Un elev de nota 10

        Ora prânzului. Urc în microbuz și privesc în gol pe fereastră, cu gândul la mult așteptata liniște de acasă. Cald, parcă prea cald pentru începutul de an școlar. Toropeală. Și microbuzul ăsta care așteaptă prea mult în fiecare stație… Ce-o fi mai așteptând acum? O tânără urcă, grăbită, căznindu-se să tragă de ușă cu o  mână. Vorbește la telefon.

        – Ajungeți și la Economic?

      -Ajung, domnișoară, ai uitat că și ieri tot cu mine ai fost? Te-a zăpăcit de tot telefonul ala, nu-l mai lași de la ureche! Mai uită-te și tu pe unde mergi!

        Spre pasagerul din dreapta:

       -Ieri la fel, tot drumul numai cu telefonul la ureche a stat, după aia mă întreabă: ,,Mai e mult până la Economic?” Păi dacă nu te uiți și tu pe unde mergi, să vezi și tu în ce zonă ești, să înveți orașul ?!

       Domnișoara cotrobăie chinuită, cu singura mână liberă, prin portofel, adună mărunțișul și  plătește.  Se lovește din mers de toate scaunele, se așază în spate și își continuă conversația, nestingherită.

       -Daaaa, nu ne zice nimica, toți copiii era ieri cu telefoane. Le-avea toți pe masă la școală. Ieri am luat un zece (hlizeală). Serios! La geografie.

        Mă bate gândul să mă întorc să o felicit, dar trebuie să cobor. Conjug în gând verbele auxiliare. Eu eram, tu erai, el/ea era, noi eram, voi erați, ei/ele erau. Eu aveam, tu aveai, el/ea avea, noi aveam, voi aveați, ei/ele aveau. Erau, aveau, scriau, citeau, știau, gândeau, vorbeau…

         Musai să verific în DOOM, nu cumva să-mi joace memoria feste, după o zi în care am auzit numai ,,Când vine mami? Maaaaamiiii! Vine mami? Vine, vine? Acum?”.

         Pe vremea mea, puțini elevi erau de nota 10. Se vede treaba că nu aveau telefoane.

Telefoane

 

Anunțuri

18 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Pfff…şi se spune că noua generaţie este viitorul…pfff…

    1. Irina spune:

      Pe mine viitorul acesta mă cam îngrozește 😦 .

  2. Mélanie spune:

    @”toți copiii era ieri cu telefoane.” – am revenit din România de 4 zile, reconfirm spusele tale… toti si toate au uneori câte 2 „mobile”, ce mai conteaza restu’?!… (din) prezentu’ actual se poate ghici usor viitoru’ – apropiat, ca la cel departat nu îndraznesc sa „cuget”…

    1. Irina spune:

      Îmi povestea cineva câte sacrificii au făcut ca să-i ia un telefon mai acătării copilului ironizat la școală. I-am judecat pe moment. Dar mi-am amintit de câte ori, ca adolescentă, m-am simțit umilită pentru că nu aveam televizor color acasă, pantofi la modă sau pentru că mă îmbrăcam două zile la rând cu aceeași bluză. Telefoanele nu sunt atât cauza acestui prezent îngrijorător, cât consecința acestuia, dovada inversării scării de valori 😦 . Poate doar îmbătrânim noi și vedem cu ochi răi ”progresul” 🙂 .

  3. 9 spune:

    Pe la noi încă se vorbeşte aproape corect. 🙂
    Sau poate nu am eu urechi să-i aud pe cei care greşesc. 🙂

    1. Irina spune:

      Da, vorbitul mai e cum mai e, dar când vine vorba de scris….

  4. Poteci de dor spune:

    Triste zile ne aşteaptă…

    1. Irina spune:

      Daaa, se va alege praful de țara asta când vom ieși noi la pensie, cum spuneau colegele mele mai în vârstă la sosirea tineretului în unitate 😆 . Acum, lăsând gluma la o parte, parcă prea s-au întrecut cu gluma.

  5. Drugwash spune:

    Materialismul curent se traduce exclusiv în fond, lăsînd forma undeva deoparte ca fiind inutilă. Aşa va muri literatura, poezia, poate arta în general. Dar „bula” virtualului se va sparge la un moment dat şi vor descoperi o lume lipsită de valori reale, de sens. Poate şi asta face parte din ciclicitatea vieţii pe Pămînt…

    1. Irina spune:

      Da, mai greu de acceptat este când înșiși profesorii încurajează superficialitatea. Citeam destul de recent un articol pe un forum al cadrelor didactice care susținea că se pune prea mult accent în școală pe gramatică și ortografie, când ar trebui să fie încurajate gândirea analitică, imaginația. Eu nu sesizez niciun progres în vreuna dintre direcțiile menționate, dimpotrivă. Poate tocmai regresul e progresul zilelor noastre.

      1. Drugwash spune:

        Nu cunosc contextul în care s-a făcut afirmaţia menţionată de tine dar la o analiză pur matematică şi luînd drept adevărată condiţia dezechilibrului, aş putea fi de acord. Gîndirea analitică şi imaginaţia sînt foarte importante şi ar trebui să primească (cel puţin) acelaşi nivel de atenţie ca şi gramatica şi ortografia. După părerea mea, o gîndire analitică sănătoasă poate ajuta enorm nu numai gramatica şi ortografia dar absolut întreaga dezvoltare psihică a individului.

        Nu sînt însă de acord să se ofere o prioritate majoră tuturor celorlalte laturi ale învăţămîntului în detrimentul comunicării corecte verbal şi în scris. Ba chiar şi gesticulaţia trebuie să aibă un procent de atenţie, în special în contextul libertăţii de circulaţie, avînd în vedere că fiecare cultură are propriul sistem de gesticulare şi unele semne perfect inocente într-o ţară pot avea o semnificaţie obscenă sau jignitoare într-o alta. Dar asta e deja dincolo de zona de bază a educaţiei şi învăţămîntului. Şi – din păcate, aşa cum observai şi tu – progresul merge numai cu semnul minus în faţă, lucru pe care personal îl consider un program underground bine elaborat de imbecilizare a noilor generaţii, cu scopul de a produce oameni slab educaţi şi informaţi, uşor manipulabili.

  6. Alex spune:

    Ai dreptate, o realitate… de groază! 😦

  7. Ana spune:

    Bag de seama ca telefonul este miracolul acestui mileniu…ala mobil , zic! 😛
    Deci grupa zero? 😛 😀

    1. Irina spune:

      Mai rău, grupa mică 😆 . La grupa zero sunt deja studenți, ce n-aș da eu să mai avem copii de 6-7 ani la grădiniță! 🙂 .

  8. Silving spune:

    E pe bune? Si fetele mele au telefoane,dar nu au voie cu ele in clasa,le tin in ghiozdan pana la sfarsitul orelor.
    Dar altfel,eu n-am simt de orientare sau de observatie chiar si fara telefon :D.

    1. Irina spune:

      La noi, în România se pare că e pe bune. Eu am predat un singur an la gimnaziu, acum vreo 8 ani, și încă de pe atunci butonau telefoanele în timpul orelor (puțini, ce-i drept). Regulamentul interzice folosirea acestora în timpul orelor, dar una e teoria și alta realitatea 😦 .

  9. vavaly spune:

    offff… ce or fi avand atata de vorbit eu nu inteleg. dar e realitatea de care ne lovim zi de zi.
    a inceput gradinita, asa este :). imi amintesc si eu cum au fost primele zile. sunteti adevarate eroine dumneavoastra, doamnele educatoare. inteleg dorinta ta de liniste :).

Cuvântează, dacă ți-este voia!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s