Cronica unei inspecții anunțate

      E oficial. S-a stabilit, va fi pe 28. Ianuarie. Știu de mai bine de-o lună. Și tot de atunci nu mai am liniște. Nici somn. Nu mi-e foame, nu mi-e sete, nu mi-e dor de codrul verde. Stau și clocesc. Idei pentru inspecție. Atât.

     Matematica exclusă din start. Orice-ar fi, niciodată! Să nu mai aud de ea câte zile voi mai avea! Clar, va fi limbaj. Da, la asta mă pricep cel mai bine. De-ar ține numai de mine! Ce mă fac eu cu gâgâlicile astea de trei ani care încă nu știu să vorbească? Eu o să întreb, eu o să răspund. Oare să mai integrez cu ceva? Ar trebui. Dar ce? Aș zice o pictură. Da, ar fi frumos, dar o să se năclăiască până la urechi, o să-și bage vopsea și în nas și o să înceapă să strige ca din gură de șarpe: ,,Doamaaa, m-am muidăiiiit!”. Iar eu o să alerg disperată între sectoare, cu un șervețel umed într-o mână și cu jetoanele de la Bibliotecă în cealaltă.  Să le dau să lipească ceva? Mda, aceeași poveste, o să-și lipească degetele între ele și o să fie mai mult preocupați să și le dezlipească decât să ducă la bun sfârșit ce au de făcut. Sau o să tot adune de sub mese ce au scăpat pe jos, printre degetele lipicioase. Coloratul nu oferă nimic spectaculos, nici mare plăcere nu le va face. Mda, mă mai gândesc… Să scot o hârtie să notez, cu liniuță, ideile de pân’ acum. Așa! Asta trebuie s-o pun bine, să notez de câte ori îmi mai trece prin cap câte ceva. Bun, gata, îmi ajunge pe ziua de azi, am conturat ceva, fac un joc la limbaj și ceva cu tentă artistică la restul, las’ că mai e până atunci. Mai e și vacanța de iarnă, am timp două săptămâni să mă gândesc.

      Vacanța a venit. A și trecut, mai bine de jumătate. Grijile au rămas, ba s-au mai și îngrășat, că doar au fost ținute la loc de cinste, în capul mesei sărbătorești.

    Paletele mixerului se rotesc. Asemenea ideilor mele. Torn zahărul. Am pus cam mult odată. Să bat trei minute. Da, trei sectoare, Bibliotecă, Artă, Știință. Eu va trebui să stau la Bibliotecă, asta-i clar. Da’ ce să le dau la Știință? Ceva cu forme goemetrice? Nu, să n-o dau în bară cu cercul, cine știe pe cine nimeresc, părerile-s împărțite. Și ce metode intercative să folosesc? Măcar una ar trebui, că e grupă mică. Mama lor de metode! Cine naiba m-a pus pe mine să mă înscriu? Așa-i când te iei după alții! Gata, în prima zi după vacanță mă duc la Inspectorat și anulez. Fac o cerere, nu știu, văd eu ce fac! Cu orice risc! Nu mai vreau să vină, să scap! Dar s-o putea oare? Numai eu sunt în stare de așa ceva, o să spună toți că sunt nebună. Și de-aia nu mai pot eu! Să mă lase odată în pace! Ce-am făcut să merit zbuciumul ăsta? Parcă n-am să pot trăi și fără gradul I, lasă să fiu eu aia singură care nu îl are, tot îmi place mie să fiu oaia neagră a turmei. O să cadă cerul pe mine, ce-o să fie!? Doar am jurat acum doi ani că nu-mi mai trebuie inspecție în veci! Știam eu ce știam atunci! N-am amânat eu degeaba!

    Sună telefonul.

-Ce faci?

-Ce să fac? Ce-am învățat! Planuri pentru inspecție…

– Da’ n-ai zis că e în ianuarie? Mai e până atunci! Ia uite la ce se gândește ea!

-Lasă-mă și tu că mă enervezi! Ce știi tu? Tu n-ai nicio grijă! Eu de o lună nu mai dorm, numai la asta mă gândesc. Nu mai am chef de nimic, nici nu mai vreau să vină Sărbătorile. Am și slăbit, toată lumea îmi spune. N-am avut ce face, m-am băgat singură în belea! Simt că înnebunesc! Să se ducă pe pustii și Revelion și tot!

