Fetița de ieri

Fetita de ieri

         Fetița de ieri ar vrea azi să râdă ca și când nu ar fi plâns niciodată. Ar deschide ochii spre soarele jucăuș din fereastră și ar număra bănuții aurii hârjonindu-se pe perete. Ar auzi glasul sfătos al bunicului povestind ce s-a mai întâmplat pe uliță. Ar întinde mâinile spre cățelul chinezesc, cu cheiță,  de pe recamier, paznic de nădejde, și i-ar clopoți un ,,Bună dimineața!”.

       Fetița de ieri ar savura, fără griji, orezul cu lapte pregătit de mama, aromat cu dulceață de vișine și scorțișoară. Apoi ar alerga să vadă de nu cumva pisoii mici și pufoși au dispărut de la locul lor de taină. S-ar bucura strașnic văzându-le ochișorii albaștri, abia mijiți, și i-ar așeza lângă inimă, chiar dacă cei mari  spun mereu că au purici și că îi pot da tot felul de microbi.

       Fetița de ieri ar prinde broaște cu mâna din balta de la colț și le-ar face casă în borcane de sticlă acoperite cu frunze de nuc. Ar aplauda acrobațiile lor acvatice și le-ar admira burtica portocalie cu pete negre, ca în atlasul cu multe animale al unchiului. S-ar bucura de melcii aduși de bunica de la câmp ca de o jucărie rară, nemaivăzută până atunci. I-ar așeza într-o cutie, pe frunze de leuștean, și i-ar urmări cum lunecă agale, lăsând dâre argintii, pesemne să nu se rătăcească.

        Fetița de ieri ar plânge pentru libelulele ucise cu atâta cruzime de verii mai mari și ar jura să nu se mai joace niciodată cu niște criminali. Nu ar înțelege de ce unii oameni nu iubesc pisicile, ba le mai și supun unor chinuri inimaginabile, cum auzise deunăzi la un băiat ce se lăuda cu isprăvile sale pe islaz. Ar culege flori de toate culorile de pe marginea drumului și nu s-ar lăsa până nu ar afla de la tata cum se numește fiecare și la ce este bună. Ba ar așeza și un scaiete pe casă și ar aștepta cu inima la gură să vadă ce îi va profeți acesta dimineața, chiar dacă mama îi spune mereu că astea sunt prostii și că e prea mică pentru așa ceva.

       Fetița de ieri ar intra cu emoție de fiecară dată în magazinul de jucării și și-ar alege același șoarece pufos cu rotițe și cheiță pe care mama, nu știu de ce, nu îl place, ba o mai și îmbie să își aleagă altceva, o păpușă sau orice altă jucărie mai frumoasă. Nu, ei îi place șoricelul. E atât de drăgălaș și aleargă ca o săgeată pe rotițele lui micuțe. Nici mătușii nu-i plac șoarecii. Nici măcar hamsterul adus de la București, care nu-i face nimic, bietul de el. E atât de drăgălaș, cu ochișorii lui ca două mărgele! Mai ales când se ridică în două lăbuțe și ronțăie, tacticos, firele de lucernă sau feliuțele de măr pe care i le întinde fetița.

      Fetița de ieri ar meșteri coșulețe din flori țepoase de brusture, chiar dacă și-ar zdreli degetele până la sânge. Ar coace la soare torturi din lut și le-ar decora cu petale de cârciumărese multicolore, apoi ar așeza la masă păpușile, încântate strașnic de un așa festin. Prevăzătoare, ar pune și provizii pentru iarnă în beciul săpat pe furiș printre bulbii de lalele ai mamei. Primăvara, dintr-o folie de plastic, câteva bețe și pietre, și-ar face o seră în miniatură, să vadă cum cresc plăntuțele de fasole la căldură.

