Excursie la București

        Ieri am fost în excursia anuală cu cei mici, în capitală. Prima oprire a fost la Grădina Botanică. Spațiile exterioare m-au dezamăgit oarecum, mă așteptam la ceva mult mai vast și mai bine organizat, la o varietate mai mare de specii. Cu mândrie pot să spun că modesta Grădină Botanică a vecinilor noștri gălățeni stă mult mai bine la acest capitol. Mi-au plăcut însă interioarele, serele cu plante exotice (orhidee, cactuși, palmieri, plante carnivore). M-a încântat bazinul cu apă, acoperit cu un mozaic de frunze în nuanțe de verde, roșcat, maro și galben. O surpriză plăcută a fost și Muzeul Botanic, dar surpriza mai puțin plăcută a fost că aparatul foto m-a lăsat când fotografiam cu mai mare drag și spor. De mult ce îmi place să o fac pe fotograful, nu i-am încărcat bateria cu o zi înainte, așa că după vreo 40 de cadre a început să dea semne de oboseală. Din acel moment și buna mea dispoziție s-a cam dus, ușor-ușor, pe apa Dâmboviței. L-am înlocuit cu telefonul, dar rezultatul nu a fost nici pe departe satisfăcător.

          Următoarea oprire a fost la Muzeul Național de Istorie Naturală ,,Grigore Antipa”, punctul de maxim interes pentru cei mici. Nu îl mai văzusem de când eram de vârsta lor, singurul regret este că a trebuit să mă țin de grup și nu am putut să privesc totul în voie, să citesc informațiile însoțitoare și, bineînțeles, să fac fotografii pe săturate (da, am plătit taxa foto doar ca să pot face câteva fotografii cu bietul meu aparat obosit). Sper să revin cu altă ocazie și să recuperez. Mi-am achiziționat totuși albumul muzeului, ilustrând tot ce aș fi vrut eu să studiez pe îndelete ieri, la scară mică, dar surprins fotografic mult mai bine decât aș fi făcut-o eu.

        La final, ne-am îndreptat spre Zoo Băneasa, unde, din cauza vremii nefavorabile, majoritatea animalelor din spațiile exterioare nu și-au făcut simțită prezența. În spațiile interioare am avut însă posibilitatea de a observa păsări și insecte exotice, reptile, animale nocturne și câteva acvarii cu pești exotici. Deplâng soarta tuturor animalelor prizoniere, dar cimpanzeii închiși în cuști m-au impresionat până la lacrimi, cu privirea și gesturile lor complet diferite de ale celorlalte necuvântătoare, o dovadă în plus venită să întărească adeziunea mea la evoluționism.

         A fost o experiență plăcută, dar pe fugă. Sper să revin în alt context, mai liniștit, cu aparatul de fotografiat mai odihnit și cu mult mai mult timp la dispoziție, pe măsura pasiunii mele pentru tot ce înseamnă lumea vie.

Anunțuri

13 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Drugwash spune:

    Minunată plimbare, mulţumesc mult! 🙂 Uite, pentru data viitoare ai putea lua contact cu Nice (Narcisa) care este o vizitatoare fidelă a Grădinii Botanice, a parcului Herăstrău, a Muzeului Satului – sper să te poată ajuta măcar cu cîteva sfaturi dacă nu mai mult. 😉

    1. Irina spune:

      Mulțumesc și eu 🙂 . Nu știu când și dacă va fi data viitoare, mai greu să merg pe cont propriu. Am vrut să vizităm și Muzeul Satului, dar timpul a fost prea scurt, iar copiii erau foarte obosiți, abia se mai țineau pe picioare. Numai drumul dus-întors a durat în jur de opt ore. Fiecărui obiectiv i-ar fi trebuit alocată cel puțin o zi. Mai ales la Muzeul Botanic aș fi stat ore întregi, să analizez eu fiecare exponat, să citesc toate informațiile. Apoi afară, să fotografiez fiecare ,,buruiană” (cum s-a exprimat o mămică prea puțin încântată, se pare). Am văzut totul din fugă, nu aveai timp să te oprești nici măcar să dai un telefon. Ca să nu mai spun că la Antipa am ratat expoziția de fluturi tropicali vii, amenajată undeva în curtea muzeului, pentru că nimeni nu a mai vrut să meargă. Și eu picam de oboseală și de foame, dar fluturii erau mai importanți 😆 . De-asta nu îmi place mie să depind de altcineva când merg undeva. Sunt, totuși, mulțumită că am ajuns și așa, de una singură mi-ar fi fost, practic, foarte greu.

      1. Drugwash spune:

        Înţeleg, nici eu nu sînt genul care să plece capul la dorinţele grupului şi tot aşa am nişte curiozităţi mai distincte care cer aprofundare, lucru aproape imposibil cînd depinzi de grup.

