Urme

Urme

Anunțuri

3 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Drugwash spune:

    De ce oare moartea emană – paradoxal! – atîta puritate şi speranţă atunci cînd e înconjurată de alb…? Să fie doar vina percepţiilor noastre…?

    1. Irina spune:

      Da, cred că este o componentă a imaginarului colectiv. Mie moartea nu îmi inspiră speranță sub nicio formă. Mă îngrozește. Dar, paradoxal, frunzele galbene nu mă duc cu gândul la moarte 🙂 .

      1. Drugwash spune:

        De fapt, moartea e doar o convenţie, un simplu nume dat de om unei stări de trecere extrem de fireşti. În natură nu există început şi sfîrşit, există doar un ciclu perpetuu de transformări, iar ceea ce noi numim ‘moarte’ e una dintre fazele acestui ciclu. Percepţia noastră o exacerbează în mod nedrept, fiindcă uitînd de latura noastră spirituală ne ancorăm prea ferm şi obstinat unui pragmatic ‘acum’ definit ca durata de viaţă curentă. 😉

Cuvântează, dacă ți-este voia!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s