       Fetița de ieri ar crede că toți oamenii spun mereu adevărul și că orice vis poate deveni realitate. S-ar supăra amarnic pe acel nene răutăcios care îi tot spune că nu există Moș Crăciun. Nu ar ști ce e moartea și nu ar înțelege de ce toată lumea plânge când cineva este dus la cimitir. S-ar plimba curioasă printre cruci, ar privi iscoditor fotografiile și ar admira florile colorate, din care ar vrea să ia și acasă câteva, dacă ar lăsa-o bunica.

       Fetița de ieri s-ar întreba din când în când de unde vin copiii, nemulțumită de povestea mamei cu mângâierile făcătoare de minuni. Parcă varianta mătușii cu pastila e mai de crezut, un copil nu poate apărea așa, din nimic, din simple mângâieri. Doar și copiii sunt mângâiați și ei nu fac copii.

        Fetița de ieri ar râde fără teama de a-și arăta dinții și nu ar înțelege glumele răutăcioase ale copiilor mai mari. S-ar supăra că mama nu o lasă și pe ea să meargă cu mieii la câmp sau să joace fotbal. Nici pomeneală să fure și ea un braț de lucernă de la margine, cum fac prietenele ei. Pe ele de ce le lasă bunicile lor și pe ea nu? De-asta nu mai vor să se joace cu ea! Ar merge la nunțile de la Căminul Cultural și s-ar prinde în joc, pe margine, chiar dacă i s-a spus mereu să nu cumva să facă așa ceva, că nu-i stă bine unei fete serioase și cuminți. Ar dansa fericită, apoi s-ar întoarce acasă pe înserate și i-ar spune mamei tot. Știe că o va ierta. Nu știe să  mintă și nici nu ar vrea să învețe vreodată.

    Fetița de ieri și-ar dori să ajungă actriță și să se vadă la televizor. Ar defila prin casă, încălțată cu pantofii mamei și înfășurată într-un capot de catifea vișinie cu volane, șterpelit din șifonier, mult prea lung și prea larg pentru trupul ei firav. Seara, și-ar trage plapuma protector, peste cap, să nu cumva să ajungă la ea fantomele din filmul la care s-a uitat, curioasă, cu o seară înainte. Ar repeta cu încredere rugăciuni, în gând, și ar adormi liniștită,  închipuindu-și că un înger frumos, cu aripi albe, o păzește de toate relele din lume.

     Femeia de azi se joacă de-a v-ați ascunselea. E acolo, undeva, într-un ungher prăfuit, printre fotografii pătate și visuri neterminate. A închis ochii și își acoperă urechile cu palmele, apăsat.  Nu vrea să vadă că nu mai e doar un copil, nu vrea să audă vorbele pe dos ale celor care mai ieri erau ca ea.  Așteaptă ceva. Nici ea nu știe ce. Poate doar să își audă încă o dată glasul de copil răspunzând luminii unor ochi neîntinați.

Anunțuri

31 de comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Ești o emoție întreagă, Irina!

    1. Irina spune:

      Mă bucur că ți-a plăcut, Camelia 🙂 . S-a întâmplat atât de repede și pe neașteptate! De obicei, scriu cu trudă și chin. E greu până mă urnesc. Azi a fost altfel. Poate pentru că este prima zi de vară, ziua copilului ascuns în fiecare dintre noi 🙂 .

      1. Te simți tu bine în preajma a tot ce înseamnă fragilitate și candoare! Te îmbrățișez cu drag!

  2. illusion spune:

    La multi ani copilului din tine! 😀

    1. Irina spune:

      Mulțumesc și îți întorc urarea 🙂 .

  3. vax-albina spune:

    Nici nu ştii câte amintiri mi-ai trezit. La mulţi ani copiliţei din tine.

    1. Irina spune:

      Dacă sunt amintiri plăcute, nu pot decât să mă bucur și să primesc cu drag urarea 🙂 .

