Jurnalul de sâmbătă (1)

     Fiindcă mi-am propus să scriu mai des și fără pretenții anul acesta și ca să mă asigur că voi trece pe aici măcar o dată pe săptămână, lansez un așa-zis jurnal de weekend, în care am de gând să trec în revistă nimicurile mai mult sau mai puțin plăcute ce mi-au condimentat săptămâna.

     Prima săptămână de serviciu după Sărbători a fost una destul de plăcută și fără evenimente deosebite (asta e de bine pentru un om pasionat de liniște și pace, ca mine 🙂 ). Mi-am reorganizat prioritățile, deocamdată sunt din nou liniștită și sper să mă țină mai mult de trei zile.

     Nu mi-a plăcut deloc ce s-a întâmplat în Franța. M-am bucurat pentru o clipă că sunt la adăpost, dar mi-am dat seama că nici ”ai noștri” nu sunt mai prejos, ca apărători ai valorilor creștine. Istoria a dovedit-o în nenumărate rânduri. Așa că va trebui să fiu mai atentă și să nu mai scriu chiar tot ce îmi trece prin minte, nu se știe niciodată (de) unde sare…atentatul 😆 . Așa că tac. Deocamdată atât pe tema asta.

       Citesc Regina de gheață (Alice Hoffman). O lectură nu chiar facilă, dar destul de lejeră. Fără fraze interminabile și descrieri exasperante, o poveste despre puterea transfiguratoare a propriilor noastre dorințe, într-o viziune oarecum magică asupra atracției contrariilor. Mă văd pusă în situația de a recunoaște că nu mai am nici răbdarea, nici atenția și nici dispoziția afectivă/intelectuală pentru cărțile ”dificile”. Nu știu dacă le voi mai recăpăta vreodată.

      Calculatorul îmi face probleme, de câteva luni. Ba hardul, ba sursa, ba placa de bază. Diagnosticul e încă sub semnul întrebării. Îl tot resuscitez, dar nu-i mai dau zile multe. Așa se face că nu prea mai pot să mă joc. Mă mulțumesc doar să îi privesc pe alții, mai norocoși, să mă tot minunez de complexitatea poveștii/misiunilor și de grafică, visând la vremurile, nu prea apropiate, când voi putea să îmi actualizez și eu sistemul. În lipsă de ceva mai bun, am încercat pe tabletă Botanicula, un joc tip puzzle (cu plăntuțe, cum altfel?) care mi s-a părut destul de interesant și distractiv la început, dar care a reușit să mă enerveze într-atât spre final prin dificultatea provocărilor încât am fost la un pas de a da cu tableta de pământ. Nu sunt genul care să persevereze la infinit, nu sunt dornică de adrenalină, nici nu mă motivează eșecurile, așa că l-am abandonat cât ai zice pește, cu doar un pas înainte de final.

      Cât despre croșetat, încă nu m-am lecuit. Din materialul rămas de la o rochie, am reușit să încropesc un fel de pulovăr ce începuse ca o vestă. Nu e chiar ce mi-am dorit, culoarea nu pune în valoare modelul, dar e călduros (chiar dacă nu pare), ceea ce pentru o friguroasă ca mine constituie mereu un avantaj 😆 . Acum lucrez la un fel de bolero uriaș , care amenință să îmi pună la încercare răbdarea. Sper să reușesc să îl termin și să poată fi și purtat.

SAM_5038

SAM_5040        Grădina din balcon îmi pregătește surprize. Astăzi am semănat într-un ghiveci pătrunjel, sper să fie cu succes 🙂 . Kalanchoe sunt numai boboci (cea roz s-a îmbolnăvit, e plină de făină pe frunze, sper să o pot salva și pentru asta va trebui să ajung cat mai repede la o fitofarmacie). Orhideele se pregătesc și ele, puțin întârziate față de anul trecut. Violetele africane sunt în pauză de hibernare, sper să fie doar de hibernare. Aștept să se deschidă prima floare a crăciuniței albe primite de Crăciun, dar tare mă tem că va fi prima și singura, ceilalți boboci nu prea dau semne că i-ar călca pe urme. Anthurium-ul, în schimb,  e o splendoare. Înflorește fără oprire. SAM_5045        În bucătărie, azi, a mirosit a biscuiți cu miere, arahide și ciocolată.

    Cum nici astăzi nu am reușit să ajung acasă pentru masa în familie și pentru aprovizionare, drumurile fiind tot blocate, după zece zile de la marea înzăpezire națională (între noi fie spus, eu cred că șoferul cașcarabetei nu prea a avut chef să își pună la încercare atenția de dimineață, de vreme ce ultima cursă de ieri nu s-a anulat, iar pe timpul nopții nu au fost alte fenomene meteorologice deosebite), și mâine va fi zi de gătit. Ardei umpluți cu ciuperci 🙂 .

