Despre vise

        Visez mult. Multe. În culori. Pot spune că, după ce pleoapele mi se închid, încep o a doua viață, pe tărâmuri mai mult sau mai puțin prietenoase, cu isprăvi nu de puține ori fantastice sau de-a dreptul absurde. Sunt când războinica luptându-se cu forțele răului, prin catedrale, intrigată că nu poate scoate flăcări din palme, oricâte incantații ar face (asta de la jocurile în care petrec ore zilnic mi se trage), când șoferița conducând cu viteză maximă o mașină care nu mai vrea să se oprească și pace (nu șofez și nici nu mă văd făcând asta vreodată în viața reală), când educatoarea aflată mereu în prima zi de grădiniță, disperată că i-au fugit din clasă câțiva copii pe care nu-i mai găsește nici în baie, nici în celelalte clase, nici pe hol, nici în gaură de șarpe (teama cea mai  mare a mea, ca educatoare), ba eleva aflată veșnic pe băncile liceului, îngrozită că nu și-a făcut temele, că nu găsește niciun caiet în geantă și că nu-și mai amintește nimic în fața foii albe de hârtie (de unde se vede că din școală nu am ieșit tocmai cu zâmbetul pe buze).  Nu de puține ori i-am plictisit pe cei din jurul meu povestindu-le ce am mai făcut peste noapte. Uneori, poveștile au continuitate, ba chiar le pot controla până la un punct. Alteori, îmi dau seama că visez doar pentru că situațiile prin care trec nu mi se potrivesc deloc în viața reală (înot sau sunt pe ringul de dans sau am camera încărcată de rochii de toate culorile pe care nu mai dovedesc să le probez, una mai tentantă decât alta, în modele care mai de care mai fistichii sau vorbesc perfect o limbă străină sau mușc cu poftă dintr-o pară zemoasă fără teama că o să am neplăceri după aceea).  Nu știu cum ar fi viața fără vise, cert este că nopțile mele ar fi muuult mai monotone și lipsite de culoare, iar timpul petrecut în somn ar fi unul iremediabil pierdut.

          De mult nu mă mai visasem pe băncile școlii. Nu știu ce s-o fi întâmplat în mintea mea, cum se vor fi reașezat amintirile mele, că noaptea trecută m-am întors din nou în timp. M-am întors și nu prea. Se făcea că eram eu, cea de acum, cu prefix de 3, doar că ajunsesem, prin nu știu ce întâmplare, din nou la liceu. Eu și toată clasa mea de atunci. Aceeași sală, doar băncile mai moderne, încărcate de floricele din chibrituri și gărduțuri din ace cu gămălie legate măiestrit cu ață colorată. Ei, drăcia dracului! Pesemne avem lucru manual și eu n-am pregătit nimic de data  asta. Unde mai pui că în ultimul moment mi-am adus aminte și de tema la matematică, ceva cu operații mono și nu mai știu cum (?! ), pe care, bineînțeles, nu o făcusem. Ei, și ce? Dacă mă scoate la tablă îi spun și eu că n-am avut timp și gata, ce-o să-mi facă? Admir migălelile de pe bănci și nu știu cum se face că reușesc să vărs și o cană de cafea aburindă, tocmai când sala se umple de glasuri, care mai de care mai dornice să își arate știința și talentul în ale migălitului.

-Avem lucru azi? întreb eu, cu o firavă speranță în glas (se vede că nici orarul nu îl știam, eram de-a dreptul picată din lună).

-Daaa, nu știai? Ultima oră.

-Aaaa, bun, am tăiat-o cât ai zice pește!

-Cum, pleci? Cum să pleci? Și dacă te vede?

– Și ce mă interesează? Credeți că mai sunt fraiera care eram? ( Păi nu mai sunt, normal, m-am deșteptat 😆 )

       Apoi mă așez, totuși, în bancă (aceeași primă bancă de la geam), în așteptarea a nu știu ce (nici nu știu ce mai căutam pe acolo, probabil timpul pierdut și niciodată regăsit), lângă aceeași colegă, care tocmai scosese din geantă o carte mare cu paginile încărcate de scris, fără ilustrații, și citea de zor.

-Da’ tu ce mai citești?  Avem și istorie azi? N-am învățat nimic nici la asta, mai bine nu veneam.

-Nu, e o carte care tocmai a apărut și eram curioasă.

-Mai ai timp să citești, că tu mai ai și copil mic acum? Nu știu, fată, eu nu mai am chef deloc să învăț, nu mai vreau și gata (Am zis!)

      Plec apoi din clasă, în căutarea toaletelor de la capătul holului, același coridor (adevărat drum al crucii pentru mine) cu aceeași vopsea galbenă scorojită și cu aceleași chipuri binevoitoare pe la uși. Un grăsan îmi strigă ceva, îl deranjează nasul meu, se pare. Îi arunc și eu câteva vorbe dulci și îl sfătuiesc amabil să-și închidă gura aia mare de idiot, apoi defilez fără frică mai departe, în înjurăturile presupusului viitor domn învățător, și intru în aceeași toaletă strâmtă, murdară și jilavă, a cărei ușă trebuie ținută cu piciorul.

      Mă trezesc și râd. În hohote. Constat că e dimineață, o dimineață de duminică în care sunt hotărâtă să nu fac decât ce-mi place, cu riscul de a râmâne corigentă la extemporalul vieții.

Anunțuri

17 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. domnuio spune:

    Îți doresc să fii fericită mereu,cu visele tale și cu aventurile năstrușnice pe care le treci 🙂 !
    Duminică liniștită și plăcută îți doresc

    1. Irina spune:

      Și încă ce aventuri 😆
      Toate cele bune!