        Mai ales cu copiii e greu fiindcă deja drumul îi oboseşte şi pe parcurs îşi pierd din interes şi exuberanţă, apoi tot noianul de informaţii noi îi oboseşte şi psihic şi devine greu să-i struneşti. Ar fi fost frumos să aveţi cîteva zile la dispoziţie, cu cazare, masă şi tot ce trebuie, ca să puteţi parcurge pe îndelete fiecare obiectiv. Poate totuşi mai reuşiţi o ieşire-două, în timp, pentru Muzeul Satului şi ce-a mai rămas neexplorat.

        Şi poate n-ar fi rău să-ţi faci cîţiva prieteni prin ţară care să te ajute măcar cu un loc de pus capu’ jos şi-un blid de mîncare atunci cînd îţi permiţi o ieşire de mai lungă durată pe cont propriu. 😉 Dacă ai drum prin Ploieşti, la mine ai uşa deschisă oricînd. 🙂

        1. Irina spune:

          Mulțumesc pentru invitație 🙂 . Greutățile de care pomeneam nu sunt atât de natură financiară. Evit plecările pentru mai multe zile pentru că suport foarte greu drumul și schimbarea de loc. Cu o noapte înainte nu dorm, apoi acolo nu dorm deloc, dacă stau mai multe nopți. Devine epuizant. Mâncarea e a doua problemă, am o gamă alimentară destul de restrânsă din cauza problemelor mele digestive. Aș pune gazdele la mari încercări 😆 . Orice plecare a mea mai lungă, pe lângă satisfacția de a cunoaște locuri noi, înseamnă oboseală până la epuizare, probleme digestive, un stres suplimentar. Ieri, pe la ora 10, deja îmi bubuia capul, aveam o migrenă cruntă. Mă întorc mai obosită și mai slăbită decât am plecat. Îmi trebuie o săptămână să mă refac. Cu grupul e și mai obositor.
          Nu știu dacă voi mai avea șansa să ajung la Muzeul Satului printr-o excursie cu grădinița. Părinții nu sunt prea încântați de București. De câțiva ani ne tot chinuim să marcăm destinația aceasta. Preferă destinații mai apropiate (prețul e mai mic) și, să nu râzi, cu mănăstiri. Dacă nu e nicio mănăstire pe traseu, nu prea vor (asta pentru că îi însoțesc mai mult bunicile 😉 ). În fiecare an am tot vizitat mănăstiri, deși nu știu ce interes prezintă acestea pentru copii. Anul acesta, din toată grădinița, abia am reușit să umplem un autocar. După fețele pe care le aveau aseară, nu cred să fi fost prea încântate bunicuțele. Copiilor le-a plăcut, mai ales la Antipa și la Zoo, dar nu copiii sunt cei care decid. Până la urmă aceste excursii sunt finanțate de părinți, nu de Ministerul Educației.

          1. Drugwash spune:

            Se pare că Doamne-Doamne îşi menţine în continuare supremaţia de Bau-bau. Avînd în vedere şi Religia ca materie şcolară, avem garantat generaţii după generaţii de copii ascultători care să execute ordinele „chiulangiilor de serviciu” care apoi au crescut la „case” de dincolo de ape şi au învăţat ca primă materie ‘manipularea maselor’.

            Bineînţeles că şi pe vremea mea se organizau excursii prin ţară (şi) pe la mînăstiri, care suscitau copiilor acelaşi interes ca şi acum: nul. Dar nici prin multinaţionale n-aş vrea să-i văd făcînd excursii, ca să se acomodeze cu viitorul lor ‘job’ de prestatori de servicii inutile.

            Cred că cel mai important ar fi să vadă natura pură, locurile încă nedistruse de mîna omului, să apuce să le iubească aşa cum sînt şi să-şi dorească să le păstreze aşa şi cînd vor creşte.

            Eu am fost în destul de puţine asemenea excursii şi tabere, fiindcă ai mei nu se îndurau niciodată să mă ridice printre primele locuri ca importanţă în familie, dar de cîte ori am fost, natura a fost principalul obiectiv vizat. Să nu uităm că noi sîntem musafiri pe Terra, nu creatorii şi stăpînii săi!

            1. Irina spune:

              Copil fiind, eu am fost într-o singură excursie școlară, la cinci ani, însoțită de mama, tot la București. Din cauza problemelor mele de sănătate, nu am călătorit foarte mult. Acum, la maturitate, doar plecări de o zi-două, din cauza acelorași probleme de adaptare 😦 . Mai departe de Rucăr-Bran și Slănic Moldova nu am ajuns și nici nu cred să ajung.