      Să aveți o duminică plăcută și o săptămână fără probleme! Și să ne citim de bine! 🙂

Anunțuri

15 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Cât ești de activă!!! Îmi amintești de mine înainte de vacanță… Când am citit titlul tău m-am întrebat ”Azi e sâmbătă?”
    Cam așa sunt azi, legumă gânditoare lipită de calculator. Dar îmi trece repede… Deocamdată mă re-construiesc să-mi intru în formă că am nevoie de mine luni (în proporție de 100%). Dar am avut atâtea duminici înșirate ca mărgele pe ață (zile de vacanță). Bun deci să reluăm, azi sâmbătă, mâine duminică și apoi… pe locuri, fiți gata, LUNI!!!

    1. Irina spune:

      😆 Nu am făcut toate aceste lucruri într-o săptămână, pulovărul și bolero-ul sunt începute înainte de Sărbători, am lucrat la ele simultan, să nu mă plictisesc. Fiind primul jurnal, a fost un fel de retrospectivă a ultimelor săptămâni. De acum înainte va fi mult mai lejer 🙂 . Eu sunt mai activă pe plan personal în vacanțe, serviciul mă transformă într-un fel de robot care nu se mai poate gândi la altceva decât la hârtiile de completat pentru a doua zi sau la eventualele evenimente neplăcute ce s-ar putea ivi (așa sunt eu, văd mai bine partea goală a paharului).
      O săptămână fără probleme și griji, ca de început, așa! 🙂

  2. mariabotnaru spune:

    Câte talente! Admirație!

    1. Irina spune:

      Mulțumesc, doamna Maria Botnaru, mă onorați 🙂 . Eu nu le-aș spune chiar talente, sunt ocupațiile mele de timp liber, iar atunci când îmi place să fac ceva, încerc să o fac cât de bine pot eu 🙂 .

      1. mariabotnaru spune:

        Oricum e o dăruire…, altfel nu le-ar cere sufletul, că mâinile mai obosesc uneori, dar el, mărețul nu are astâmpăr… Multă lumină sufletească!

  3. Drugwash spune:

    Dacă te pot ajuta cu ceva în ce priveşte computerul, dă-mi de ştire. 😉

    Albastrul îmi place, e culoarea mea preferată alături de argintiu. Cu modelul ai dreptate, însă funcţionalitatea e mai importantă decît imaginea. 🙂

    Crăciuniţa are nevoie de apă cînd are boboci şi de temperatură scăzută şi semiîntuneric. Şi la mine a înflorit cea fuchsia, doar vreo două-trei flori, restul boboci. E afară pe hol, temperatura e doar un pic mai ridicată decît la exterior.
    Anthurium-ul arată minunat, se vede că se simte în largul lui. 🙂

    De la biscuiţi am să mă abţin de data asta, arahidele ar da prea mult de lucru „piscinelor” mele bucale. Totuşi trebuie să recunosc că arată apetisant! 😀

    Weekend plăcut! Spor la citit şi la noul bolero! 🙂

    1. Irina spune:

      Păi a început să scârțâie cam acum doi ani, la propriu. Scotea niște zgomote de aveai impresia că va exploda dintr-un moment în altul, ecranul îngheța, mai ales în jocuri, iar în alte multe aplicații îmi dădea not responding. După devirusări, defragmentări si reinstalări de SO, fără succes, fratele a spus că e hardul, dar eu am tot amânat rezolvarea. Până când într-o zi, când fratele era în vacanță, a murit de tot, n-am putut să îl mai deschid. Am uitat să spun că uneori nu se mai deschidea de la butonul de power, nu reacționa. L-am dus la un service și acolo s-a deschis și a funcționat ca si când nimic nu s-ar fi întâmplat (toate simptomele astea le avea la întâmplare, putea să meargă și două săptămâni fără probleme). Am prezentat eu totuși simptomele și l-am lăsat pt probe. Concluzia a fost aceeași: trebuie schimbat hardul. Zis și făcut, l-am adus acasă, după două săptămâni a început să facă la fel, cu hardul nou. Nu tot atât de grav, dar aceleași scârțâiei și poticneală în mișcări. O scanare cu nu stiu ce soft a arătat o eroare de comunicare a hardului cu placa de bază. Am schimbat cablurile, a mers ce a mers, apoi la fel. Am schimbat placa de bază și sursa, având în vedere că tot ni se arseseră piese de când ne-am mutat aici, din cauza rețelei electrice. A mers bine aproape un an, apoi au apărut aceleași simptome. I-am cumpărat un stabilizator de tensiune și problemele au dispărut, o vreme. De vreo două luni iar dă semne de boală. Not responding-uri dese, încarcă greu fotografiile, în jocuri (vechi, fără cerințe prea mari) se blochează, frame-uri îngrozitoare, nu poți să întorci camera stânga-dreapta, uneori ledul de la hard stă roșu permanent, chiar dacă nu e nicio aplicație deschisă. Am luat-o de la capăt, reinstalări de SO, scanări peste scanări, o scanare i-a găsit un bad, dar când am mutat hardul în alt calculator și l-am scanat din nou, nu i-a mai găsit nimic. Mi se pare ciudat să se fi stricat iar hardul, mai ales că eu bănuiesc că nici prima dată nu hardul a fost de vină. Și de ce doar hardul, așa frecvent? O fi ceva care îl strică. După ce îl zgândări puțin (scos, schimbat cabluri, reașezat), merge o vreme. Nu spun că doar ce a ieșit din garanție, de vreo 6 luni. Dar nu m-ar mira să fi fost setat să funcționeze strict cât a fost în garanție 😆 .
      Crăciunița mea e în balcon, unde e destul de rece. Apă nu i-am dat decât o dată pe săptămână, ce-i drept. Așa ud eu florile iarna, mai ales că majoritatea nu sunt iubitoare de apă. Majoritatea bobocilor i-au căzut, iar cei rămași par uscați sau pe cale să se usuce 😦 . Posibil din lipsă de apă. Eu mă gândeam că a fost plimbată și mutată apoi de mine de vreo două ori, până i-am găsit locul potrivit, știu că nu îi place să fie deranjată.
      Weekend plăcut și ție! 🙂

