacanță fără absolut nicio grijă și fără niciun program impus, nu-mi vine să cred, liniștea asta parcă nu e semn bun. Să mă trezesc eu la zece în fiecare dimineață și să fac toată ziulica doar, doar, doar ce îmi place? Nuuu, așa ceva nu e posibil! Să mă bucur cât pot de oportunitate, zic! Așa că mi-am făcut planul de bătaie (a nu se confunda cu vreun program):

       -Cel puțin două vizite la ai mei (una, sper, în Ajun de Crăciun, alta probabil de ziua onomastică a tatălui).

         -Cel puțin trei cărți citite, dar, la ritmul în care înaintez, s-ar putea să depășesc planul. Am reușit să termin Pădurea norvegiană, lectură începută, neinspirat, înainte de Marea Renovare. Recitesc Jurnalul lui Bridget Jones, o lectură ușurică, dar savuroasă, de vacanță. Are alt gust după 30 de ani 😉 . Râd singură și o/mă aprob, satisfăcută: ”Exact așa, da’ exact!” . Apoi o să văd ce urmează.

        -Cel puțin un film la două zile. Aici s-ar putea să am probleme, de vreme ce cam toate filmele recente  îmi par previzibile, fardate, de un comercial ridicol și nu reușesc să îmi capteze atenția mai mult de cinci-zece minute după genericul de început. Ori sunt făcute pentru idioți, ori am devenit eu de-a dreptul nesuferit de pretențioasă. Nu mai gust comediile, cu filmele de acțiune n-am avut tangențe niciodată, cu animațiile nici atât, nu mă impresionează efectele vizuale de ultimă generație, nici SF-urile ușurele care apar ca ciupercile după ploaie de vreo câțiva ani încoace, nici poveștile de dragoste idilice, cusute cu ață roz și cu paiete sclipicioase. Am văzut Phoenix și Trois Coeurs, producții europene ambele, recomandate doar celor pe care 30 de minute de film ”plictisitor”, fără explozii, focuri de armă, cascadorii, glume răsuflate, râgâituri sau scene de sex nu îi fac să renunțe, plictisiți, la vizionare.

     -Gătit doar banalități, pentru acoperirea strictului necesar evitării decesului prin inaniție. Experimente excluse. În ultima vreme, nimic nu îmi mai iese cum trebuie în bucătărie. Nici măcar rețetele pregătite de foarte multe ori cu succes. Nu reușesc decât să mă enervez și să calculez ingredientele irosite.Prăjiturile ba se ard, ba rămân necoapte în mijloc, ba aluatul e prea tare, ba crema e prea fleoșcăită, ba nu au aroma plănuită. Doar rețetele sunt aceleași, bucătarul – tot eu, cred că nu mai am pasiunea și răbdarea necesare sau, poate, sunt la fel, dar e tot perfecționismul meu în creștere de vină. Așa că se cere o pauză. O să fie primul Crăciun fără tort. Mă mai gândesc dacă fac niște biscuiți, să văd cum îmi evoluează cheful de treabă în următoarele ore. Am jurat anul trecut, curățând cartofi în seara de Revelion pentru garnitura la friptură, că e ultima dată când mai port șorț cu o asemenea ocazie. Nu m-am simțit nici înnobilată, nici binecuvântată în asemenea postură ingrată,  așa că n-am de gând să repet prea curând experiența minunată.

      -Zero croșetat. Dintr-o dată, nu îmi mai place, de bine ce tocmai mi-am cumpărat fire la începutul vacanței, pusă pe fapte mari. Am numărat toate bluzele croșetate și purtate cel mult o dată-de două ori (de bine ce seamănă cu puloverele bunicii), am calculat raportul preț- utilitate și am concluzionat că acest hobby nu e deloc eficient/practic, oricât de relaxant ar fi demersul în sine, așa că e cazul să fie dat uitării.

        – Soooomn, cel puțin zece ore pe noapte, dacă nu chiar douăsprezece. Am constatat că zece ore de somn pot înlocui cu succes cel mai eficient anticearcăn, ba chiar pot da și timpul înapoi cu vreo zece ani, așa 😉 . Nu mai spun cât de bine e să lenevești ca o pisică, la căldurică, departe de gerul de afară.