              1. Drugwash spune:

                Şi eu am avut probleme de sănătate toată viaţa; ce-i drept nu digestive, ci doar cu căile respiratorii. Dar cu toate temerile, am avut parte de ieşiri în cîteva excursii şi tabere de cîte o săptămînă (sau chiar două?) Uite că n-am murit. 🙂
                Cred că pe tine te reţine mai mult teama de ce-ar putea fi, decît problemele în sine. O rezolvare de-un fel sau altul cred că se poate găsi mereu. Voinţa e primul lucru care trebuie exersat, apoi toate merg de la sine. 😉

                Nu ştiu dacă mai există sau în ce condiţii, dar cu mulţi ani în urmă cînd am avut oarece probleme, am înghiţit vreo 3-4 tuburi de Redigest, care se lăuda că-i produs 100% natural. Cam mari şi amare la gust pastilele (trebuie ronţăite, nu înghiţite), dar mi-au rezolvat problemele. Foarte, foarte rar mi se întîmplă să mai am necazuri de gen acum. E de studiat, poate te-ar ajuta. 😉

                Oricum, în cazul tău ar fi de preferat ieşirile fie singură fie cu una-două persoane apropiate, de încredere, care să-ţi permită să te desfăşori în ritmul tău propriu fără să facă presiuni, cum s-ar întîmpla în cazul unui grup larg.

                1. Irina spune:

                  Nu știu cum te afectau pe tine problemele respiratorii, dar pe mine ale mele mă afectează în sensul că trebuie să fac popasuri dese ca să caut toalete publice 😉 . Au cauze emoționale (stresul plecării, al schimbării) și oricât aș încerca să mă controlez prin autosugestie nu pot. Am încercat n tratamente, și alopate, și naturiste, și homeopate, nimic. Când am emoții (examene, plecări, supărări etc), se declanșează. Pe lângă acestea, orice drum cu mașina/autocarul mă obosește și îmi cauzează migrene. Apoi nu pot să dorm în loc străin primele 3-4 nopți la rând, nu pot dormi cu altcineva în cameră. După fiecare plecare m-am întors foarte obosită și slăbită, deci am încercat. De exemplu, acum aș putea pleca la niște prieteni la Piatra Neamț, dar mă îngrozește drumul cu autocarul (patru ore), apoi șederea acolo în sine, faptul că vor insista să stau la masă, faptul că nu voi putea dormi și abia îmi voi mai ține capul de durere etc. Mă uitam sâmbătă, în excursie, la colegele mele. Toate debordau de energie, până seara. Numai zâmbet, cântau, glumeau. Eu, de la ora 10 dimineața, căscam și abia îmi mai țineam capul pe umeri de durere 🙂 . Mă enerva gălăgia, muzica, cred că le stricam și celorlalți cheful 😆 .Dacă aș avea mașină personală, poate m-aș încumeta să mai plec, dar mi-e o teamă teribilă să conduc. Deci și această soluție pică 😦 . Cred că așa am crescut și m-am obișnuit, cu o viață liniștită. Mi-e greu acum să mă mai schimb, să îmi modific bioritmul 🙂 .
                  Redigest am luat și eu acum câțiva ani, dar parcă îmi aduc aminte că erau capsule și le înghițeam.

                  1. Drugwash spune:

                    Nici eu nu suport autocarul, încă din copilărie îmi etalam ultima masă pe culoarele nefericitelor vehicule. 😆 Dar trenul e marea mea iubire, undeva codat adînc în ADN. Aş putea călători cu trenul o viaţă, fără să mă dau jos, cumva similar cu pianistul din „1900” („La leggenda del pianista sul oceano”) al lui Tornatore. 🙂 Numai că toate costă.

                    Mi-am închipuit eu că la tine e mai mult pe plan emoţional/psihologic decît fizic. Pentru asta nu am leac decît schimbarea perspectivei faţă de viaţă, faţă de necunoscut, de iminent. O atitudine lejeră, jem’enfiche-istă cred că te-ar ajuta foarte mult în privinţa călătoriilor. 🙂 Eventual un ceai de tei sau altceva cu efect calmant. 😉

                    CÎnd am luat eu Redigest, prin ’93-’95 cred, erau pastile mari, presate. Poate erau şi altă variantă sau paote au apărut mai recent, dar nu le ştiu decît pe acelea. Oricum, au avut efect. Cel mai important pentru tine e: no fear – come what may, I’m gonna face it! 😉

  2. racoltapetru6 spune:

    Eu sunt de-a dreptul impresionat de imaginile tale și țin să-ți mulțumesc pentru faptul că ni le-ai împărtășit! Sunt locuri frumoase pe care n-am avut posibilitatea să le văd încă.

    1. Irina spune:

      Mă bucur 🙂 . Și eu așteptam de mult să revăd Muzeul ”Grigore Antipa” și să văd Grădina Botanică. Ar mai fi multe pe listă, dar….

  3. domnuio spune:

    Îmi pot imagina ce bucuroși au fost cei mici
    frumoasă excursie,adevărat timpul a fost scurt pentru atât de multe lucruri
    faceți o repetare 🙂

    1. Irina spune:

      Cel mai mult le-a plăcut la Muzeul ,,Grigore Antipa” și la Zoo. Poate vom mai repeta experiența, dar cu altă generație, cei de acum merg la școală în septembrie. 🙂

Cuvântează, dacă ți-este voia!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s