Pledoarie pentru roz

          Deunăzi, spunându-vă Povestea unui iepuraș roz, am rămas datoare cu niscaiva explicații suplimentare. Nu vă speriați, nu voi continua cu povestea unui cățeluș albastru, nici cu istoria unei văcuțe mov sau a unui cactus cu flori artificiale, aplicate cu silicon. Despre acestea, cu altă ocazie :). Experimentul roz s-a încheiat. Deși nu mulți au citit printre rânduri, mă declar mulțumită. A venit vremea sa spun lucrurilor pe nume.

          Nu, dragii mei, nu îmi plac iepurașii roz! Tot așa cum nu îmi plac cățelușii coafați șic, cu clame și fundițe, găinile cu extensii in coadă, trandafirii cu picături de rouă solide și sclipici, crizantemele albastre care se albesc, ținute câteva zile în vază, văcuțele mov din Alpii elvețieni,  cactușii cu flori nemuritoare, zăpada artificială și aromele identic naturale.

          Nu, nu aș săruta un iepuraș roz tot așa cum nu aș săruta un bărbat ce își poartă semeț podoaba capilară cănită (cât despre femei, prefer să mă abțin, cert este că oricum nu le pup, cănite sau nu, de bunăvoie și nesilită de nimeni). Sau poate l-aș săruta (bietul iepuraș) doar din milă. Și milă mai mare mi-ar fi de cel care a pus la cale o așa grozăvie (pe acesta nu l-aș săruta, de unde se vede că sunt o mare iubitoare de animale, dar nu o la fel de mare iubitoare de oameni).

          Gata, mă opresc aici! Și cum totul trebuie să aibă un final fericit (condiție primordială a vieții în roz, pe care n-am reușit să o percep până acum, de altfel, nici măcar când am fost literar de îndrăgostită), vă ofer o galerie de ,,rozuri” care nu mi-au zgâriat retina tocmai pentru că nu au încurcat legile firii :). Vizionare…roz!

Această prezentare necesită JavaScript.

 

 

Anunțuri

3 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. vavaly spune:

    tranafiri cu roua din plastic si sclipici nu pot nici eu sa concep si ma minunez uneori cum de a putut mintea omeneasca sa conceapa asa ceva. dar vorba ceea: mare -i gradina…

    1. Irina spune:

      Eu, în naivitatea mea de mare iubitoare de flori (naturale), am cumpărat un cactus … înflorit. Surpriza mare a fost acasă, când, privindu-l mai atentă, am descoperit că, de fapt, florile erau lipite cu silicon 🙂 Foarte drăgălașe, de altfel, până la momentul adevărului. Și cum nu concepeam sa păstrez în casă așa invenție de neconceput a minții omenești, am smuls frumușel și cu mare grijă florile, cu penseta, și am păstrat doar catusul micuț, mult mai frumos în ochii mei fără podoabe de împrumut. Din fericire, n-a avut prea mult de suferit :).

Cuvântează, dacă ți-este voia!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s