Am avut un vis nevisat: 
Se făcea că tu m-ai chemat.
Ți-am auzit strigătul,
Zbor sonor.
L-au adus zorii,
Risipit într-un nor.
Am deschis ochii,
L-am adunat,
Palmele mi-am închis,
Timpul l-am descântat.
Razele au surâs,
Norul s-a-mprăștiat.
Privesc în lumină.
Invoc, timp neîmplinit,
Un sfârșit de vară
Fără sfârșit.
De-ale Irinei 
Irină,
Chemat de versul tău, irezistibil,
Sper, sincer fiind, sa nu devin penibil.
Si am s-o spun, pe şleau, fără echivoc.
Dacă tu eşti poza din balcon,
As strange-o-nbrate, fara ezitare.
Dar stii, de ce?
Din versul tău, emană, atât de vie dorinţă,
Că n-aşi fi, decat de rea credinţă,
Dacă nu aş participa, la ostoirea ta! 😛
Onu
Ced ca ar trebui sa scrii „sursa foto” mare cat casa, pardon, cat foto… :))
Nu m pricep la poezie…dar suna interesant. Frumos.
Eu as desfiinta butonul Like… Eu. 🙂
Mulțumesc, Elly. Adevărul este că ,,sursa foto” am adăugat-o după ce am vazut că fotografia este generatoare de confuzii 😆 Ai dreptate tu, butonul de like este un barometru înșelător, de cele mai multe ori.