      1. Drugwash spune:

        Mă apucasem să-ţi scriu şi a ieşit un articol mai lung decît al tău. XD O să.-ţi trimit pe mail răspunsul (după ce-ţi găsesc adresa, dacă se deschide Dashboard-ul). 😉

        Crăciuniţa ud-o mai des, observă cît de repede consumă apa şi n-o lăsa să „cerşească”. 🙂

        O săptămînă uşoară! 🙂

  4. Gigi spune:

    O duminică plăcută! 🙂

    1. Irina spune:

      Mulțumesc, Gigi, toate cele bune!

  5. july spune:

    Culoarea mea preferata de albastru ! E minunat sa fii talentata, eu nu-s nici la flori, nici la crosetat, daca ma intrebi la ce, nu as sti cu certitudine sa spun . :)))
    Duminica placuta, Irina ! 😀

    1. Irina spune:

      În realitate e puțin mai închis, bleumarin, așa a ieșit de la lumina din cameră. Eu nu mă consider talentată, poate doar curioasă și cu ceva înclinații spre lucrul de mână/bricolaj 😆 . Îmi place să încerc diferite lucruri, să mă pun la încercare. Dacă îmi și place, merg mai departe, dacă nu, abandonez și încerc altceva. Văd că de croșetat nu m-am plictisit până acum, din vară tot lucrez, o să vă arăt într-o zi tot ce am făcut. Florile, plantele în general m-au fascinat din copilărie, adunam toate buruienile de pe marginea drumului, căutam prin atlase să văd cum se numesc.Făceam ierbare, iarna îmi construiam sere în miniatură în grădină (o folie de plastic fixată pe câteva bețe) 😆 . Acum mi-am umplut casa de flori, păcat că apartamentul închiriat acum e cam întunecos și nu prea pot aduce plante iubitoare de lumină.
      O duminică frumoasă, July!

  6. Simona spune:

    Ce lucruri minunate croșetezi! Eu nu mă pricep deloc…Iubesc florile, ca și tine, dar nu prea am noroc. Mereu se usucă, înfloresc rar! Să ai o duminică plăcută!

    1. Irina spune:

      Mulțumesc, Simona 🙂 .Tu gătești minunat, cel puțin așa am înțeles din fotografii 🙂 . Am început să croșetez în vacanța de vară și am descoperit că îmi place, ba mă și relaxează. E primul lucru pe care vreau să îl fac după ce vin de la serviciu 😉 . Modelele mi le iau de pe Internet, cu tipare, explicații detaliate, pe mărimi. Am început să fac mici improvizații, dar tot sunt dependentă de un model.
      S-ar putea să nu le placă amplasamentul florilor tale. La mine merg foarte bine violetele și orhideele I-am dus si mamei mai multe, dar la ea nu înfloresc deloc sau se usucă, așa cum spui și tu. Nu știu ce le fac, dar mie nu mi s-a întâmplat să nu mi se prindă o floare pe care am plantat-o :). Mi s-au mai ofilit câteva, cumpărate de la florărie, recunosc, dar am încercat să păstrez doar ce am văzut că suportă condițiile din apartament. De exemplu, îmi plac cactușii, dar nu rezistă pentru că nu am soare 😦 .
      Duminică plăcută și ție!

      1. Simona spune:

        Încerc să fac mereu rețete noi. E o pasiune mai veche 🙂 În ceea ce privește florile, pur și simplu nu am noroc. Vara le fac loc pe balcon, la aer și le merge bine. Cum le bag în casă, cum se usucă 😦 În ceea ce privește cactusul, am primit unul acum vreo 2 ani unul foarte mic. L-am pus pe balcon in bataia soarelui, îl udam foarte rar, dar degeaba! Vara aceasta a fost foarte ploioasă și a fost în permanență ud. I-a mers foarte bine și a crescut tare frumos.Așa am descoperit că-i place foarte mult apa. Nu reușesc să-l fac să înflorească.

Cuvântează, dacă ți-este voia!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s