Jocul

Îți plac provocările, Jucătorule. Ești dependent. Alte piese, același joc, prezent absent. Miza-aceeași: fericirea mult așteptată. Semnul acela ciudat, ce ți-a ars carnea demult, odată. Știai să râzi pe-atunci, ce amintire!  Ai acceptat provocarea. Ai semnat. Cu slove de-amăgire.

Începe simplu și frumos. Ca o pictură impresionistă, cu soare cerc, întors pe dos.  Privești întregul. E perfect. Piesele se îmbrățișează, fără niciun defect. Apoi le-amesteci și le pipăi. Una câte una. Un ochi, o pană, un zmeu, un fir de iarbă, luna. Începi de sus. Așa îți place ție. Orice adăpost are-un acoperiș, apoi o temelie. Știi tot, întregul nu te minte niciodată. Dar jocul te surprinde, altfel de fiecare dată. Când soarele-i prea galben, când norul e prea nor, când nu-i destulă viață într-un fulg plutitor. Când apa e prea verde, când cerul e prea șui, când aerul, prea rece, nu e la locul lui.

De câteva ori ai crezut că o să câștigi. Bucățile se potriveau perfect. Lumini, culori, linii, arome, nici urmă de-un defect…Ai râs. Zgomotul te-a speriat. Ai luat soarele și i-ai făcut vânt, cu dibăcie, sub pat. Altă dată ai aruncat luna pe fereastră. Făcea prea puțină lumină în nocturna voastră. De-asta îți place ție jocul. Nu se termină niciodată. Miza e mare, extraordinară, umflată, gogonată.

Ai încercat să mă-nveți, dar n-ai putut. Trișam de fiecare dată. Mâinile mele fără minte rotunjeau colțuri, decupau stele, lipeau nori de vată. Pictau sori albaștri peste perdele de ceață, desenau aripi, pansau inimi, cu ac și ață. Trebuie să mai cresc, mi-ai spus. E prea greu pentru mine. Jocul e pentru oameni maturi, nu pentru țânci cu lacrimi în vine. Și e un joc frumos, să nu regreți niciodată. Miza e foarte mare, colosală, umflată, gogonată.

Anunțuri

3 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Drugwash spune:

    Păşesc tiptil, în vîrful picioarelor, ca să nu deranjez suavul puzzle pe care l-ai asamblat în cuvinte mai sus… Ştii, dintotdeauna mi-au plăcut puzzle-urile, însă jocurile cele mai plăcute sînt cele în doi, care presupun cooperare, nu competiţie. 😉

    Să-ţi fie duminica însorită, în toate sensurile!

    1. Irina spune:

      Și mie tot cooperarea îmi place, doar că mai mereu sunt luată de adversară 😉. Se pare că nu înțeleg eu regulile Jocului. Să fie oare de vină faptul că mie nu-mi place să joc după reguli prestabilite?

      1. Drugwash spune:

        Poate că vina nu e a ta ci a… colaboratorului, care nu (mai) ştie a improviza şi nu (mai) acceptă surpriza, necunoscutul jocului. Şi nu e de mirare, fiindcă prea mulţi îşi pierd copilul din sine odată cu vîrsta şi capriciile vieţii. Ce să faci cu un adult rigid, tu veşnic copilă jucăuşă…? 😉

Cuvântează, dacă ți-este voia!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s