Despre nebunie

                  Sunt nebună. De legat. Hai, să nu mă laud, poate nu chiar de legat. Dar ceva ore de ,,perfecționare în domeniul emoțional” nu mi-ar strica. Situația este extrem de gravă și impune măsuri de urgență. Diagnosticul: ursuzenie cronică asociată cu insuficiență rânjitoare și accese de ironie acidă. Nu-mi plac petrecerile. Da, ați citit bine. NU ÎMI PLAC PETRECERILE. Acele petreceri. Rarele momente extraordinare din umila noastră viață de muritori, adevărate porți deschise spre Absolut, trepte ale Inițierii având ca destinație Fericirea supremă, culminând cu circul momentul sacru al Marelui Priveghi… Dar să nu ne lungim cu vorba și cu gândul, mai bine să trăim clipa. Fericire, frate soro! Să ne întoarcem la origini. Că tot se apropie Ziua Excelenței Sale, Femeia. Să o sărbătorim cum se cuvine. Cu pupături țocăitoare îmbrățișări cordiale, zdrăngăneală țopăitoare muzică de petrecere, bancuri ieftine glume bune, hărmălaie grobiană râs și voie bună, zvârcoliri penibile dansuri menite să ne pună în valoare eleganța nativă, suplețea nemuritoare și, mai ales, feminitatea definitorie. Aaaa, era să uit nechezaturile clinchetele cristaline ale urmașelor Evei, în prag de primăvară și la ceas de Dragobete, în aburi de bere și parfum îmbietor de grătar.

P.S.

Nebună de legat fiind, fie-mi iertată necugetata îndrăzneală! Refuz, cu scârbă și venin, reeducarea emoțională.

Anunțuri

8 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Dan spune:

    Păi petrecerile nu mai sunt ce erau odată. Aici e și „mâna” online-ului. Oamenii s-au dezobișnuit să socializeze. Nu se mai plac, își dau doar „like”-uri.

    1. Irina spune:

      La mine nu cred că e numai mâna online-ului, Dane, nu sunt chiar așa tinerică :). Ține și de educație, de temperament, de experiențele prin care am trecut. Nu mi-au plăcut petrecerile niciodată. Cel puțin, cele la care am avut ocazia/obligația să particip. Pur și simplu, așa sunt eu. Petrecerea ideală, pentru mine, dacă o pot numi așa, ar fi o întrunire de oameni care sunt cam pe aceeași lungime de undă, cum spunea și Vavaly (interese comune, pasiuni comune, cam același nivel de pregătire, aceeași concepție despre lume și viață, gusturi comune etc). O adunare, zic, la care să se discute si altceva decât ultimele tendințe în modă, nunți, botezuri sau înmormântări, ultimele rețete încercate, ultimele isprăvi ale copilului din dotare sau ce a mai făcut Bianca. O ambianță plăcută, cu muzică bună, cu dans pe măsură (pentru cine dorește, eu sunt complet antitalent; de fapt, nici nu știu cât de talentată aș fi, mi se pare atât de penibil numai să îi privesc pe alții dansând, darămite să mai și dansez :lol:). Dans însemnând nu Pinguinul sau alte orori din aceeași categorie. O adunare la care să nu vorbească toți în același timp, într-o hărmălaie de nedescris. Și, mai ales, NU o adunare cu participare exclusiv feminină. N-are niciun haz. E ceva ce aduce, așa, a bairam în harem (că tot e la modă Suleyman) sau a șezătoare de neveste cu bărbați plecați la război. Cred că m-a traumatizat experiența a cinci ani de Pedagogic și a încă vreo patru de Litere 😆 . Știu că sunt puțini cei care gândesc ca mine și că o astfel de petrecere nu ar distra decât câțiva rătăciți, pentru toți ceilalți fiind doar o plictiseală teribilă, de încuiați. Dar îmi apăr libertatea de a-mi trăi viața așa cum îmi place, atât timp cât nu cred că fac rău nimănui. Și atât timp cât îmi este foarte bine așa. 🙂 Nu văd de ce m-aș duce la o petrecere doar din obligație, ca să le fac pe plac altora, iar eu să mă plictisesc și să mă enervez teribil, așteptând să treacă timpul mai repede și să se termine chinul. Nu văd cu ce i-ar ajuta să mă privească așa, cum stau câteva ore pe scaun, căscând de plictiseală. Vor avea, poate, doar satisfacția că nimeni n-a ieșit din turmă și senzația că toată lumea s-a distrat de minune, deci nimic nu amenință armonia grupului.