      E liniște. Abia ora 6. Până la 8 numai bine mă uit la un film. Mai am două episoade din ultimul sezon la Downton. Mă culcușesc în pătură și dau play. Rochii de epocă, un tren, copii. Doar nu i-or apuca pandaliile chiar atunci, să se dea cu fundul de pământ, cum au în obicei! Și să-mi dea tot peste cap! Offff! Mi-a trebuit mie inspecție la grupa mică! Cine m-a pus?! Să nu uit să îi laud, cum mi s-a reproșat ultima dată. Orice-ar fi, să îi laud, mult și des, chiar de-ar fi să mi se urce în cap! Așa, și secvența de mișcare, musai să fie și-o secvență de mișcare. Dans în niciun caz! Cât pot să aleg, nu!O ștafetă poate, văd eu! Parcă văd că o să-mi rămână timp berechet și nu o să am cu ce să îl ocup, ca la grupa mică. O să cânt toate cântecele știute și inventate. Offff!

     Citesc. Fata cu cercel de perlă. Aceeași frază fără sens. A nu știu câta oară. Țin cartea pe genunchi și privesc. Nu mi se integrează obiectivele, oricum aș da-o. Să văd și ce finalitate fac… Unde am pus hârtia aia cu liniuțe? Nu-i nici în planificare! Doar știu că am pus-o bine! Na, că nu mai dau acum de ea! E final de proiect, aiurea rău! Te pomenești că vine și vreun viscol atunci sau dă răceala peste ei, că așa e mereu la sfârșitul lui ianuarie! Poate se închid și școlile, cine mai știe?! Mai bine-o anulez eu decât să mă amâne!

      Deschid ochii. Încă nu s-a luminat. E abia 6. Până la 9-10 mai e. Închid ochii. Îi strâng tot mai tare. Mă dor. Poate adorm la loc.  E marți. Mai e puțin, trece și săptămâna asta. Ce fac cu Întâlnirea de dimineață? Trebuie să mă gândesc la vreo surpriză, ceva, vreo cutie, vreun personaj. Da’ să se lege cu restul, de aici să pornească tot. Și finalitatea aia… Mai bine dădeam zece examene scrise decât așa! Fi-r-ar gradele să le fie….

      De o lună n-am mai scris nimic. Nu pot. Nu știu ce. Nu mai am chef. Nici inspirație. Mintea mea nu mai produce nimic rațional . Idei pentru inspecție. Atât. În baie, în dormitor, în bucătărie, chiar și în cuptor. Idei în pahare, idei pe farfurii, cu liniuțe. Idei printre ochiurile croșetei, idei în paginile romanelor de pe noptieră, idei ascunse printre taste și idei ițindu-se obraznic printre globuri și beteală. Idei pe șervețele și idei în glastrele cu flori. Udate cu grijă, ținute la căldurică.  Idei, nimic concret. În fiecare zi altele. Multe, mărunte, amețitoare.

        Mâine e Revelionul. E clar. Mă așteaptă patru ani plin de idei. Și de griji. Și de….Cine m-a pus pe mine???????

Anunțuri

20 de comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Drugwash spune:

    Uite un huguleţ mare-mare de la mine, un pupic pe obrăjor şi să vezi cum vin ideile gîrlă, de n-o să ştii pe care s-o alegi. *kiss’n’hug*
    Hai că se rezolvă toate, sînt copii nu cîrd de gîşte, mia au personalitate, mai fac năzbîtii, da’ pînă la urmă aşa sînt oamenii, diferiţi şi aşa e bine să rămînă, nu să fie nivelaţi, plafonaţi, şablonaţi. Fiecare în parte poate avea în buzunarul şorţuleţului un destin măreţ care n-are nici o legătură cu poezia pe care n-a ştiut-o recita la inspecţie sau cu cerul verde şi soarele albastru desenate în timp ce mintea-i construia universuri. Sînt convins că inspectorii ăia nu sînt altceva decît nişte cozi de topor care nici măcar n-ar înţelege ce-am scris eu mai sus. 😉 Aşa că… „be yourself, no matter what they say!”