       Moșului nu-i mai scriu de mult. Nu mi-a dat atenție niciodată, ocupat cu alții, mai cuminți, pesemne. Ce nevoie am eu de el!? Mă descurc și singură, doar sunt mare de acum, vorba unui băiețel de la grădiniță 🙂 .

        Și cam atât. Sărbători liniștite sau neliniștite, după gust și dorință!

Anunțuri

26 de comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. zapadalbastra spune:

    Facă-se voia ta! Ce ți-ai propus aia să faci,numa să nu zici las pe mâine…. vacanță frumoasă și de povestit să ai!!

    1. Irina spune:

      Să fie! Sper să mă bucur de liniște, că i-am dus lipsa în ultima vreme. De povestit, nu prea am cui, nici nu știu dacă ar interesa, ca nu-i nimic palpitant sau senzațional la mijloc ;). O să mai „vorbesc” eu pe aici, sper.

      1. zapadalbastra spune:

        Păi nouă, care nu plecăm nicăieri… ne-ar prinde bine puțină diversitate, așa că, te așteptăm cu drag și cu povești frumoase, neapărat frumoase să fie! Să ai vacanța pe care ți-o dorești tu!

        1. Irina spune:

          Nici eu nu plec în adevăratul sens al cuvântului. Vizita la ai mei înseamnă un drum cu microbuzul la vreo 25 de km distanță de oraș, văzut, pupat, stat la masă, stat puțin de vorbă, mângâiat pisica și cam atât. Mă întorc în aceeași zi din simplul motiv că la țară să încălzești o cameră presupune să faci focul acolo câteva zile înainte la rând, iar microbuzul nu circulă în ziua de Craciun, așa că masa de Craciun în familie o voi ocoli și anul acesta 😦 . Așa că diversitate nici la mine nu va fi. În alți ani probabil m-as fi plictisit de moarte, dar acum, dat fiind că am trecut printr-o perioadă foarte agitată și stresantă, va fi o plictiseală binevenită 😉 .

  2. Drugwash spune:

    Nu te lăsa descurajată de micile eşecuri culinare – poate ai schimbat totuşi ceva în procesul ăsta: aragazul, cumva? Sau poate doar ai nevoie de timp să te obişnuieşti cu noul aranjament din casă. Ai trecut printr-o perioadă stresantă şi lucrurile au nevoie de ceva vreme ca să se sedimenteze. Sînt convins că după aceea îţi vor ieşi toate perfect, aşa cum ne-ai obişnuit pînă acum. 😉

    Din experienţă proprie pot spune că prea mult somn la un moment dat face mai mult rău decît bine, organismul se moleşeşte, îşi pierde tonusul şi odată cu asta cade şi psihicul în delăsare. Vezi cum faci să fie echilibru, c-apoi ştii vorba ceea: „o viaţă ai – şi pe-aia vrei s-o dormi?!” 😀

    Croşetatul, tricotatul şi cititul cred că au fiecare vremea lor, se cer singure. Cred că nimeni pe lume nu ar trebui să facă nimic forţat, dacă nu simte nevoia acelei activităţi în acel moment. Dar asta se poate doar într-o lume ideală şi vai cît de departe sîntem noi de ideal.

    În ce priveşte filmele cred că ai perfectă dreptate; în afară de cîteva pe care le urmăresc doar de dragul continuităţii poveştii, restul celor noi nu mă atrag cîtuşi de puţin. Prefer filmele vechi şi/sau mai ales non-americane, pe cît posibil. Chiar aseară am văzut un film indian care – deşi nou, din 2014 – îndrăzneşte să pună nişte întrebări inconfortabile: PK. Îmi plac însă cele de animaţie, zilele trecute am revăzut ‘Gulliver’s travels’ (1939). 🙂

    În fine, dincolo de aiurelile mele de mai sus, să-ţi fie pe plac şi de bun augur orice ai alege să faci, să ai o vacanţă cît mai aproape de perfecţiunea din viziunea ta. Sărbători fericite şi multă sănătate ţie şi familiei!

