Viața ca spectacol

Anna Karenina                Cea mai recentă ecranizare a romanului Anna Karenina, avându-i în distribuție pe Keira Knightley și Jude Law, oferă o perspectivă inedită asupra intrigii romanești binecunoscute și a celebrului personaj feminin.

         Încă de la prima secvență, acțiunea se desfășoară în culisele și pe scena unui imens teatru cu decoruri somptuoase, de operă.  Personajele își joacă propriul rol, gesturile și discursul frapează prin teatralitate. Pătrundem într-o lume secundă, populată de măști, marionete cu mișcări accentuate, stereotipe, prinse într-un iureș nebun, între uși ce se deschid și închid doar ca să ofere iluzia trecerii dintr-un spațiu în altul (scena biroului, cu funcționari ce se mișcă automat, ca teleghidați, este edificatoare în acest sens).

         Senzația de apăsare frapează de la început. Interioarele sunt închise, joase, strâmte, întunecate (coridoare, mansarde, culise), văzute parcă prin obiectivul unei camere care deformează. Spațiile largi (sala de bal, terenul pentru cursele de cai) sunt acoperite, circulare, încojurate de loje din toate părțile. Chiar scenele exterioare oferă doar iluzia deschiderii, peisajul fiind tot unul artificial, mort, pictat pe pânză sau carton. Labirintul vegetal prin care se urmăresc personajele amintește de rătăcirea absurdă, fără ieșire, din romanele kafkiene. Un spectacol nesfârșit al iluziilor, din care nu poți ieși decât pentru o schimbare de rol sau decor.

       Filmul regizat de Joe Wright este și un metafilm ce își propune demontarea unor clișee, a unor mecanisme cinematografice. În timp ce Anna și Vronsky dansează, timpul se oprește, celelate personaje încremenesc, apoi sala se golește, dramatismul mișcărilor crește, dansul de societate devenind o încleștare a trăirilor, o reflectare a luptei interioare. Scena în care Kitty și Constantin își declară iubirea nevinovată este un joc de cuvinte, la sfârșitul căruia un terț personaj, aflat în decor, își suflă zgomotos nasul. Contrastul alb-negru, închidere-deschidere, jocul de lumini și culori punctează întreg scenariul, oferind o cheie de receptare a filmului.

        O poveste despre complexitatea iubirii, despre viață și moarte, puritate și pierzanie, libertate și predestinare, despre imposibilitatea de a ieși dintr-un univers în care cerul nu poate fi văzut decât prin geamul unei ferestre.

Anunțuri

9 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. M-am uitat și eu într-o seară la el, dar n-am apucat să îl văd până la final.Oricum mi s-a părut foarte frumos!

    1. Irina spune:

      Da, o versiune oarecum diferita de celelalte.

  2. jalal michael sabbagh.http://gravatar.com/jmsabbagh86@gmail.com spune:

    Beautiful post.l read Ana Karenina and saw the move in Vienna.Even Egypt made an Arabic virsion of the move..Thank you for sharing.Have a great day.jalal

    1. Irina spune:

      Great book, great movie indeed! Thanks for appreciations! Have a good day!

  3. Intuneric spune:

    Un film extrem de… vizual, atribut care este atu-ul sau si, totodata, punctul sau slab.

  4. Adela spune:

    Am pe lista filmul!Mi-a placut cartea, am citit-o de curand!

    1. Irina spune:

      Vi-l recomand! Să vă așteptați la ceva diferit de celelalte ecranizări!

      1. Adela spune:

        Nu prea imi aduc aminte mare lucru din celelalte ecranizari.

  5. alinasipunct spune:

    I’m in Love cu Keyra ! E fantastica orice rol nu i’ai da ! Filmul e pasional , frumos , dar oricum eu prefer Cartea !

Cuvântează, dacă ți-este voia!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s