    La mulţi ani şi baftă în toate cele! 🙂

    1. Irina spune:

      Sunt prea multe, asta e problema, și prea nepotrivite cu vârsta ”materialului” de lucru. Aș fi preferat o inspecție neanunțată, să fie ceva spontan, să vină să mă vadă într-o zi obișnuită, fără să știu dinainte. Așa ar fi și normal. Dar așa să fie absolut toate inspecțilile, neanunțate, nu numai la mine 😀 . Aceea evaluare obiectivă, corectă! Nu-mi place să dau spectacole pregătite cu luni înainte, ies în minus la capitolul acesta, prin comparație 😉 .
      La mulți ani și ție! Să ne auzim/citim de bine! 🙂

      1. Drugwash spune:

        Ai perfectă dreptate, hazardul e un mai bun judecător. Pregătirile pot eşua lamentabil, mai ales cînd se dă cîte o mînă de ajutor din partea „prietenilor”. Eu sper să nu fie cazul acum şi totul să iasă cît mai aproape de perfecţiune. Dar mai e pînă atunci, să ne relaxăm. La mulţi ani! 🙂

  2. vax-albina spune:

    Hei. Trec peste faptul ca nu ai descoperit frumusetea matematicii. Pacat. Dar observ ca toate educatoarele si profesoarele pe care le cunosc se panicheaza in prag de examen. Tocmai ele care ar trebui sa stie cum e cu interogarea copiilor si alte alea. O fi un fel de molipsire. Si iti sugerez ceva ce cred ca stii deja. YouTube e plin de lectii interactive. Succes. La multi ani.

    1. Irina spune:

      Antipatia pentru matematică e moștenită pe linie maternă la noi 🙂 . Am încercat să o cunosc cât mai bine, doar am dat și bacalaureatul la matematică, dar atât m-a traumatizat încât am ales Literele tocmai în speranța că nu mă voi mai lovi la niciun examen de ea. Eu aș prefera să dau zece examene scrise în loc de o inspecție. Nu mi-au plăcut niciodată probele practice/orale, deși acestea, practic, ne pun în valoare capacitățile. Imprevizibilul mă neliniștește. Nici timiditatea nu-mi este deloc de ajutor în astfel de momente, dimpotrivă. Iar obsesia de a nu mi se face absolut nicio observație, de a nu fi corectată, apostrofată pune capac la toate. Oricât mă străduiesc, tot mi se găsește nod în papură 🙂 . Iar asta, în loc să mă motiveze, mă descurajează și mai mult.
      La mulți ani! Toate cele bune!

  3. Poteci de dor spune:

    Dacă ţin pumnii, funcţionează oare? Sper că da! 😉
    La mulţi ani!!

    1. Irina spune:

      Mulțumesc, Potecuțo. La mulți ani și ție! 🙂

  4. july spune:

    Irina, cele mai frumoase inspectii le-am vazut la grupa mica . Alegi o tema antrenanta, una care ii intereseaza pe cat mai multi . Pentru asta te sfatuiesc sa faci un brainstorming . Dupa ce vei afla ce tema le-ar place sa dezvoltati intr-un proiect, iti vor veni si idei pentru ziua respectiva . Ca metode interactive, la grupa mica merg bine turul galeriei si cubul, fiind metode de fixare si evaluare . Succes, daca ai intrebari, ai adresa mea . La multi ani,Irina !

    1. Irina spune:

      Mulțumesc, July, pentru sugestii și pentru încurajări 🙂 . Fiind în ultima săptămână înainte de vacanță, o să fie o activitate de evaluare semestrială, deci lasă loc multor posibilități. La cub m-am gândit și eu, e una dintre metodele mele preferate. Abia aștept să scap, mă gândesc de pe acum la vacanța din februarie 😆 .
      La mulți ani și un An Nou mai bun!

  5. O să îți iasă foarte bine. O să vezi! Piticii sunt cei mai simpatici… și nici inspectorii nu sunt zmei cu două capete, cunosc particularitățile de vârstă ale celor mici. De înțeles te înțeleg foarte bine, că și eu am trecut pe aici. O să îți iasă mai bine decât te aștepți… pun pariu. Le vei transmite în acel moment siguranța ta (pentru că atunci când va fi inspectorul în clasă vei fi stăpână pe situație) și să vezi ce frumos vor colabora cei mici. Deocamdată lasă gândurile, bucură-te de zilele acestea de sfârșit de an.
    La mulți ani!

    1. Irina spune:

      Nu ei o să fie problema, ci eu. De fiecare dată când am inspecție mă pierd și nu fac altceva decât să urmăresc mimica celui din spate, încercând să descifrez ce gândește, cum i se pare și ce scrie în carnețel 😆 .
      La mulți ani fără griji! 😉

      1. Fă abstracție de ei. Repetă-ți în gând că tu ești mai bună decât ei… imaginează-ți că sunt doar mobile- pentru decor… 😀

  6. luciastroila spune:

    O să fie bine, Irina, vei vedea. Lasă că trece ea şi asta, am încredere în tine. Până atunci.. La mulţi ani! Să fii sănătoasă şi iubită!

