A fost odată…

Emoții, așteptare. O siluetă subțire și înaltă. Soare. Verzi, niciodată să nu-i crezi. Soare cu soare. O carte despre oameni și frumos, o carte mare. Cuvinte. Multe. Zâmbete subțiri, rostogolite-n zare. O zare cu apă, munți, copaci și soare. Tulbure apă, verde-n soare. Alinare.

Mănunchi de ghiocei palizi, orbiți de soare. Inimi de foc și gheață prinse-n zale. Clepsidră-n doliu cu timp violet, scurs agale. Degete-ngemănate. Îmbrățișare.

Rochie și pantofi. Înfrigurare. Eșarfă-n păr cu soare. Pași rătăciți pe lângă-o apă curgătoare. Roze ce mor, mănunchi. Râsete-n lojă, în piept, pe scenă. Căldură-n martie, amețitoare.

Un parc cu lei, vată pe băț. Apă și sălcii plângătoare. Un lac cu lebede, plutind agale-n valuri sclipitoare. Aleea Îndrăgostiților. Un pod cu lacăte barbare.

Ploua infernal, aici, sub soare…Șosea spălată, dealuri albe-verzi..parfum hipnotizant de floare…floare de frasin…Sus de tot. Să ne oprim! Nu, am glumit, e prea sus. Și e noroi… Buchet alb, ud, furat din soare. Picuri de ploaie.

Și văi adânci, case pitice, înșirate-n zare. O vacă rumegând domol, sub un copac uitat în ploaie. Și lanuri aurii, cât vezi în zare. Ce nu fac eu pentru tine? Îți place? Daaa…Cântând în ploaie.

Și au înnebunit salcâmii, într-un parc cu soare. Parfum amețitor. De floare. Înserare. Oameni grăbiți, gânduri ascunse-n inimi călătoare. Depărtare. Și-o să…și vom…mereu, aici, sub soare.

Și ciocolată-n biscuiți, și-un praf de sare. S-au ars puțin, n-are nimic și la mai mare. Și plouă iar, tu dormi. Ascult o frunză alungând în gând o floare. Și înnod fire, tot înnod, fără scăpare.

Dealuri din nou, întinse indecent sub soare. Zare albastră, grizonată în fuioare. Chemarea sângelui și a străbunilor munteni. Visare. Ochi lângă ochi. Flori de pădure, clopoței firavi cu șoapte-amețitoare. Pădurea. Lacul. Ai știut de el? Nu, pură întâmplare! Și pietre multe, ierburi șoptitoare. Albastru, verde, soare.

Ochi rătăciți, glas spart, zâmbet spălat de ploaie. Verde uscat. Nu, n-ai stiut, n-ai vrut și n-ai putut, te-ai rătăcit, ești unicat, n-am mai văzut așa ceva sub soare…Și-au fost odată doi plângând în ploaie. Atât. Uitare.

 

Anunțuri

Cuvântează, dacă ți-este voia!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s