Omul și fiara

Life of Pi

          ,,Viața lui Pi”. Filmul prezintă povestea senzațională, aparent neverosimilă, a unui tânăr indian, fiul proprietarilor unei grădini zooloogice. Prins în vârtejul afacerilor familiei, Pi este mai degrabă atras de latura spirituală a existenței. Hindus fiind, îl fascinează  sacrificiul christic, dar și fervoarea islamică. Hotărârea sa de a se boteza coincide cu decizia tatălui de a muta grădina zoologică într-un alt colț al lumii, în căutarea unei vieți mai bune. Tânărul se rupe de viața de până atunci și se îmbarcă, împreună cu familia și cu animalele de la Zoo, pe un vapor, o altă arcă biblică. În urma unei furtuni, salutată de Pi ca o  revelație a zeilor, vaporul se scufundă, singurii supraviețuitori fiind tânărul, o zebră, o hienă și un tigru cu nume la fel de bizar, Richard Parker. Acum începe, de fapt,  marea călătorie, traseu presărat cu numeroase simboluri, multe de rezonanță biblică. Prizonieri  ai destinului, pe o barcă  în derivă, cei patru luptă pentru supraviețuire. Învingătorii, omul  cu nume atipic și tigrul cu nume de om , își dispută întâietatea până la final, într-o înfruntare epuizantă, sfârșită printr-o despărțire abruptă. Ajunși la mal, tigrul se pierde în junglă fără măcar să își întoarcă privirea spre cel (pe) care îl ajutase să supraviețuiască până atunci. Latura alegorică a aventurii  transpare în final, când protagonistul oferă o poveste paralelă a naufragiului, plauzibilă, dar nu atât de fascinantă.

         ,,Viața lui Pi” este un film despre cunoașterea de sine, dar și un film despre puterea transfiguratoare a ficțiunii. Pi este tânărul plecat într-o călătorie inițiatică, nu întâmplător pe apă (element purificator, apt să îi ofere botezul mult dorit). Naufragiul îi facilitează asceza necesară regăsirii de sine, adâncirii în eu. Tigrul nu este decât un alter ego, acea latură obscură, instinctuală  a sinelui, care va fi cunoscută și îmblânzită treptat. Omul și dublul său animalier, fiara, se înfruntă până la final, fără putință de separare, asigurându-și unul altuia supraviețuirea. Traseul este unul în spirală, rătăcirea încheindu-se circular, cu o altă furtună. Cu brațele întinse în  bătaia vântului, pe o barcă aruncată de valuri în toate părțile, omul  își strigă disperat Dumnezeul ce pare să îl fi uitat.  Resemnat, își îmbrățișează tovarășul de suferință, tigrul, într-o scenă emoționantă a regăsirii de sine și a împăcării. Barca atinge țărmul și tânărul sărută cu religiozitate pământul, în timp ce tigrul se pierde, șchiopătând,  în adâncurile pădurii. Despărțirea , bruscă, este sfâșietoare pentru om  și nu lasă loc de întoarcere, echivalând cu o a doua naștere, o renaștere de fapt, la finele unei epuizante călătorii inițiatice, o pierdere și , în același timp, o regăsire de sine.

            Nu în ultimul rând, filmul este și o poveste despre puterea imaginației de a transfigura realitatea, despre ficțiune ca evadare din real. Cele două povești paralele pe care Pi, pe patul de spital, le spune celor trimiși să investigheze naufragiul, sunt două versiuni diferite ale aceleiași întâmplări ce ar putea fi povestită în alte nenumărate versiuni diferite. Insula populată de suricate și unde noaptea se petrec fenomene ciudate, inexistentă pe hartă si ale cărei plante nu sunt menționate în tratatele de biologie, este un univers paralel, transfigurare a celui real, produs al imaginației. Pi este un povestaș, este cel al cărui Cuvânt  îi ajută pe ceilalți să supraviețuiască și cel care trăiește prin Cuvânt.

Anunțuri

7 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. andii315 spune:

    Nu am văzut încă filmul ,dar din descrierea ta pare foarte interesant. 🙂

    1. Irina spune:

      Mie mi-a plăcut, deși recunosc că, la început, eram puțin sceptică, dupa ce auzisem/citisem alte păreri. Firul narativ poate părea plictisitor pe alocuri, dacă nu privești dincolo de aparențe.

  2. cosmisian spune:

    http://gandurineinfinite.wordpress.com/2013/01/23/an-act-of-letting-go/ am postat doar o sectiune din naratiunea finala a filmului. Foarte frumoasa descrierea. Am vizionat filmul de doua ori, am ascultat audiobook-ul si ambele mi-au placut la modul incredibil! Si, ma bucur ca am ajuns aici din link in link!

    1. Irina spune:

      Mă bucur că ți-a plăcut abordarea propusă de mine. Am scris articolul după o primă vizionare. Într-adevăr, acum, după ce am citit fragmentul din link, ,,văd” mai clar finalul 🙂 O cunoaștere de sine prin acumulare de experiențe, o regăsire a interiorității prin asimilarea exteriorității.

      1. cosmisian spune:

        Dintre filmele anului trecut, Life of Pi mi-a atras atentia asupra simplitatii cu care a fost adusa in scena lupta interioara a lui Pi. Insasi experienta sa narata mai tarziu prinde un contur filosofic, al cautarii de sine si al cautarii divinitatii. Apoi, ne continuam viata in liniste. O astfel de „regasire” ar trebui sa isi aseze existenta asupra fiecarui om. Prea putini tineri au o astfel de experienta. Citatul meu surprinde una dintre cele mai crude realitati, ne regasim cel mai adesea cand se pare ca suntem „parasiti”. Dar, ca sa nu fiu gasit vinovat de extrapolari filosofic-fantastice, fictive, ma opresc aici.

      2. Irina spune:

        Orice produs al fictiunii este infinit deschis interpretarilor („opera aperta”), nuantandu-se, imbogatindu-se cu fiecare noua lectura (in sensul larg al termenului). Asadar, sa ne asumam cu vrednicie aceasta ”vina” 🙂 .

      3. cosmisian spune:

        Eu sunt foarte vinovat de realism-fictiv 🙂

Cuvântează, dacă ți-este voia!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s