La Mall

       Am fost la Mall de puține ori. De prea puține ori. Niciodată de bunăvoie. Silită de împrejurări, de oameni. O lume ce îmi e complet străină. Un loc în care mă simt o intrusă, murdărind podelele impecabile cu tălpile mele modeste, fără tocuri.

       La Mall se patinează. Sunt și multe magazine cu echipamente sportive. De firmă. Eu nu patinez, nu schiez, nu merg pe role, nici pe bicicletă, nu înot, nu escaladez, nu șofez, nu…Știu, sunt extrem de plictisitoare. Pentru Mall și pentru cei ce-l frecventează. Eu nu mă simt. Mă simt doar trează.

      La Mall e cinema 3D. Tot orașul vecin îi calcă pragurile. Eu nu i le-am călcat niciodată, fentând cu succes, până acum, cele câteva invitații mai mult decât tentante și de nerefuzat. Prefer un film vizionat în liniște, fără martori, sub păturica mea călduroasă, în pat.

       La Mall se mănâncă bine. Și picant. Pas și aici. Stomac mofturos, instestine iritabile, alea-alea…

       La Mall o cafea simplă costă zece lei. Cam cât câștig eu pentru două ore de muncă printre zmei. O fi conținând extracte de IQ și de materie cenușie, cine mai știe?

       La Mall oamenii se relaxează, plimbându-se fără griji printre manechine. Eu număr minutele în așteptarea momentului când voi scăpa dintre feline.

        Sună telefonul. O prietenă.

       -Fată, ești acasă? Eu acum plec spre voi, vin la mallul vostru să îmi caut o rochie de ocazie. La noi nu mi-a plăcut nimic. Mergi cu mine?

         Oh, nu, nu la Mall, nu iarăși, nuuuu! Am mai refuzat-o de două ori, ce scuză să mai găsesc?! Mi-e dor de ea, nu ne-am văzut de mult, dar nu la Mall, nuuu! Da’ ce să fac? Dacă-i spun că nu-mi place, nu mă mai scoate din încuiată. Offf, hai, treacă de la mine, n-o să mor, promit că e ultima dată. Deschid șifonierul. Nu-mi sare în ochi nimic. Demn de Mall. Știam, dar nu știu cum se face că uit de fiecare dată. Aleg rochia cea mai scurtă și mai colorată. Îmi rujez zâmbetul asortat și am plecat.

          La Mall e răcoare. Prea răcoare pentru membrele mele firave, fără straturi protectoare. Totul strălucește, toți oamenii sunt fericiți, e o adevărată încântare. Rochii superbe, mătăsuri fine, desprinse din basmele cu prinți și zâne. Cea aleasă de ea e de-a dreptul încântătoare, prețuiește nici mai mult, nici mai puțin decât salariul meu pe 20 de zile lucrătoare. Bate palma și toată lumea e mulțumită. Hai c-am scăpat ușor, n-a durat prea mult, a fost o alegere fericită.

          -Intrăm aici să bem și noi ceva?

           –Oh, nu, ce să beau să nu m-apuce stomacul pe-aici? Fir-ar...Mda, cum vrei, mai stăm și noi de vorbă… Un nectar de piersici?

            -N-avem așa ceva, doar fresh, cafea, limonadă…

           -O limonadă, cu apă plată… Am uitat. Să fiu în trend. Aici toată lumea e fresh, bio, bine sănătoasă. Nectarul conține zahăr, arome, coloranți, poate și alte chimicale…

            E rece, cu gheață. Mă străduiesc să beau. E bună.  Plimb printre dinți licoarea verde-acrișoară, înghit cu greu. Paharul ei e deja la jumătate, al meu…  Mi-e frig. Muzica e supărătoare. Vorbim, o-nțeleg cu greu. Termină limonada, privesc paharul gol, recunoscătoare. Insistă să mai stăm, să beau în tihnă, nu se grăbește. Nu, lasă, nu mai pot, eu beau foarte puțin, mai niciodată nu mi-e sete. Ieșim. E soare, e cald, e aer. Am scăpat, merg spre casă.

          Mallul m-așteaptă. Din nou. Sunt invitată. Oh, nu, chiar nu! De data asta propun o poveste spusă domol, la pas, pe mal de apă.

Anunțuri

22 de comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. fosile spune:

    Merita sa vezi cum se uita la mine cei de pe la magazinele cu preturi foarte mari.
    Mai ales cind merg in blugii rapanosi cu care ies cu catelul la plimbare.Mai sint si pletos…-in mintea lor sint, probabil, un batrin boschetar.
    Nu-i bai.
    Trebuie sa faci abstractie.Iti faci cumparaturile, mai intri ici-colo si faci pe interesata,chiar daca nu te intereseaza produsele lor si-ti vezi de treaba.
    Pina la urma, daca prin preajma nu sint magazine alimentare, de la Mall poti sa-ti faci cumparaturile saptaminale. Si gata.

