Miercurea fără cuvinte – Devenire

on

Devenire

Rubrica este găzduită de Carmen.

Anunțuri

15 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Drugwash spune:

    E frumoasă, păcat că-i atît de păroasă. N-o fi auzit de epilare, sărmana…? 😛 😆

    1. Irina spune:

      E o fericită, din punctul acesta de vedere 😆 . Mai bine că nu a auzit și nici să nu audă. Numai nu le da idei oamenilor 😉 . După flori vopsite , date cu sclipici și stropite cu rouă artificială, nu m-ar mai mira nimic, nici măcar o floare epilată 😦 .

      Fără legătură, oarecum. Din pură curiozitate, pentru o statistică personală, am căutat femei care să aibă curajul să își arate, în sandale, unghiile naturale de la picioare. Că tot sunt la vedere vara. Pe stradă, în magazine, în mijloacele de transport, la piață etc. Rezultatul a fost unul descurajant, pentru mine. Oare să fie atât de rușinos, indecent, să-ți afișezi unghiile curate, simple, nevopsite? Să fiu eu singura neanderthaliană din oraș? 😆 Unghii naturale la mâini am mai văzut, mai sunt câteva neglijente pe lume, dar la picioare, ioc. Fie ele și în papuci de plastic 😉 .

      1. Drugwash spune:

        Eh, comerţul ăsta a dus totul la limită – n-ar fi mirare să vezi saloane cosmetice pentru flori la ghiveci. 🙄

        Ce sînt unghiile decît ghearele animalului disimulat în om? Nu ştiu pînă la ce limită, însă mai degrabă prefer un om care se îngrijeşte de curăţenia spirituală neglijînd fizicul decît unul obsedat de o imagine de sine perfectă însă gol – nici măcar putred – la interior. Poate unde nu sînt genul care să cadă în extaz privind tablouri – imagini fără viaţă şi opinii proprii. 😎

        1. Irina spune:

          Din păcate, astăzi primează tocmai acest ambalaj care nici măcar nu mai ambalează ceva. E un ambalaj gol și atât. Poate nu trăiesc eu în anturajul potrivit 😦 . Grija pentru propria artificializare este acompaniată de o obsesie bolnăvicioasă pentru curățenia spațiului de locuit. Probabil din lipsă de ocupație în timpul liber. Din cauza golului interior. Cum mi-a fost dat să trăiesc mai mult printre femei până acum, din cauza orientării școlare, apoi profesionale, multe am mai văzut 😆 . Mi-a cam ajuns, nu știu cum să spun 😦 . Nu știu altele cum sunt, dar eu nu voi putea gusta niciodată extazul în fața unor bijuterii sau a unor unghii cu gel (ultima fiță în materie de manichiură). Nici nu voi leșina de plăcere la vederea unor tocuri menite să mă înalțe la cer, nici nu voi înțelege rostul complimentelor unsuroase, penibile și mincinoase pe care și le aruncă, amețitor, unele altora 🙂 . Dacă doar de atât poate fi în stare o femeie, mă cam rușinez că reprezint și eu genul. Dar eu sunt o nebună și părerea mea contează prea puțin.

          1. Drugwash spune:

            Mie îmi plac „nebunele” ca tine, simt că am cu cine discuta, că am pe cine mă baza la modul serios, fără fiţe şi abureli. Cocotele fiţoase ducă-să, aburească pe fraieri!

            La rîndul meu am asistat uneori la discuţii între amici comuni, care nu mai ştiau cum să se întreacă în figuri, povestind ce televizor cu diagonală mai mare decît uşa de la intrare şi-au luat, ce „şmecher” e softul lor de la [pune aici ce aparat electronic doreşti], ce performant e computerul de bord de la super-mega-extra-minunata nouă maşină pe care tocmai şi-au cumpărat-o şi aşa mai departe. Mă uitam la ei şi mă întrebam în sinea mea: „ce p… caut eu aici între ăştia? nu aparţinem aceleiaşi lumi, cine şi cînd s-a schimbat în aşa hal?”

            De-aia evit pe cît posibil să mai ies undeva, fie singur fie cu amicii, fiindcă lumea prezentă şi chiar ei cei din urmă nu se mai potrivesc viziunii mele despre lume şi viaţă. Şi probabil, invers.

            1. Irina spune:

              Da, nu mă îndoiesc că acestor femei le corespund și bărbați pe măsură. Numai că eu am avut norocul sau ghinionul să cunosc de aproape mai multe specimene feminine din această categorie 🙂 . Și eu ies foarte rar cu alții și atunci din obligație de familie sau de serviciu. Uneori mai las de la mine, sunt conștientă că nici detașarea asta completă nu îmi face un bine, poate problema e la mine, din moment ce foarte puțini gândesc ca mine. Până la urmă trăim printre oameni și trebuie să ne obișnuim cu asta 🙂 .

              1. Drugwash spune:

                Tocmai asta e, că noi tot credem că trăim printre oameni şi avem impresia că noi sîntem de vină că nu ne încadrăm în societate, cînd de fapt trăim într-o ghenă împuţită, plină de ambalaje goale, fără valoare. Dar asta e societatea din ziua de azi şi da, din punctul lor de vedere noi sîntem cei neadaptaţi, nepotriviţi. Dar pe punctul lor de vedere şi pe modul lor de a gîndi (dacă o fac!) şi de a fi, eu fac cu boltă, beat pulbere şi-apoi le dau foc. 🙂

                Citeam nu demult, parcă la Renata Carageani, o vorbă de duh pe care încerc s-o reproduc aproximativ din memoria mea găunoasă:
                „Dacă pui o picătură de vin într-un butoi cu lături, obţii lături; dacă pui o picătură de lături într-un butoi cu vin, tot lături obţii”. Acum, dacă mi se permite aroganţa de a crede că aş fi eu acea picătură de vin, atunci inutil ar fi efortul de a încerca prin prezenţa mea în butoiul cu lături să le transform pe acelea în vin de calitate.

  2. Wow, ce macro superb! Imi plac pozele macro dar, din pacate, aparatul meu nu are performante prea bune in acest sens!
    Numai bine iti doresc!

    1. Irina spune:

      Mulțumesc. Nici al meu nu e cine știe ce, un aparat de buzunar. Toate cele bune !

  3. CARMEN spune:

    un macro superb, o fotografie profesionala! felicitari!
    happy WW!

    1. Irina spune:

      Mulțumesc, Carmen. O zi frumoasă!

  4. abbilbal spune:

    Bună dimineaţa !
    Mai trecu o MFC plină de activităţi care de care mai frumoase. De acum aşteptăm un nou sfârşit de săptămână. Să ai parte de un Weekend frumos, liniştit şi bogat în realizări. Să ai spor în tot ce faci !

  5. racoltapetru6 spune:

    Totuși, poza generează circa o mie de cuvinte! 😉

  6. Alex spune:

    Superba fotografie! Iar „surata” din fundal, deschide tocmai perspectiva frumusetii infloritoare, spre care tinde bobocul de floare. Primul gand care mi-a venit cand am privit fotografia, este ca si omida e paroasa si cam respingatoare, dar cat de superb este fluturele care devine!
    Numai bine, draga Irina! 🙂

    1. Irina spune:

      Mulțumesc, Alex! Într-adevăr, comparația cu omida este cum nu se poate mai potrivită! Toate cele bune și ție!

Cuvântează, dacă ți-este voia!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s