Ce frumos e, văzut de aproape! Am luat acum cîţiva ani de la un amic din curte cîteva plăntuţe, că voia să scape de ele şi acum mi s-au înmulţit şi mie, s-au împrăştiat de lîngă magazie pînă la potecă! Habar n-aveam că-s toporaşi, dar mi-au plăcut floricelele, culoarea lor. Ar trebui să ies mai des prin curte, măcar acum cît sînt toate cele înflorite.
Da, toporașii se înmulțesc foarte ușor. La noi, din câteva tufe, s-au înmulțit prin toată livada, au îmbrăcat toate aleile. Păcat că înfloresc doar o dată pe an și durează atât de puțin. Au și un miros delicat. Acum grădina e o splendoare și încă vreo lună de acum încolo. Parcă tot ai sta pe afară. Dar să nu fie vânt cum a fost ieri 🙂 .
Da, şi pe la noi e vînt şi rece, prea rece ca să te poţi bucura cu adevărat de frumuseţea naturii. Noroc că mă întind un pic peste poliţa holului şi dau cu ochii de toporaşi, iar puiul de piersic din uşa magaziei sare în ochi, cu rozul florilor.
Mulțumesc, Petru. Natura e plină de astfel de minuni, nu de puține ori aflate în umbră pentru ochii noștri. Eu doar încerc să le descopăr și să le pun în lumină 🙂 .
Mulțumesc. Mama își dorește foarte mult un tablou cu toporași, cum a vazut ea în nu știu ce revistă, pe vremuri 🙂 Fotografia aceasta e tot ce am putut eu să găsesc, cât de cât, pe placul meu în toate tufele de toporași din grădină.
Ce frumos e, văzut de aproape! Am luat acum cîţiva ani de la un amic din curte cîteva plăntuţe, că voia să scape de ele şi acum mi s-au înmulţit şi mie, s-au împrăştiat de lîngă magazie pînă la potecă! Habar n-aveam că-s toporaşi, dar mi-au plăcut floricelele, culoarea lor. Ar trebui să ies mai des prin curte, măcar acum cît sînt toate cele înflorite.
Da, toporașii se înmulțesc foarte ușor. La noi, din câteva tufe, s-au înmulțit prin toată livada, au îmbrăcat toate aleile. Păcat că înfloresc doar o dată pe an și durează atât de puțin. Au și un miros delicat. Acum grădina e o splendoare și încă vreo lună de acum încolo. Parcă tot ai sta pe afară. Dar să nu fie vânt cum a fost ieri 🙂 .
Da, şi pe la noi e vînt şi rece, prea rece ca să te poţi bucura cu adevărat de frumuseţea naturii. Noroc că mă întind un pic peste poliţa holului şi dau cu ochii de toporaşi, iar puiul de piersic din uşa magaziei sare în ochi, cu rozul florilor.
Eu trec mereu să-ți admir frumusețile, și de multe ori rămân fără cuvinte. Atunci mă retrag ușor ca să nu tulbur minunile văzute! 😉
Mulțumesc, Petru. Natura e plină de astfel de minuni, nu de puține ori aflate în umbră pentru ochii noștri. Eu doar încerc să le descopăr și să le pun în lumină 🙂 .
Superba fotografie! Ai reusit sa te apropii atat de mult, aproape de „inima” florii! 🙂
Mulțumesc. Mama își dorește foarte mult un tablou cu toporași, cum a vazut ea în nu știu ce revistă, pe vremuri 🙂 Fotografia aceasta e tot ce am putut eu să găsesc, cât de cât, pe placul meu în toate tufele de toporași din grădină.