    1. Irina spune:

      Da, am schimbat aragazul, dar nu cred să fie asta cauza. E adevărat că parcă e prea domol cuptorul, eu fiind învățată cu cel vechi, care ardea tot :)) . Acesta coace uniform, rumenește cum trebuie, doar că timpul de coacere nu se potrivește cu ce scrie în manual, trebuie prelungit. Cauza e lipsa mea de răbdare si pierderea interesului pentru gătit. Am avut o perioadă când eram fascinată de prăjituri, eram dornică să încerc rețete noi, dar a trecut. Cred că m-am plictisit și de asta, ca și de fotografie și croșetat 😦 . Ultimul eșec a fost un tiramisu la care nu știu cum am reușit să aduc crema la consistența smântânii, deși toată lumea mă asigurase că e o prajitură care nu are cum să nu îți iasă 😆 (cred că nu trebuia să folosesc mixerul sau a fost compoziția de gălbenușuri prea caldă când am pus mascarpone). Era delicios, rudele încântate, dar mie îmi venea să îl arunc pe fereastră cu tavă cu tot, știind cum trebuia să arate crema. Checul pe care l-am făcut din albușurile rămase (eu nu folosesc albușuri crude la crema de tiramisu) s-a tuflit și ăla cum l-am scos din cuptor, alt motiv de enervare și de ”jur că nu mai fac chec în viața mea” . Dar la asta mă așteptam, niciodată nu mi-au ieșit checurile, am încercat n rețete, am și obosit să mai încerc.

      Și da, ai ghicit, foarte greu m-am acomodat cu noul. La început, nu îmi venea să mai intru pe ușă, mă simțeam în vizită, ca atunci când te duci la cineva și te descalță la ușă, mi-era teamă să nu uzez lucrurile, să nu pătez covorul, pernele de la canapea, să nu zgârii parchetul, adunam scamele de pe jos cum le vedeam, număram micile defecte din zugrăveală 😆 . Deja începusem să mă îngrijorez că o să capăt mania ordinii și a curățeniei. Dar mi-a trecut 😉 . Apoi am pierdut câteva nopți din cauza jaluzelelor verticale care pocneau într-o fericire de câte ori se încălzeau caloriferele, eu având un somn foarte sensibil. Ajunsesem atît de disperată, încât am avut la un moment dat intenția să le dau jos, dar am amânat până după Sărbători. De vreo două nopți nu prea le-am mai auzit, ori nu mai pocnesc, ori m-am obișnuit eu cu ele.

      Cât despre somn, eu așa am fost mereu, o împătimită a somnului. Ce-i drept, nici nu prea am ce face altceva în vacanța asta, dar simt și nevoia să recuperez, după o perioadă când în fiecare zi liberă am avut planificată câte o activitate care presupunea trezit de dimineață.
      Mi-am notat filmul, am citit rezumatul, pare interesant.

      Aaaa, vacanța perfectă din viziunea mea nu prea are tangențe cu vacanța mea de acum 😆 . Dar printre planurile mele de vacanță se numără și intenția de a nu mai visa la cai verzi pe pereți, la lucruri și situații care chiar nu țin de voința și de puterea mea, cel puțin pentru moment 😉 . Dacă stau și mă gândesc bine, vacanța perfectă din viziunea mea ar fi însemnat, pe lângă momente inedite și de neuitat, muuulte griji, nopți nedormite, probleme digestive și de altă natură, emoții și câte și mai câte complicații, așa că tot mai bine liniște și armonie în fața televizorului, în canapeaua mea cea nouă 😉 . Am avut parte de suficientă adrenalină în ultima perioadă.

      Sărbătorile cu bine și ție!

      1. Drugwash spune:

        Hm, crede-mă: aragazul e cauza. Eşti obişnuită cu cel vechi, o să dureze pînă prinzi şmecheriile la cel nou. 😉 Eu ştiu de la bunică-mea ce înseamnă să-ţi cunoşti ustensilele. Am făcut şi eu la acel aragaz cu uşa defectă checuri şi blat de tort, au ieşit perfect fiindcă învăţasem de la ea trucurile. 🙂 O să caut reţeta de chec de la mătuşă-mea, pe aia e imposibil s-o ratezi. 😉 Şi poate reuşeşti să cobori un pic şi ştacheta perfecţionismului ca să nu mai suferi atît pentru amănunte pe care alţii poate nici nu le bagă în seamă. Bucură-te odată cu ei, lasă detaliile să se ducă. 🙂

