Că tot vorbeam noi de asocieri zilele trecute: ce-o fi în capu’ meu de-mi zboară gîndu’ la cearşafuri mototolite cînd privesc florile din părul tău…? 🙄
Ai văzut bine, cred că este un fel de efemeridă. 🙂 Cât despre a doua problemă, cred că ar trebui să petreci mai mult timp în grădină, la aer curat, printre flori :lol:. Îmi dai idei, primăvara viitoare o să-mi prind în păr flori de…păr, îmi place foarte mult parfumul lor dulce, unic. Mi-a rămas așa, ca o amintire din copilărie, de când aveam un păr mare, văratic, în mijlocul viei.
Am avut vreo doi peri, în copilărie, dar au dispărut de mult. Petalele florilor sînt ciudate, arată mototolite, de unde şi asocierea din mintea mea. Dar ai dreptate că ar trebui să mai ies la aer. Doar să-mi revin un pic, că nu prea-s într-ale mele zilele astea, din toate punctele de vedere.
Sper că-i frumos şi la voi; aici a fost soare toată ziua – nu mai văzusem de mult o duminică însorită ca în copilărie.
Da, este frumos și aici, din ce văd pe fereastră (nici eu nu am ieșit la aer azi și nici nu am chef să o fac). Prea cald, aș spune, cu gândul la ce mă așteaptă ca locatar la ultimul etaj, peste doar câteva săptămâni, când vor crește temperaturile și mai mult. Ce să-ți urez? Revenire rapidă ! 🙂
Aşa sufăr şi eu: ba prea frig, ba prea cald. Oare să fie o inflexibilitate crescîndă în noi, sau mediul ăsta e prea rău dat peste cap…? Mnoh, prea multă filozofie pentru o seară de duminică! 😀
Mulţumesc de urare. O seară plăcută în continuare! 🙂
Am văzut o gîză ascunsă printre flori!
Că tot vorbeam noi de asocieri zilele trecute: ce-o fi în capu’ meu de-mi zboară gîndu’ la cearşafuri mototolite cînd privesc florile din părul tău…? 🙄
Ai văzut bine, cred că este un fel de efemeridă. 🙂 Cât despre a doua problemă, cred că ar trebui să petreci mai mult timp în grădină, la aer curat, printre flori :lol:. Îmi dai idei, primăvara viitoare o să-mi prind în păr flori de…păr, îmi place foarte mult parfumul lor dulce, unic. Mi-a rămas așa, ca o amintire din copilărie, de când aveam un păr mare, văratic, în mijlocul viei.
Am avut vreo doi peri, în copilărie, dar au dispărut de mult. Petalele florilor sînt ciudate, arată mototolite, de unde şi asocierea din mintea mea. Dar ai dreptate că ar trebui să mai ies la aer. Doar să-mi revin un pic, că nu prea-s într-ale mele zilele astea, din toate punctele de vedere.
Sper că-i frumos şi la voi; aici a fost soare toată ziua – nu mai văzusem de mult o duminică însorită ca în copilărie.
Da, este frumos și aici, din ce văd pe fereastră (nici eu nu am ieșit la aer azi și nici nu am chef să o fac). Prea cald, aș spune, cu gândul la ce mă așteaptă ca locatar la ultimul etaj, peste doar câteva săptămâni, când vor crește temperaturile și mai mult. Ce să-ți urez? Revenire rapidă ! 🙂
Aşa sufăr şi eu: ba prea frig, ba prea cald. Oare să fie o inflexibilitate crescîndă în noi, sau mediul ăsta e prea rău dat peste cap…? Mnoh, prea multă filozofie pentru o seară de duminică! 😀
Mulţumesc de urare. O seară plăcută în continuare! 🙂