Rețeta am găsit-o pe un pliculeț de praf de copt, dar, cum mi s-a părut că era prea săracă în indicații, am căutat-o și pe Internet. Am găsit-o AICI, în aceeași formă, fără indicații suplimentare sau vreo fotografie. M-am încumetat să experimentez și iată ce-a ieșit.
Am folosit alune (nucile fiind prea scumpe pentru buzunarul meu de bugetar) și ciocolată amăruie. Nu sunt prea aspectuoase (le-am tăiat destul de greu, din cauza alunelor tăiate nu tocmai mărunt de deasupra), dar sunt delicioase. Crocante, dulci, aromate, numai bune lângă o cană de cafea sau de ceai. Așa că am mai adugat o rețetă în caietul meu, aflat la început de drum :).
Reclame
Greşeşti, sunt foarte aspectuoase! Şi pe mine mă bate gândul să fac ceva de genul ăsta, dar azi mă chinuie tare cozonacii comandaţi de copii!
Mulțumesc, Danaiana! La cozonac încă nu am ajuns, sunt abia la nivelul ,,începător” . Să îți iasă niște cozonaci minunați, pe placul copiilor!
Au ieşit bunicei…i-am şi mâncat!
Dacă deja i-ați mâncat, înseamnă că au ieșit foarte buni, nu bunicei. Să vă fie de bine! 🙂
Dac[ ai probleme cu buzunarul de bugetar, …. schimbă-l , ca să iasă mai bune prăjiturile!
Nu dau buzunarul din mână pentru cel din…vitrină, că râmân cu mâinile goale și fără (nimic în) buzunare :).
Delicioasa prajitura ta! La noi sotul e bucatar! 🙂
Seara faina!
La mine a fost mama , până de curând, dar, din cauza distanței, a cam venit vremea să intru și eu prin bucătărie. Și nu doar in trecere :). O seară plăcută, Minnie!