Ea

S-a născut din spuma visării,
Răsfățată de picurii mirării.

Ai zărit-o. Te-a binecuvântat.
Ochiul ți s-a închis, pasul ți-a șchiopătat.

Șchioapătă și acum, rătăcește,
Adulmecând cu nesaț acel ieri de poveste.

E acolo mereu. Ea. Numai Ea.
Fără să știe. Poate fără să vrea.

Ei i s-a dat, pesemne, un ceas fermecat.
Așa se face că, la soroc, n-a-ntârziat.

Al meu se-oprește mereu, fără veste.
E mereu prea târziu, nu e ca-n poveste.

M-am născut în răspăr, la târziu condamnată.
Ea e doar Ea, eu sunt doar o altă.