  2. Drugwash spune:

    Nu pot s-o sufăr pe Pink da’ titlul piesei se potriveşte. 😀
    Mă abţin de la analiza viselor ca să nu te mai enervez. 🙄 Da’ să ştii că nu eşti singura care trăieşte o asemenea viaţă dublă. 😉

    O săptămînă uşoară şi frumoasă! 🙂

    1. Irina spune:

      După ce mi-ai trezit curiozitatea, îmi spui că te abții 🙂 . Cel cu șofatul ar însemna că mi-am cam scăpat viața din mâini și am oarece dificultăți în a face ordine în ea, iar celelalte dezvăluie temerile sau dorințele mele ascunse (teama că un copil ar putea păți ceva la grădi, iar eu voi fi trasă la răspundere, teama pe care am avut-o toată viața că aș putea rata vreun examen, că nu îl voi lua cu notă maximă, plăcerea reprimată de a dansa etc.) Am uitat să amintesc că foarte des mă visez urcând scări care se întrerup la un moment dat (lipsesc trepte). Dacă tu ai și alte interpretări, chiar te rog să le împărtășești cu mine. Promit că nu mă enervez, atât timp cât nu vor fi compromițătoare 😆 .
      Toate cele bune și ție!

      1. Drugwash spune:

        Cred că ai deja toate interpretările la îndemînă, nu prea mai am ce completa. 🙂 Oricum nu sînt vreun specialist în aşa ceva.
        Ştiam despre scările întrerupte, am mai discutat despre asta, am avut şi eu de multe ori asemenea vise, ba chiar se surpau scările sub paşii mei sau deveneau înguste cît o bîrnă de-a Nadiei. Cred că e vorba de orizontul opţiunilor de viitor care se îngustează şi de ireversibilitatea alegerilor. Nu l-am studiat pe Freud şi cred că nici el n-ar mai face faţă viselor secolului 21. 🙂

  3. Fairytale spune:

    Cei care viseaza in culori sunt norocosi, majoritatea viseaza alb negru.Toate cele bune!

    1. Irina spune:

      Eu am fost convinsă multă vreme că toți oamenii visează colorat. Până când am povestit eu nu știu cui ce culoare avea rochia mea din vis și acea persoană a rămas foarte mirată că eu visez în culori. Nici nu îmi pot imagina cum ar fi să visezi alb-negru, eu visez la fel ca în viața reală, simt chiar și gusturi, arome, senzații tactile, toată gama de senzații. Nu știu cât de norocoasă sunt, citisem undeva că cei care visează colorat ar avea ceva probleme 😆 . Sper că e doar o informație eronată.

      1. Mélanie spune:

        @”Sper că e doar o informație eronată.” – speri corect… 🙂 ai citit Freud?… ehehe, de-ai sti ce interpretari si explicatii da viselor, „te-ai” râde si mai mult… 😉 😀
        * * *
        o zi vesela si lejera, cu vise(scopuri) realizate…! 🙂 amicale gânduri, Mélanie

        1. Irina spune:

          Nu l-am citit, dar știu destul despre teoriile lui încât să bănuiesc că din orice punct ar pleca tot acolo ar ajunge, la cauza comună a tuturor relelor 😉 . Îmi aduc aminte că în liceu, când ni s-a spus la ora de psihologie despre el și despre psihanaliza, am fost foarte indignată. De atunci mi-a devenit antipatic, dar uite că n-am avut curiozitatea sa aprofundez. Poate tocmai din cauza antipatiei mele infantile 😆

  4. Ana spune:

    Sti ce e cel mai rau?Cel putin din punctul meu de vedere…Ca la trezire ma intreb asa : unde sunt?Cine sunt?ce caut eu aici?

    1. Irina spune:

      Daaa, Ana, stiu cum e…Unele ”lumi” sunt atât de tentante încât parcă nu te-ai mai întoarce de acolo 😆 . Cel mai rău e când constat că duzina de rochii exact pe placul și mărimea mea s-a evaporat sau că tot în chirie stau, iar casa spațioasă și modernă din vis a fost doar o iluzie. Pe de altă parte, răsuflu ușurată când constat că niciun copil nu și-a spart capul, nici nu s-a pierdut, eu fiind în pat, duminica dimineața 😆 .

      1. Ana spune:

        Eu nu stiu de ce, cand visez cu copii,toata ziua sunt trista,nostalgica…Dar e bine ca nu-si sparg capul 🙂

        1. Irina spune:

          Eu îi visez mereu la grădi, teama mea cea mai mare ca educatoare fiind să nu i se întâmple ceva vreunuia cât e în grija mea. De-asta am coșmaruri, visez cum îi număr și constat că sunt mai puțini, apoi îi caut disperată pe cei dispăruți. Sau cum cad și se lovesc urât de tot. Sau cum vin părinții cu tot felul de pretenții și nemulțumiri. Când mă trezesc și realizez că a fost doar un vis, răsuflu ușurată că am scăpat 😆 .

          1. Ana spune:

            Astea-s cosmaruri 😦

  5. Gigi spune:

    Este extrem de amuzant cum visezi întâmplări legate de școală …..evident că sunt fantastice, altfel ar fi total lipsite de farmec! Importantă este senzația pe care o ai la trezire ….

  6. Bursucel spune:

    E duminică și azi… Să-ți fie ziua colorată și veselă ca un vis frumos, irina! 🙂

  7. vavaly spune:

    vise in seriale, epopei vise din scoala… cam asa e si in mintea mea noaptea.
    chiar si pe cele legate de copii le inteleg. doar ca la mine se restrange doar la unul :).
    partea buna insa, cand ai copil, e ca sunt asa de epuizata seara ca nici nu mai visez, iar daca visez dimineata le alunga copilul in secunda urmatoare cu o ghidusie incat le uit , pier ca un fum.

Cuvântează, dacă ți-este voia!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s