    1. Irina spune:

      Vă mulțumesc pentru încurajări 🙂 . O să treacă, așa cum au mai trecut și altele, dar eu îmi fac parcă mai multe griji de fiecare dată 🙂 .La mulți ani cu bucurii!

  7. Gigi spune:

    Îți răspund, sincer, ușor amuzat de frământările tale …… de felul în care răspund copiii depinde evaluarea ta? Nu sunt cam mici pentru a reuși să se ridice la așteptările inspectorului? Și, că tot veni vorba, cam care sunt aceste așteptări? Adică, nu este suficient felul în care pregătești tu lecțiile, ca să zic așa? Oricum, puțină detașare aduce mai multă siguranță,iar faptul că îți faci atâtea griji, cu atâta vreme înainte, spune multe despre felul tău de a pregăti înspecția! Hai, o seară faină îți doresc, un gând bun la sfârșit de an și la mulți ani! Totul va fi bine! 🙂

    1. Irina spune:

      Nu atât de felul în care răspund ei, cât de felul în care gestionez eu situația, de la proiectare până la activitatea propriu-zisă. Fiind foarte mici, doza de neprevăzut e foarte mare, adică pot avea diferite reacții, mai mult sau mai puțin plăcute, pe care eu ar trebui să le gestionez. Si cum de cele mai multe ori teoria nu prea se potriveste cu practica și cam toate cunoștințele de psihologia copilului se dovedesc inutile, numai astfel de situații nu îmi doresc eu atunci. Proiectarea e doar o parte a evaluării, mai mult cântărește desfășurarea propriu-zisă a activității. Mulțumesc pentru încurajări 😃. La mulți ani! Toate cele bune!

  8. Lucia Ciuca spune:

    Draga mea, macar tu stii ca vine…Eu o mai am si pe a doua si finala, toate intr-un an! La noi inspectiile intermediare nu se anunta, deci poate fi in orice moment! Sper sa ai inspiratie pana la urma si stiu sigur ca va fi bine! Sa ai un an cum n-ai sperat! Te pup. camarad vechi de ” arme” cu file si penite!

    1. Irina spune:

      Aș fi preferat să nu știu, mă scutea de două luni de zbucium continuu. De când am aflat data, am spus că n-o să mai am nici Crăciun, nici Revelion 😃. Dacă ar veni neanunțat, s-ar vedea exact cine e capabil să susțină o activitate pe loc, cum s-ar spune, nu spectacole de-astea pompoase, pregătite cu luni înainte și care nu reflectă realitatea zilnică din clasă. Poate la voi e altfel, dar la grădi o inspecție de grad e mai ceva decât un spectacol, de la materiale la care muncești zile în șir până la costume și tot felul de aiureli. Prostologeală, i-aș spune eu, dar nu eu sunt în măsură să hotărăsc aceste lucruri, nici să schimb obiceiuri vechi 😉. Mulțumesc pentru urări, succes și ție! Asta e soarta noastră, noi ne-am ales-o, să fim învățăcei cu grija examenelor toată viața 😃. Toate cele bune, Lucia! La mulți ani!

  9. Alex spune:

    Mult curaj şi încredere în forţele proprii. O să fie bine, ai să vezi. Trebuie să priveşti lucrurile şi cu puţin umor. Vorba ta, ce mari aşteptări poţi să ai de la nişte gâgâlici de 3 ani? Mă uit la gâza mea care abia a făcut 3 ani şi exact aşa cum spuneai face când vine vorba de colorat sau lipit sau de făcut ceva.
    Baftă multă! 🙂

    1. Irina spune:

      Mulțumesc, Alex, dar am decis că în viața mea mai importantă decât orice este sănătatea, pe care doar liniștea interioară mi-o poate da. Așa că mi-am retras cererea de înscriere la grad. Hotărârea aceasta am luat-o în urmă cu doi ani, după ultimul examen din viața mea, care m-a ”zbuciumat” enorm, dar în toamna aceasta, la insistențele celor din jur, am zis să mai încerc o dată. Rău am făcut. Poate mai târziu, poate niciodată, în funcție de ce voi simți. Nu e ceva obligatoriu și nici nu ma schimbă, ca educatoare. Așa este, sunt stângaci, neândemânatici și cu atât mai drăgălași. De ce să nu le apreciez eu drăgălășenia în loc să îmi fac griji din cauza ei? 😉 Numai bine!

Cuvântează, dacă ți-este voia!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s