    1. Irina spune:

      Daaa, știu privirea…. Ce cauți și tu aici? Nu vezi că n-ai față pentru noi? Te-ai rătăcit cumva? 😂
      Mie mallul îmi este complet peste mână, cum se spune, e undeva la ieșirea din oraș. Cum n-am mașină, prefer să îmi fac cumpărăturile la supermarketurile mai apropiate. Dar mai ajung și pe acolo de nevoie, de obicei când trebuie să cumpăr un cadou mai pretențios, nu pot să ies chiar mereu din rând. 🙂

      1. fosile spune:

        Asa da.
        Noi avem unul in apropiere si o data pe saptamina cind facem cumparaturile, mai facem pe nebunii, doar asa sa ne distram.
        Da nu mergem acolo ca in vizita, la patru ace, ci asa cum sintem in momentul respectiv, fara nici o problema.
        Sint foarte multi pensionari care-si petrec timpul pe acolo.Mai stau pe un scaun si citesc, dormiteaza sau comenteaza „peisajul”.
        E un fel de parc, mai ales in zilele ploioase sau caniculare.Mamici cu pruncii care se joaca sau urla pur si simplu, spre disperarea unora-chiar remarcam ca nu-i prea bun aerul si zgomotul de acolo pentru copii, dar poate fi un bun loc de intilnire la o birfa, pina se agita ai mici.

  2. Ana spune:

    😁 esti asa draguta povestind….e clar ca aglomeratia si zgomotul nu te fac sa te simti bine….Noi mergem des la Mall , de obicei , asa cum scria si Fosile , mergem la final de saptamana la Auchan sa luam mancare pe toata saptamana urmatoare…si ,cateodata , la o cafea la Starbucks. Si avem magazine anume in care intram : Luana la cel de jucarii , Noriel. Marius la Flanco sau Media galaxy , eu la C&A sau la Pandora…uneori mai mergem la Deichman , cand ne trebuie de incaltat….insa asa , la lalait nu prea merge , in general vorbind.
    Si am observat si eu ce tragic este cand iesi de la 23 de grade de acolo si ajungi in cele 42 cate au fost acum ceva timp in urma….

    1. Irina spune:

      Da, Ana, aglomerația și zgomotul, dar nu numai…Nu mă simt a locului, nu știu cum să explic. E ca și când aș ajunge într-o țară unde nu înțeleg limba, sunt complet singură și neajutorată. E un spațiu de nișă, cum se spune, pentru oameni cu anumite standarde de viață, cu anumite posibilități financiare. Nu vorbesc chiar de toate magazinele de acolo, dar de majoritatea. Cu salariul meu de bugetar, adică puțin peste minimul pe economie, nu-mi rămâne altceva de făcut decât să mă uit în vitrine și cam atât, ca fetița cu chibrituri 😉 . Da, ajung pe acolo când musai se cere să trec prin Carrefourul mare (asta foarte rar, pentru că nu am mașină și nici să plătesc taxi de acolo să îmi aducă sacoșele acasă nu mă lasă inima, când am la îndemână alte supermarketuri, ba chiar mai ieftine), am mai fost din proprie inițiativă când mi-am luat frigider, pentru că acolo am găsit cea mai variată ofertă (între timp am rezolvat și problema asta, comand numai online, unde oferta e și mai variată). În rest, doar ca să fac pe plac diverselor persoane care aveau chef de plimbare prin mall si de care eram legată într-un fel sau altul. Mie și asa nu îmi place să merg la cumparături, să casc gura. Îmi fac cumpărăturile o dată pe săptămână, strictul necesar, cu listă 😆 .Prefer o plimbare în natură, fie și într-un parc foarte aglomerat. Nu mai spun că, de câte ori merg la o terasă/restaurant/fast-food/pizzerie/cofetărie etc, sunt pusă în dificultatea de a comanda ceva care să nu-mi deranjeze stomacul, ceea ce e aproape imposibil, doar să mi se ofere un meniu special, dietetic, cu orez fiert și pâine veche de o zi 😆 . Mă limitez la un grătar slab, eventual cu garnitură de cartofi nature, ca să fie, totuși, și o garnitură (dacă au așa ceva nu doar în meniu, ci și în bucătărie) sau la o pizza mai săracă, însoțite de apă plată, deci oferta e foarte limitată 😆 . De desert sau cafea/sucuri/cocktailuri nici nu mai încape vorbă, orice e dulce, cremos, siropos are efecte explozive în câteva minute 😆 . Deci, astfel de ieșiri au devenit un chin pentru mine 😦 .