  2. vavaly spune:

    nu eşti singura nebună :). dar şi petrecerile tot din oameni sunt făcute. ideal ar fi să se adune cei de acelaşi fel care să petreacă cum li se potriveşte. Ideal am zis 🙂

    1. Irina spune:

      Tu ai perfectă dreptate. Numai că unele petreceri au devenit un fel de obligații de serviciu 😉 . Dacă te opui majorității, e semn de revoltă și de subminare a autorității. Degeaba spui tu că nu-ți place, că așa e firea ta, că nu te duci nici la petrecerile din familie, că un astfel de eveniment e, practic, un chin pentru tine. Concluzia e una singură. Cum să nu-ți placă să te distrezi? (distracția e musai cum am descris-o mai sus, altfel nu mai e distracție). Dacă nu îți place, ai nevoie de ceva psihoterapie ! Iar psihologi sunt la tot pasul, gata pregătiți să îți dea sfaturi și să te aducă pe calea cea bună (care numai a lor poate să fie, nicicum alta). 😆

  3. Mélanie spune:

    excelent post, Irina… sunt sociabila si comunicativa din fire, însa rezervata si discreta… te-am citit si re-citit, concluzia-mi e: welcome to the club, sis’! 🙂 – ca tot suntem aceeasi zodie… cu drag amical, Cappy Mel 🙂

    1. Irina spune:

      Mă bucur că ți-a plăcut, Mélanie 🙂 . Nici eu nu mă consider ursuză. Sunt foarte vorbăreață chiar, mă împrietenesc mai greu, dar după ce ajung să cunosc persoana respectivă, zic eu că pot fi un prieten de nădejde. Prima impresie pe care o las, însă, e de răceală. Am citit și am și sesizat că discreția e o trăsătură distinctivă a capricornilor. Discreția și teama de penibil (sau un simț acut al penibilului). Avem picioarele bine înfipte în stânca pe care ne-am cocoțat și de unde îi privim pe ceilalți 😆 . Asta nu știu dacă e de bine sau de rău. Uneori, parcă și eu aș vrea să pot fi altfel, nu atât de cerebrală, să trăiesc clipa, să nu mai fac tot felul de scenarii. De cele mai multe ori, însă, mă simt foarte bine cu mine însămi. O primăvară frumoasă, că tot e mâine Mărțișorul!

  4. Alex spune:

    Nu trebuie sa ti se para deloc ciudat modul tau de a gandi si de a simti. Sunt perfect de acord cu tine. Aceste asa-zise petreceri „de serviciu” sunt adesea o corvoada enervanta si plictisitoare. Iar la acestea as mai adauga… nuntile unde te duci din obligatie, ca de… nu se cade sa nu mergem la cutarica. Cel mai adesea te alegi cu o harmalaie chicioasa si cu o indispozitie stomacala de la „delicatesurile” servite. Plus urechile asurzite de la „muzica”(zgomotul) asurzitoare.
    Nici cand eram foarte tanar nu ma dadeam in vant dupa asa distractii, dar dupa intrarea in prefixul 4, prefer atat de mult sa stau acasa…
    Numai bine, draga Irina! 😉

    1. Irina spune:

      Aaa, nunțile ar merita un întreg articol 😆 . Numai că nu prea am eu experiență în domeniu. La o singură nuntă am participat, ca să salvez onoarea familiei. Am avut noroc că a fost muzică suportabilă și nici ei nu au agreat obiceiurile penibile (furatul miresei, jucatul găinii etc). Nici ai mei nu au fost ,,petrecăreți”, au tot căutat mereu pretexte să scape, au preferat să trimită doar un dar și atât. De data aceasta chiar nu se putea, era un văr de gradul I al meu, așa că m-au trimis pe mine, pretextând că ei sunt deja în vârstă. De aceea spun eu că totul ține și de educație, de mediul în care te-ai format. Nu știu dacă e bine ce simt eu, dar dacă eu așa mă simt bine și nu altfel, nu văd de ce m-aș strădui să mă schimb. A fost o vreme când chiar am făcut eforturi să mă schimb, de dragul celorlalți, dar fără succes 🙂 . O zi frumoasă!

Cuvântează, dacă ți-este voia!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s