Mic tratat despre pupat

Lips
Lips (Photo credit: Kenn Wilson)

Românul e pupăcios din născare.  Așa e de când lumea și pământul. Moștenire a plaiurilor mioritice. Să te fereasca sfântul să vii pe lume cu vreun deficit de apetit !

Primele pupături  se pierd în negura amintirilor. Ajunul Crăciunului, broboadă cu ciucuri, miros de fum de lumânare, prune lojnite, bogdaproste.  Sters pe față cu mâneca bluzei.  ,,Să nu mă mai strigi când vin femeile cu împărțeală! ”

Paște.Reuniune de clan. Emoții. Drum cu mașina pe o șosea care îți lasă goluri în stomac. Case risipite pe dealuri. Corcoduși înfloriți. Fețe mai mult sau mai puțin cunoscute.  ,,Vin’ să te pupe mamaia, Irinica! Mânca-o-ar mamaia pe ea!”

Cu anii, pupăturile s-au diversificat, s-au mai nuanțat (grație progreselor continue ale industriei cosmetice), au mai pierdut din inocență. Am cunoscut pupatul ca formulă de salut. Nelipsit de la nicio întâlnire, mai mult sau mai puțin prietenească, obligatoriu prezent în orice conversație telefonică sau messengerească. Te poop! Dulce. Mult. Pupici! Pupici mulți! Poop! Buze roșii, deformate, într-o schimonosire mecanică. Consumul excesiv de zahăr dăunează grav sănătății.

Am luat lecții de pupat în bot, adevărată cheie a succesului, ridicată la rang de artă națională. ,,Vai, doamna X, ce bine arătați! Elegantă ca întotdeauna.Vă prinde culoarea aceasta! Vă întinerește! Vai, superbe accesoriile! Vai, domnul X, un bărbat ca dumneavoastră! Aveți perfectă dreptate. Să fac sluj? Să joc pe sârmă? Câteva tumbe? Cum spuneți dumneavoastră!” Capul tăiat sabia nu-l taie, nici buzele ce nu iși greșesc niciodată ținta.

Spre rușinea  mentorilor mei,  am ratat initierea. Sunt iremediabil pierdută. Să mi se taie capul! Îmi sar în apărare câteva rude. ,,Unei fete așa deștepte ca tine? Unde ai petrecut Revelionul? Acasă? (pauză, răsuflare de ușurare, în așteptarea reciprocei care lipsește, de, ce să-i faci, v-am spus că am ratat inițierea ) De ce? Ești singură? Nu mai ești cu băiatul acela? Aha, deci nu v-ați despărțit! (altă pauză, de ce vreți dumneavoastră). Și ce planuri aveți? Pe când jucăm la nuntă? Măcar un nepoțel! Aaa, nu? Să nu mai spui așa! Lasă că mai vorbim. Sănătate. Și tot ce vă doriți. Te poop! Mi-a părut bine!”
Ajun de sărbători. Prieteni. Și-au amintit de mine. Mesaje. Pupici multi. Urări de fericire. Așteptare. Presimțirea că mesajul a fost incomplet. Dar poate că de data aceasta mă înșel. După câteva zile. Sună telefonul.,,Bună,  auzi, voiam de mult sa vorbesc cu tine. Mai ai proiectul acela etc etc? Stiu ca tu ești fată strângătoare, muncitoare, etc etc si pupăturile de rigoare. ,,Nu, nu îl mai am.” Pauză.,, Aha. Mai vorbim. ” Stop. Fără pupăturile de rigoare. Experiment încheiat, ipoteză confirmată.

Nu pot să închei această umilă disertație, dragii mei, fără să amintesc pupatul între femei, cel mai misterios dintre toate. ,,-Vai, dragă, stai să te pup! -Cu ce ocazie? -Așa, nu ne-am văzut de ieri! Vai, dar ce-ai slăbit! Îți număr coastele! Pune-te pe mâncat! Poftă bună! Eu nu pot, mă satur dintr-o singură înghițitură! Sunt la cură, doar de vreo lună!”.

Ar mai fi sărutul, dar intrăm deja într-o altă poveste, cu iz de sală de cinema. O poveste cu va urma.
Pupici mulți. Și mari. Vă poop. Dulce.

Anunțuri

Un comentariu Adăugă-le pe ale tale

Cuvântează, dacă ți-este voia!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s