      1. Ana spune:

        Intradevar …nu e usor pentru tine , mai ales ca ai un regim alimentar special…. Si eu prefer un parc , de cele mai multe ori , insa trebuie sa mai tin cont si de parerea celorlalti…😊

  3. Mihaela C.P. spune:

    Matasuri nu gasesti la mall prea des, ci mai degraba plastic de China cu etichete aurii, eventual de marca renumita pe la noi. Si preturi nemeritat de mari.

    1. Irina spune:

      Falsuri prețioase 🙂 .

  4. Mie îmi place la mall foarte mult.Iubesc mâncarea de la Tacco Bell..cât despre magazine și prețurile lor..știi.. se spune câ de unele ,,nu avem fața”..de parcă îmi cumpăr ceva pe viața!

    1. Irina spune:

      Mie nu, dar eu sunt o excepție, tocmai de-asta am și scris articolul. Dacă mi-ar fi plăcut, ar fi fost ceva normal, n-aș fi scris despre asta :). Am preferat întotdeauna spațiile deschise interioarelor și arhitectura veche clădirilor moderne. Iar prin magazine nu mi-a plăcut niciodată să mă plimb, doar, poate, în copilărie. 🙂

  5. Drugwash spune:

    Îmi plac rimele subtile. 🙂
    Nu vreau ca simulacrul meu de viaţă să fie îndosariat. Magazinul de după colţ îmi ajunge, de obicei – pentru rarităţi mai apelez la cunoscuţi care circulă prin locuri supravegheate. 😉

    1. Irina spune:

      La supermarket merg săptămânal, e mult mai ieftin decât la magazinul din colț, la cumpărături mai multe se cunoaște. Dar la mall chiar nu are rost, dată fiind situația. Mai bine zis, chiar nu am niciun rost. 😀
      Știi că sunt oameni care adoră să se vadă pe ecrane, fie ele și de supraveghere?😉

      1. Drugwash spune:

        Ai dreptate, magazinul din colţ are adaosuri fenomenale, dar pentru unul ca mine care iese din casă o dată la două săptămîni pentru două pîini şi-un parizer sau o bere nu e prea mare problemă. La tine e altceva.

        Mall-ul e exclusiv de fiţe, în opinia mea (şi pare-se şi a ta). 🙂 Despre „figuranţi” numai de bine. 😛 😀

        1. Irina spune:

          Exact, dacă nu te plimbi prin Mall, nu faci parte din lumea bună a urbei. E o garanție că îți merge bine, ești ok, ești pe val, te încadrezi în normalitate 😉.

          1. Drugwash spune:

            Dar eu n-am fost şi nici nu vreau a deveni vreodată „normal”!
            Trăiască anormalitatea! 😈

            1. Irina spune:

              Trăiască! 🙂

  6. Alex spune:

    Ha, ha! Mi-a plăcut cu cât umor ai povestit „vizita” ta la mall. Recunosc că şi eu fac parte dintre „dinozaurii” care nu ştiu să aprecieze acest „minunat” loc de socializare. Când văd pe nii cum se fandosesc doar pentru că se fâţâie printr-un… magazin mai mare! De parcă ar fi la Muzeul Luvru!. Un magazin şi….atât! Iar cu preţul la cafea şi alte „bunătăţi” piperate, ai zis perfect „Or fi conținând extracte de IQ și de materie cenușie?” Chiar aşa! Prea mult snobism în capul românilor! Adevărata valoare constă în alte lucruri, cu adevărat importante, dar deh! Dacă aşa pricepe românul?
    Zile bune şi liniştite, dragă Irina! 🙂

  7. Mél@nie spune:

    simpatic articol, apreciez umoru’-ti cinic si tipic capricornian(stii ca suntem aceeasi zodie!)… 🙂 la noi se zice „galerie comerciala”, nu „mall”… 🙂 unde nu merg niciodata – serios.

    1. Irina spune:

      Știu că suntem aceeași zodie, n-am uitat 🙂 . Aici nu exiști dacă nu mergi la mall. 😉

  8. Cosmisian spune:

    Zapacitoare experientele tale pe la Mall. Eu numai bio nu mananc la Mall, asta numai daca nu cumva puiul meu favorit nu a crescut la tara, linistit 🙂

    1. Irina spune:

      Experiențele mele la Mall sunt foarte…puține 🙂 . Ajung foarte rar și numai de nevoie.

      1. Cosmisian spune:

        Asa cred ca ar trebui folosite magazinele, rar si numai la nevoie. Parcurile ar trebui folosite des si fara motiv.

Cuvântează, dacă ți-este voia!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s