  4. racoltapetru6 spune:

    Glasul fetiței de ieri nu se va pierde niciodată și cel care știe să-l asculte va fi mereu fermecat de el. Dacă-l simți tu, îl vor simți și cei care păstrează în suflet aceleași trăiri și voci care-și păstrează prospețimea în fiecare din noi. Se spune că sunetele supraviețuiesc mereu. O fi adevărat?!

    1. Irina spune:

      Sunetele copilăriei, cu siguranță 🙂 .

  5. vavaly spune:

    Am citit cu bucurie vazand cu ochii mintii inocenta fetitei din tine. La multi ani fetita plina de candoare!

    1. Irina spune:

      Mulțumesc, Vali! La mulți ani băiețelului tău și ție! 🙂

  6. Mélanie spune:

    ❤ … cu drag, Mélanie

    1. Irina spune:

      Îți mulțumesc, Mélanie 🙂 . O săptămână frumoasă!

  7. Ana spune:

    La multi ani fetitei de ieri si multi ani femeii de azi! 🙂

    1. Irina spune:

      Mulțumesc, Ana. La mulți ani și vouă! 😉

  8. Drugwash spune:

    Cine altcineva a scris povestea de mai sus, dacă nu fetiţa de ieri şi de azi, ascunsă dar deloc adormită în trupul femeii? 😉
    Un huguleţ mare-mare pentru amîndouă, fetiţă-femeie! 🙂

    1. Irina spune:

      Am primit-o cu drag, îmbrățișarea 🙂 . O seară plăcută și ție!

      1. Drugwash spune:

        Săru’ mîna! 🙂

  9. Adina spune:

    Foarte frumos! Am întărziat cu lectura, dar astfel îmi este iarăşi sărbătoare în copilăria din suflet 🙂 Minunat!

    1. Irina spune:

      Mulțumesc , Adina 🙂 .

  10. Loredana Milu spune:

    M-am emoţionat peste măsură.
    Felicitări pentru articolul acesta minunat. 🙂

    1. Irina spune:

      Mulțumesc, Loredana 🙂 .

  11. Alex spune:

    M-a emotionat pana la lacrimi articolul tau! Ce ganduri frumoase, plinde de sensibilitate. Cred ca fiecare dintre noi ar trebui sa regasim in ungherele inimii gandurile si visurile copilului de odinioara. Caci anii magici ai copilariei sunt temelia vietii noastre, pe care ne-am cladit anii ce au tot venit…
    Te felicit din suflet pentru tot ceea ce ai scris si pentru ca ai pastrat atat de vii amintirile si gandurile fetitei de ieri si de azi… Chiar daca trupul se tot schimba, sufletul de copil ramane mereu acolo…
    Numai bine iti doresc din toata inima, draga Irina! 🙂

    1. Irina spune:

      Până să încep să scriu, nici eu nu eram atât de sigură că îmi amintesc așa de multe. Dar au venit una după alta. 🙂

  12. Irina spune:

    Reblogged this on De-ale Irinei and commented:

    Acum un an

  13. Irina spune:

    La mulţi ani, copil pitit în decor de femeie sensibilă. Să-ţi râdă mereu sufletul, să-ţi mângâi mereu fetiţa ce nu uită ce contează cu adevărat.

  14. ,,Ce straniu lucru: vremea! Deodată pe perete/ Te vezi aievea numai în ștersele portrete./ Te regăsești în ele, dar nu și-n fața ta/ Căci trupul tău te uită, dar tu nu-l poți uita…” Mulțumesc, Irina! Mi-ai trezit atâtea amintiri…Mă regăsesc în foarte mare măsură în ceea ce ai scris cu atâta sensibilitate.

  15. Poteci de dor spune:

    Mulţumesc pentru amintiri trezite cu cântec vesel şi mângâieri pe creştet!

  16. sweet & salty spune:

    Fetița de ieri e prezentă în femeia de astăzi. Ascult-o din când în când! 😀

Cuvântează, dacă ți-este voia!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s