Blestem

Să iubești cum n-ai știut vreodată,

Dragoste curată, desperecheată,

Alesei nu-i pese de tine,

S-o-nlănțuie brațe străine,

Otravă să-i fie sărutul,

Văpaie să-ți fie-așternutul,

Tânjirea să-ți fie velință,

Dorința să-ți fie căință,

De iele să fii fermecat,

De tihnă să fii dezlegat,

Minciuna să-ți fie-alinare,

De dor să te-mprăștii în zare,

Uitarea să-ți fie străină,

Ursita să-ți fie de tină,

Să bei numai apă din mare,

Să nu ai odihnă sub soare!

Anunțuri

15 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. CAM INSPAIMANTATOR…DAR IMI PLACE…MULT DE TOT…

    1. Irina spune:

      Mulțumesc :).

  2. Daniel Onaca spune:

    Vai de mine! Dar cine ți-a greșit
    Sa merite a fi astfel ursit? 🙂

    1. Irina spune:

      Ce vină ar putea avea iubitul
      Ce nu este menit a-mi fi ursitul?
      De vină e iubirea-mi blestemată,
      Ursită-n veci a fi desperecheată,
      Veninul ce mi-aleargă prin artere,
      Cercând, zadarnic, să se schimbe-n miere. 🙂
      (Sună cam melodramatic, nu-i așa?)

      1. Daniel Onaca spune:

        Si al naibii de pasionat!

  3. ciprian94 spune:

    Reblogged this on Au fost odată numai gânduri bune… and commented:
    I couldn’t have said it better myself

    1. Irina spune:

      Mulțumesc, Ciprian :).

      1. ciprian94 spune:

        Cu plăcere, dar să ştii, cum am scris şi la preluare, nu cred că reuşeam să scriu mai bine ce simt, deşi crede-mă că am încercat… să-mi fie ruşine! 🙂

      2. Irina spune:

        Eu cred că reușești, doar că sub o altă formă. Tu ai stilul tău, limbajul tău, cuvintele tale :). Nici eu nu am scris nimic până acum câteva luni, în sensul artistic al cuvântului. Simțeam că mi se refuză cel mai de preț dar pe care mi l-am dorit vreodată. Și iată că s-a întâmplat. Și mi se tot întâmplă, din când în când. Nu ți-aș putea spune cum, nici de ce. Probabil s-a întâmplat când trăirile au atins o anumită intensitate. Ar fi prea mult să cred că acum scriu. Nu e chiar ceea ce îmi doream, sunt doar încercări stângace. Dar e ceva. Ceva e altfel.

  4. ciprian94 spune:

    Eu mă apucasem să construiesc „blestemul” meu în versuri, întrebam iubirea foarte direct „Ce faci?!” însă după 10 rânduri m-am oprit… încă se găseşte în „Draft” şi sincer nu ştiu dacă să o şterg sau nu… m-am apucat de scris cu adevărat prin 2008, cu pauze, apoi de versuri mai târziu, în principiu o fac pentru mine dar recunosc că mă simt bine când cineva îmi apreciază „rândul”… 🙂 Tu scrii frumos, să ştii… 🙂

    1. Irina spune:

      Mă bucur că îți place :). Eu am o frică teribilă de ridicol/penibil (în orice fac), am ezitat destul de mult înainte de a-mi face publice încercările în ale scrisului.

      1. ciprian94 spune:

        Stai liniştită, dacă apare ridicolul sau penibilul le integrezi, pui un dx la final şi obţii ceva palpabil, dar din punctul meu de vedere nu este cazul de aşa ceva. 🙂 …please remember, each road begins with a first step, so… 🙂

Cuvântează, dacă ți-este voia!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s