        În ce priveşte aranjamentul casei, ştiam fiindcă şi eu am trecut prin asta cînd am venit aici la casă. Puţinele obiecte de mobilier utilizabile au trebuit mutate dintr-un loc într-altul, după ceva vreme am primit cîte ceva de la un vecin, prieten din copilărie, la moartea mamei lui şi a trebuit să rearanjez un pic, apoi am primit un pat şi am rearanjat dormitorul după ce un an de zile a arătat ca după război… Mi-au trebuit mai bine de cinci ani ca să îndrăznesc să folosesc dormitorul în scopul său şi nu ca depozit de diverse, fiindcă în copilărie fusese camera alor mei şi acolo cam aveam interdicţie. Şi una peste alta, încă nu mă simt 100% stăpîn în casa asta deşi am copilărit în ea şi o cunosc, îmi aparţine. Darămite tu într-o casă străină, chit că ai locuit acolo înainte, cîţiva ani. Aşa că lasă timpul să-şi facă efectul, lucrurile se vor aşeza cîndva în matcă. 😉

        Apropo, poate nu jaluzelele pocneau ci caloriferele însele, mai ales dacă sînt noi. Se întîmplă asta din cauza dilataţiei şi contracţiei datorate diferenţei de temperatură, metalul „lucrează” pînă îşi formează o poziţie relativ stabilă cu un mic joc. Sigur, e posibil să greşesc.
        La fel pocneşte şi mobila, la încheieturi, atunci cînd se modifică brusc temperatura camerei (şi umezeala) într-un sens sau altul. E firesc, se întîmplă şi la mobila veche, aud şi eu al mine. Pentru maică-mea, pe vremuri, era semn că umblă fantomele sau ghiavolii şi nu mai prididea să zvîrle cu agheazmă şi să tămîieze şi să facă incantaţii pentru a potoli spiritele. Închipuie-ţi care de nervi pe taică-meu care era ateu (şi membru de partid XD ) şi cunoştea destul de bine legile fizicii şi mecanicii. Bine că am luat de la el, nu de la maică-mea, altfel eram ori mort ori cu creierii pe bigudiuri, stînd singur într-o casă „trosnitoare” în fundul curţii atîţia ani. XD

        Îndrăznesc să-ţi mai dau un sfat venit din experienţa unei vieţi permanent amînate pe „altădată”: dacă poţi face ceva – fie şi cu mici sacrificii – şi vrei s-o faci, fă-o atunci, la vremea potrivită! Fiecare lucru are vremea lui. Viaţa trece pe nesimţite şi nici nu-ţi dai seama cînd gîndeşti cu regret: „ah, să fi făcut asta atunci cînd încă mai puteam şi avea rost…!” Dar deja e prea tîrziu atunci. 😉

        Fie-ţi vacanţa aşa cum doreşti tu să-ţi fie, nu cum ar vedea-o alţii pentru tine! 🙂

        1. Irina spune:

          Mulțumesc încă o dată 🙂 .
          Jaluzelele pocnesc, caloriferele nu le-am schimbat. Am mai întrebat pe la serviciu și o colegă are aceeași problemă, după ce a schimbat numai benzile de la jaluzele, fără șină, în vara aceasta. Se pare că sistemul lor de prindere e făcut dintr-un material care se dilată/contractă. Norocul ei că nu doarme în camera respectivă. Mobila a pocnit foarte puțin, în prima zi, dar jaluzelele nu cred să înceteze, au deja două săptămâni. Acum nu prea le mai bag în seamă, cu orice te obișnuiești la un moment dat.
          Cât despre lucruri amânate, chiar nu amân nimic acum, pur și simplu ce îmi doresc eu nu ține de mine, am făcut toate eforturile posibile, deja am senzația unui demers sisific, penibil. Cred că știi foarte bine despre ce vorbesc. Uneori nu putem ieși din noi. Cred că soluția ar fi tot coborârea ștachetei, dar atunci rezultatul nu ar fi cel scontat, ar anula întregul demers și nu mi-ar mai aduce nicio împlinire 😉 .

          1. Drugwash spune:

            Eh, mai greşesc şi eu – dovadă că sînt, totuşi, uman. 😀
            Nu mi-au plăcut niciodată jaluzelele verticale, văzusem demult prin filme pînă să apară la noi şi mi se părea că dau un aer mult prea sobru încăperii. Apoi şi-a montat vecinul de palier şi impresia mi-a devenit certitudine. 😉
            Sper totuşi să se potolească într-o zi curînd cu pocniturile.

