Jurnalul de sâmbătă (4)

31 ianuarie 2015

       Jurnal cu fiere și venin. Despre ce-aș putea să scriu? Aceeași senzație obsesivă de rătăcire prin labirint, aceeași înverșunare sisifică de evadare.

       De azi sunt în vacanță. O săptămână. Deși am așteptat-o de cum s-a terminat cealalată, nu pot să mă bucur. Analize (înțepătoare) urmate de ore pierdute prin săli de așteptare, dosare, statistici, chestionare, rapoarte de sfârșit de semestru. Toate inutile. Mai ales trezit de dimineață. Dacă e program, nu mai e libertate, deci nici vacanță. Doar sclavie mascată.

      A fost o săptămână mohorâtă, cu iz de mucegai. Plictiseală, nerăbdare, lâncezeală, rutină. Nu am chef de nimic. De nimic din ce ar trebui să fac. Nu vreau decât să fiu lăsată să citesc, să mă joc, să mă uit la filme și să mai croșetez câteva rânduri între seriale.

      Florile mele lâncezesc și ele. Violetele au uitat să mai înflorească. Dacă după tratamentul stimulant pe care li-l voi aplica nu se trezesc, se vor trezi, frumușel, la loc cu verdeață. Kalanchoe e tot bolnavă. Am ajuns, în sfârșit, la fitofarmacie (de cum am intrat, liniștea și decorurile m-au cucerit), dar nu am luat și pacientul cu mine. Am aflat că făinarea de care eram eu atât de sigură ar putea să fie produsă, de fapt, de o insectă. Așa că am promis să revin cu o frunză la specialist (un om pasionat de meserie, cum rar mai întâlnești azi) și mi-am promis, încă o dată, să fac tot posibilul să devin și eu ”doctor de plante”, cum am visat încă din copilărie 🙂 . Mi-am căutat cursuri de biologie și am început să citesc. Am constatat că pasiunea de o viață, dată uitării pentru ani buni, nu a dispărut. Citesc cu același interes, rețin cu ușurință, ba chiar îmi amintesc lucruri pe care le credeam de mult uitate. Mi-e și teamă să mai sper că măcar acest vis s-ar putea împlini, nu mai am răbdare, aș vrea să treacă timpul mai repede, să nu se întâmple nimic rău până atunci, să se producă odată schimbarea dorită.

         Până atunci, plec în vacanță, la munte, departe de lumea dezlănțuită 😉 .

Anunțuri

13 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. july spune:

    Vacanta placuta, Irina ~!

    1. Irina spune:

      Mulțumesc, July! Să fie! 😉

  2. vacanta placuta !! e bine venita !! ti-as canta cantecul lui catalin crisan „”daca pleci, ia-ma si pe mine”””!!

    1. Irina spune:

      Mulțumesc. Doar evadez într-o lume virtuală 🙂 .

  3. Drugwash spune:

    Îţi stă bine călare! 😉
    Acum cît ai timp, repară floricelele, ar fi păcat de ele să piară. Oare ele te simt necăjită şi sînt triste că nu te pot ajuta?

    Relaxare plăcută, la munte sau oriunde alegi să te afli, virtual sau real! 🙂

    1. Irina spune:

      Nu le-am mai dat îngrășământ cam de un an și se vede diferența. O să cumpăr din nou. Mai trebuie curățate și de frunze (au prea multe), dar le-am cam neglijat, mi-e și milă să le rup.
      Mulțumesc. Deocamdată doar la muntele virtual, la cel real slabe șanse să mai ajung curând 😦 .

      1. Drugwash spune:

        Whatever makes you happy… 😉

        Îngrăşămîntul îl poţi face parţial din ingrediente naturale: coji de banană, coji de ou, capete de peşte (sau peşti cu totul, că tot nu-i mănănci 🙂 ). Cu azotul e mai problematic, nu ştiu din ce poate fi extras, dar cred că se găseşte pe net vreo informaţie.

        Have fun! 🙂

  4. Ana spune:

    Ma faci si pe mine nerabdatoare cu nerabdarea ta! 🙂
    Ia-ti o pauza….crezi ca iti face careva statuie ca muncesti? Ori altii nu trag chiulul? 😉
    O saptamana usoara sa ai! 🙂

    1. Irina spune:

      Dacă le amân, tot trebuie făcute. Acum e momentul cel mai bun, în zilele de serviciu vin atât de obosită din cauza gălăgiei încât nu mă mai pot ocupa și de hârtii. Deja unele sunt amânate de la vacanța de iarnă, că de Sărbători am tras chiulul.
      Dacă voi avea vreodată șansa să lucrez în altă instituție, schimb eu foaia încă din prima zi 😉 . Nu știu, nu mă pricep. Adevăratul potențial nu merită să ți-l folosești decât dacă lucrezi pentru tine, în interesul propriu, nu ca instrument pentru alții. Aici e deja prea târziu, știi cam cum stă treaba, tot în boul care trage dai cu biciul mai mult. Ești tânără, ai mintea limpede, n-ai familie, n-ai copil, nici nepoti de crescut, ce faci tu toată ziua acasa? Nu te plictisești? 😆

      1. Ana spune:

        Este o stupizenie sa pui problema in asemenea fel , dar da , ai dreptate , tot in boul care trage dai cu biciul. Plus mentalitati invechite …
        Spor la treburi! 🙂

        1. Ana spune:

          Uof cum a iesit…nu ma refeream ca tu ai spus o stupizenie…cer scuze de neintelegere…ziceam de colegii tai care gandesc asa…

          1. Irina spune:

            Am înțeles, stai liniștită 😃

Cuvântează, dacă ți-este voia!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s