            E bine că nu amîni. Eu am zis aşa, ca să fie tabloul complet. Pentru unele lucruri există o plajă mai largă, aşa că sper ca dorinţele tale să se încadreze şi să prindă viaţă cît încă au valoare. 🙂

            Cît despre coborîrea ştachetei, în unele privinţe nu e chiar atît de grav, poate fi considerat ca repetiţie pentru marea premieră. 🙂 Iar dacă nu primeşti un tort întreg de ziua ta, chiar şi o prăjiturică e mai bună decît un telefon şi-o sonerie îngheţate într-o tăcere asurzitoare. 😉

            1. Irina spune:

              Nici eu nu mă omor după ele, dar le-am ales din motive practice (mai ieftine, instalare inclusă, se întrețin mai ușor), fără să bănuiesc ca vor face gălăgie 😆 . Să vezi sobrietate la mine : pereții albi, mobila neagră cu alb, parchetul și ușile nuc, covorul alb cu pete maro închis (ceva abstract), jaluzelele culoarea untului. Dormitorul, bârlogul fratelui, negru cu alb și gri. Nicio pată de culoare, doar florile din balcon. Bucătăria va fi mai veselă, când va fi, dacă va mai fi, nu sunt dispusă să mai trec prea curând prin calvarul reparațiilor.

              1. Drugwash spune:

                Jaluzelelor, vă ordon: şşşşt!

                Covorul trebuia să fie roşu aprins, ar fi ieşit mortal! Poate la anul… 😉

                1. Irina spune:

                  Am completat comentariul anterior, scriu de pe tabletă și mai apăs pe unde nu trebuie 🙂 . Roșu? Poate într-o altă viață, când o să am mai mult sânge în instalație. 😆

                  1. Drugwash spune:

                    Mvaaaai, dar pînă şi televiziunea română a avut transmisii parţial color pe vremuri şi tu ai trecut pe alb-negru tocmai în epoca exploziilor (de culori, printre altele)! 😛 XD
                    Zău că se cere un covor roşu, că altfel fac ca Bulă şi zic să… ahem… o dungă roşie pe tavan.

                    Glumesc, important e să te simţi tu bine în casa ta, în primul rînd. 🙂 Culoarea din bucătărie se rezolvă, e suficient să nu fii atentă cînd toci ceapa. 😛 (Ptiu, puşchea pe limbă, coabe! XD )

  3. Poteci de dor spune:

    Vacanţă frumoasă cu toate bune! Crăciun Fericit, Irina!

    1. Irina spune:

      Mulțumesc, toate cele bune și ție! 🙂

    1. Irina spune:

      Mulțumesc pentru sugestii, lista e generoasă și tentantă, la o privire rapidă. Timp să am, dar deocamdată nu duc lipsă de așa ceva 🙂 .

  4. racoltapetru6 spune:

    Crăciun fericit, generator numai de amintiri frumoase, Irina!

    1. Irina spune:

      Mulțumesc, Petru! Sărbători cu bucurie și ție!

  5. Craciun fericit, Irina draga! Sa-ti aduca Mosul tot ce-ti doresti!

    1. Irina spune:

      Mulțumesc 🙂 . Sărbători cu bine!

  6. Drugwash spune:

    Irinucă dragă, sărbătorile fie-ţi cu zîmbet şi bucurie, alături de cei dragi! La mulţi ani – că n-am uitat 😉 – şi multă sănătate, atît ţie cît şi familiei!



    1. Irina spune:

      Mulțumesc, Dragoș 🙂 . Nu-mi sunt nici cu zâmbet, nici cu bucurie, nici lângă cei dragi, dar trebuia să o experimentez și pe-asta din nou, nu cumva să uit cum e 😉 . Toate cele bune și ție!

      1. Drugwash spune:

        Ei hai, fă un mic efort. Uite aşa: 🙂
        Cum, eu nu ţi-s drag? 😛 Că sînt alături de tine, chiar dacă doar cu gîndul. 🙂

        Săru’ mîna, tare-mi doresc să-ţi fie bine, ca să-mi fie şi mie!

        1. Irina spune:

          Ei, uite, încerc să zâmbesc, pentru tine: 🙂

          1. Drugwash spune:

            Săru’ mîna, acum pot spune că am avut şi eu o bucurie de Crăciun! Să-ţi fie bine, îţi doresc asta din toată inima!

Cuvântează, dacă ți-este voia!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s